0 produse (0)

Comenzi SMS 1771
Telefon: 031.425.16.19
Program: L-V: 09:00 - 17:30

Copertă

Aștept răspuns

Dan Chaon

Data apariției: martie 2011

Tip copertă: Broșată

Format: 120 x 190

Nr. pagini: 416

ISBN: 978-606-600-163-2

Produs disponibil în stoc

29.90 Lei 38.44 Lei Economisești 8.54 Lei - 22 %

Termen de livrare:
3-5 zile lucrătoare

Transport gratuit
pentru comenzi peste 99 RON

Zeci de vieți mai puțin însemnate nu făceau oare cât o viață importantă?

Tânăra Lucy Lattimore își părăsește familia și fuge din micuțul oraș Pompey, Ohio, împreună cu George Orson, carismaticul ei profesor de istorie, hotărâtă să-și schimbe viața. Miles Chashire se află permanent în căutarea lui Hayden, fratele geamăn dispărut de mai bine de zece ani. Ryan Schuyler părăsește campusul universității când află adevărata identitate a tatălui său și se îndepărtează tot mai mult de propria existență, care îi apare dintr-odată lipsită de substanță.

Viețile a trei necunoscuți se întrepătrund într-o manieră subtilă și cu consecințe extrem de surprinzătoare, într-un thriller memorabil, în care trecutul este inventat și reinventat, iar viitorul pare seducător de ofertant și totodată primejdios de încâlcit.

“Un thriller incredibil de provocator... Vei fi fascinat de la început până la sfârșit.” - People

“Chaon nu încetează niciodată să ne uimească.”  - Library Journal

“Romanul pendulează între criză și furt de identitate și construiește gradat o țesătură inteligentă și subtilă între cele trei povești.”  - The Washington Times

“Dincolo de strălucirea poveștii se află o inimă care bate, una care merită să fie cunoscută.”  - Chicago Sun-Times

Product Tags

Use spaces to separate tags. Use single quotes (') for phrases.

Aduaga un calificativ produsului

  1 stea 2 stele 3 stele 4 stele 5 stele
Pret
Calitate

Adauga un comentariu

Name Aștept răspuns
Autori Dan Chaon
ISBN 978-606-600-163-2
Description

Zeci de vieți mai puțin însemnate nu făceau oare cât o viață importantă?

Tânăra Lucy Lattimore își părăsește familia și fuge din micuțul oraș Pompey, Ohio, împreună cu George Orson, carismaticul ei profesor de istorie, hotărâtă să-și schimbe viața. Miles Chashire se află permanent în căutarea lui Hayden, fratele geamăn dispărut de mai bine de zece ani. Ryan Schuyler părăsește campusul universității când află adevărata identitate a tatălui său și se îndepărtează tot mai mult de propria existență, care îi apare dintr-odată lipsită de substanță.

Viețile a trei necunoscuți se întrepătrund într-o manieră subtilă și cu consecințe extrem de surprinzătoare, într-un thriller memorabil, în care trecutul este inventat și reinventat, iar viitorul pare seducător de ofertant și totodată primejdios de încâlcit.

“Un thriller incredibil de provocator... Vei fi fascinat de la început până la sfârșit.” - People

“Chaon nu încetează niciodată să ne uimească.”  - Library Journal

“Romanul pendulează între criză și furt de identitate și construiește gradat o țesătură inteligentă și subtilă între cele trei povești.”  - The Washington Times

“Dincolo de strălucirea poveștii se află o inimă care bate, una care merită să fie cunoscută.”  - Chicago Sun-Times

Rezumat Dan Chaon(nascut in 1964) ,scriitor american contemporan,a crescut in Sidney,Nebraska,a absolvit Northwestern University si a primit diploma de Master of Fine Arts la Siracuse University.A fost casatorit cu raposata scriitoare Sheila Schwartz si are doi fii adolescenti.In prezent, traieste in Cleveland Heights,Ohio,si preda cursuri de creative writing la Oberlin College. Primul sau roman a fost You Rimind Me of Me (2004),urmat in anul 2009 de Await Your Reply (Astept raspuns),care a fost plasat de Publishers Weekly in topul celor mai bune 10 carti ale anului 2009.Volumele sale de povestiri,Fitting Ends (1996) si Among the Missing (2001),au fost recompensate cu Premiul Pushcart si Premiul O.Henry,iar cu cea de-a doua colectie de povestiri ,Dan Chaon a devenit finalist la National Book Award. “Indiferent care este taina lui,aflasem si eu o taina,si anume:ca sufletul este doar un fel de a exista,nu o stare constanta,ca orice suflet poate fi al tau daca il gasesti si ii urmezi unduirea .Apoi poate urma abilitatea totala de a trai in mod constient in orice suflet ales,in oricate suflete,fara ca vreunul dintre ele sa constientizeze povara lor interschimbabila” VLADIMIR NABOKOV, /Adevarata viata a lui Sebastian Knight. / (…) Fratele geaman al lui Miles,Hayden,era disparut de mai bine de zece ani ,desi poate ca “disparut” nu era tocmai cuvantul potrivit. “Liber” era un termen mai bun,oare? Cand primise cea mai recenta scrisoare de la Hayden,Miles decisese deja ca sosise timpul sa renunte.Avea treizeci si unu de ani-amandoi aveau treizeci si unu de ani-si venise timpul,cel putin asa credea Miles,sa lase balta treaba asta.Sa mearga mai departe.Si-a spus ca risipise fara rost prea multa energie,ca facuse eforturi prea mari.pentru o vreme,Miles si-a pus altceva in cap:avea sa-si vada de propria viata. Se intorsese din nou in Cleveland,acolo unde crescusera el si Hayden.Avea un apartament pe Euclid Heights Boulevard,nu foarte departe de vechea lor casa,si un job-era managerul unui magazin care se numea Matalov Novelties,un stabiliment vechi,situat pe Prospect Avenue,care primea si onora comenzi prin posta,in primul rand articole pentru magicieni hartie pentru fuituiala si praf de pusca,esarfe si franghii carti de joc si monede pentru diferite trucuri,jobenuri si asa mai departe,dar in magazinul respectiv se gaseau si diferite articole jen cadouri -surpriza sau cadouri-farsa,gadgeturi inutile ,jucarii mai deocheate,articole de sex-shop.Catalogul era oarecum dezordonat,dar lui ii placea asta.S-a gandit ca l-ar fi pune putin la punct. Asta sperase sa faca in viata?Poate ca nu chiar,dar se pricepea la chitante si la comenzi si avea o oarecare afectiune pentru lucrurile din rafturi,pentru obiectele de carnaval si pentru cele din plastic,in culori vii,destinate numerelor de prestidigitatie(…) Astfe ca,momentul cand a sosit scrisoarea lui Hayden,Miles a fost surprins de cat de repede a revenit la vechile obiceiuri.Mai tarziu s-a gandit ca nici nu ar fi trebuit sa deschida scrisoarea.(…) Dar nu.Nu.Pana sa urce cele trei randuri de scari,pentru a ajunge in apartamentul sau,deschisese deja plicul si despaturise scrisoarea. Dragul meu,Miles, Miles! Fratele meu mult iubit si singurul meu prieten.Imi pare rau ca nu am dat nici un semn de viata de atata vreme.Sper sa nu ma urasti.Nu pot decat sa ma rog ca tu sa intelegi situatia grava in care m-am aflat de cand am vorbit ultima oara.M-am ascuns bine,foarte bine,dar in fiecare zi m-am gandit la cat de mult imi lipsesti.Doar teama pentru siguranta ta m-a facut sa nu iau legatura cu tine.Sant destul de sigur ca telefoanele tale si e-mailul sant urmarite si de fapt,chiar si scrisoarea asta reprezinta un mare risc.Trebuie sa stii ca s-ar putea sa te urmareasca cineva si imi pare rau ca trebuie sa spun asta,dar s-ar putea sa fii in primejdie.Oh,Miles,am vrut sa te las in pace.Stiu ca esti plictisit de toate astea si ca vrei sa-ti traiesti viata,si ca meriti asta.Imi pare atat de rau!Am vrut sa- ti ofer darul de a te elibera de mine,dar din pacate,EI stiu ca exzista o legatura intre noi.Tocmai am pierdut pe cineva foarte drag mie din cauza neglijentei mele si acum ma gandesc la tine si imi fac griji foarte mari.Fii cu ochii in patru,Miles!Fereste-te de politie si de orice fel de reprezentant guvernamental,de FBI,de CIA,chiar si de reprezentantii locali ai guvernului.sa nu intri in contact cu H&R Blok sau cu vreuna dintre persoanele care reprezinta companiile J.P.Morgan,Morgan Stanley,Goldman Sachs,Lehman Brothers,Merrill Linch,Chase sau Cutigroup.Evita,de asemenea,pe oricine are vreo legatura cu Universitatea Yale.Stiu ca ai avui relatii cu familia Matalov din Cleveland si tot ce pot sa-ti spun este SA NU AI INCREDERE IN EI.!Nu vorbi cu nimeni despre scrisoarea asta! Imi pare rau ca trebuie sa te pun intr-o situatie neplacuta,dar te rog din suflet sa pleci din Clevelandcat mai curand si mai discret posibil.Miles,imi pare rau ca te-am amestecat in toate astea.Chiar imi pare rau.Mi-as dori sa ma pot intoarce si sa fac lucrurile altfel,mi-as dori sa fi putut fi un frate mai bun pentru tine.Dar acum nu mai am sansa asta si ma tem ca nu am sa mai fiu pe pamantul asta pentru multa vreme.Iti aduci aminte de Marele Turn al lui Kallupilluk?Este posibil ca acela sa fie locul meu de odihna vesnica,Miles.S-ar putea sa nu mai auzi niciodata de mine. Raman,ca intotdeauna,al tau,fratele tau unic si adevarat,si te iubesc atat de mult. Hayden Asa. Ce face un om cu o astfel de scrisoare?...Ce e de facut? S-ar intreba o persoana normala. S-a uitat la stampila postei,care se vedea pe plic: “Inuvik,NT, CANADA XOE OTO”. -Din pacate,va trebui sa-mi iau liber in interes personal,i-a zis Miles doamnei Matalov. -Imi pare cu adevarat extrem de rau,doar ca…a aparut ceva urgent. Cand Hayden incepuse sa prezinte simptome de schizofrenie,pe vremea cand se aflau in scoala generala,Miles nu crezuse ca situatia era atat de grava. “E doar o gluma proasta “,isi zise.”O farsa”.Era ca atunci cand consilierul acela guraliv afirmase ca Hayden era “un geniu” -Hei,Miles, soptise el cu vocea aceea amuzata,fara inflectiuni.Miles,cum se face ca eu suntun geniu,si tu nu esti? -Nu stiu,raspunsese Miles. -Poate ca eu ma pricem mai bine decat tine sa ii pacalesc pe oameni,replicase el.Toata treaba cu IQ-ul e o gluma.Te-ai gandit vreodata la asta?(…) “Bine”,s-a gandit Miles… Asta era afectiunea vietii lui.Hayden era schizofrenic si se prefacea.Era u geniu si avea iluzii legate de grandoare.Era paranoic si lumea voia sa puna mana pe el.Toate aceste lucruri erau cel putin partial adevarate. In acei ani de cand Hayden disparuse-fugind din spitalul de psihiatrie in care fusese internat-,devenise din ce in ce mai evaziv din ce in ce mai greu de recunoscut ca fiind fratele pe care Miles il iubise candva atat de mult.In cele din urma,poate ca vechul Hayden avea sa dispara in intregime. Daca era cu adevarat schizofrenic,era unul cu un neobisnuit simt practic.Isi stergea urmele cu multa pricepere,calatorind discret dintr-un loc in altul schimbandu-si numele si identitatea(…) Lucy s-a trezit,si totul fusese doar un vis urat.Visase ca era in continuareprinsa in vechea ei viata,intr-o sala de clasa de liceu,si nu putea deschide ochii,chiar daca stia ca tampitul ala asezat in banca din spatele ei ii punea tot felul de chestii prin par,bucati de pamant sau poate chiar bilute de guma de mestecat,si nu se putea trezi,chiar daca batea cineva la usa,o secretara care venise cu n bilet in care era scris:”Lucy Lattimore,du-te in biroul directorului.Parintii tai au suferit un cumplit accident” Dar nu .A deschis ochii si era inca o dupa-amiaza tarzie de iunie.Soarele mai stralucea ,si ea adormise in fata televizorului din alcovul din casa parintilor lui George Orson,uitandu-se la un film alb-negru,o caseta pe care o gasise intr-un teanc de langa mobila veche pentru televizor. -De ce nu ramai aici o vreme,sa te odihnesti si sa asculti marea?(…) Lucy? A murmurat George Orson. Ea s-a ridicat in sezut,incercand sa-si revina,in timp ce George Orson dadea din cap. “E frumos”,s-a gandit ea.Genul ala de intelectual care poarta camasa si pulover,cu un aer care aproape ca-I lipsea in Pompey,Ohio,cu parul castaniu tuns scurt,cu barbia tunsa frumos si cu o expresie care putea fi plina de compasiune si totodata extrem de intensa.Dintii lui erau perfecti ,avea un trup suplu,ba chiar atletic s-ar putea spune,desi,dupa cum sustinea ,era putin trecut de treizeci de ani”… Ea si George Orson aveau sa locuiasca pentru o vreme in casa aceea veche,din spatele motelului,pana se mai aranjau lucrurile.Pana cand atmosfera avea sa devina mai putin incinsa,ii spusese el.Ea nu isi putea da seama cat din toate acestea era gluma.El era un tip ironic de felul lui.Se pricepea sa imite o persoana sau accentul ei,reproducand adesea replici din filme si citate din carti. -Ne-am putea preface ca suntem dati in urmarire generala ,a spus el prefacut ,in timp ce stateau in salon sau in living,ce-o fi fost ,inconjurati de veioze frumoase si de scaune cu spatar curbat care fusesera acoperite cu cearsafuri,punandu-I mana pe pulpa si batand –o usor pe picior intr-un mod incurajator… Nu intelegea de ce nu putea sa fuga mai degraba in Monaco sau in Bahamas-sau macar in regiunea Riviera Maya din Mexic. Dar… -Ai rabdare,i-a spus George Orson si i-a aruncat o privire caracteristica,ceva intre tachinare si tandrete,plecandu-si usor capul pentru a o privi in ochi cand ea si-a intors privirea.Ai incredere-n mine,i-a cerut el cu glas hotarat… Ea a crezut –a fost facuta sa creada-ca aveau sa fie bogati si da,bineinteles, acesta era unul dintre lucrurile pe care si le dorea. -Multi bani,ii spusese candva George Orson cu glas scazut,plecandu-si privirea in acel mod plin de timiditate ,conspirativ.Hai sa spunem ca am facut niste investitii,continuase el,de parca acel cuvant ar fi fost un cod pe care ei doi il intelegeau. Asa se intamplase in ziua in care plecasera.Mergeau pe Interstate 80,indreptandu-se spre aceasta proprietate pe care George Orson o mostenise de la mama lui. -Mergem la Lighthouse,la motelul Lighthouse,zise el(…) - Ai intalnit vreodata termenul sui generis? o intrebase el. Isi misca buzele cu grija,de parca ar fi fost un test de vocabular,de pronuntie.Pe perete erau tot felul de postere reprezentand indemnuri inspirationale de natura sociala.ELEANOR ROOSEVELT,1884-1962; “NIMENI NU TE POATE FACE SA TE SIMTI INFERIOR FARA CONSIMTAMANTUL”.A scuturat din cap,simtindu-se usor stanjenita. -Nu stiu,a replicat ea.Nu chiar. -Este ceea ce cred eu ca esti,spusese George Orson.Sui generis,un unicat,dar nu unul in sensul acela fals,care te face sa te simti impacat cu propria persoana,de genul fiecare persoana este unica,bla,bla,bla,astfel incat sa le creasca celor mediocri respectul de sine.Nu,nu insistase el,asta inseamna ca noi ne inventam.Asta inseamna ca tu esti dincolo de orice fel de categorisire,dincolo de calificativele de de la teste ,dincolo de sociologia meschina ce are la baza locul din care te tragi,ocupatia tatalui,colegul la care studiezi.Tu esti dincolo de toate acestea .Si fix asta am detectat numaidecat la tine.TU TE INVENTEZI,afirmase el .Stii ce vreau sa zic?(…) Da.Ii placea ideea.”Tu te inventezi” Evadau.Incepeau o viata noua.Nu asta isi dorise ea mereu?(…) Suntem in drum spre spital”,spune tatal lui Ryan. ‘Asculta-ma,fiule,n-ai sa sangerezi pana la moarte.” Ryan reusise inca sa desluseasca vorbele tatalui sau ,care razbesc pana la el,la fel cum razele de soare patrund pe la marginile transperantelor.Are ochii strans inchisi,tremura din toate incheieturile si incearca sa isi ridice bratul stang,sa il tina in sus. “Suntem in drum spre spital “,ii spune tatal sau,si dintii lui Ryan clantane. Isi inclesteaza si-si desclesteaza maxilarul,in vreme ce pe pleoapele lui inchise se plimba nuante de verde-deschis si de indigo. Pe scaunul dintre el si tatal sau se odihneste mana lui taiata,pe un pat de gheata,intr-o lada frigorifica. Mana lui cantareste mai putin de jumatate de kilogram.Unghiile ii sant taiate,si la varfurile degetelor se vad bataturi,de la atata cantat la chitara.Pielea ii e acum livida. Toate astea se intampla la ora trei,intr-o dimineata de mai,intr-o regiune rurala din Michigan.Ryan nu stie cat de departe poate fi spitalul ,dar repeta impreuna cu tatal sau:santem in drum spre spital, santem in drum spre spital”si vrea tare mult sa creada ca nu se insala ,ca nu este unul dintre acele lucruri pe care le spui oamenilor doar pentru ca ei sa-si pastreze calmul.Dar nu e sigur ca lucrurile stau asa.Arunca din cand in cand cate un ochi pe geam,dar nu poate vedea decat copacii care strajuiesc drumul,masina care urmeaza lumina farurilor si intuneric.Nu se vad orase si cladiri,ci doar intunericul ,drumul,luna. Deasupra incheieturii mainii sau sub ea?a intrebat barbatul. Avea o voce adormita ,aproape lipsita de intonatie,genul de voce pe care te astepti sa o auzi atunci cand suni sa ceri asistenta tehnica pentru computer.L-a privit pe tatal lui Ryan cu blandete. -Ryan,vreau sa-I spui tatalui tau sa fie rezonabil,a zis barbatul,dar Ryan nu a scos nici un cuvant,pentru ca plangea incet .El si tatal sau erau legati de scaune,la masa din bucatarie.Batranul tremura,iar parul lui lung si inchis la culoare ii cadea peste fata ca un cort.Cand a inaltat capul,ochii ii tradau o incapatanare ingrijoratoare. Barbatul a oftat.A ridicat cu grija maneca de la camasa lui Ryan pana deasupra cotului si si-a pus degetul pe micul os rotunjit,de la limita incheieturii mainii lui Ryan.Si-a adus aminte ca se numea “stiloid ulnar”.Mersese la vreo cateva ore de biologie pe vremuri.Nu stia cum de ii venise atat de repede in minte denumirea aceea. “Deasupra incheieturii mainii sau sub ea?”il intrebase barbatul pe tatal lui Ryan. Ryan incerca sa se detaseze de situatia de fata-sa devina zen,asa se gandea-,desi adevarul era ca ,pe masura ce se straduia sa isi detaseze mintea de trup,devenea tot mai constient de propriul corp.Simtea cum tremura.Simtea cum il gadila apa sarata ce ise prelungea din nas si din ochi,uscandu-i-se pe fata.Simtea banda adeziva,care ii tinea legat de scaunul din bucatarie ,simtea fasiile de banda pe antebratele goale,pe piept,pe pulpe si pe incheieturile mainilor. A inchis ochii si a incercat sa isi imagineze ca spiritul lui plutea spre tavan… A inchis ochii si a strans din dinti,dar mana lui era dureros de bine legata.Incerca sa se gandeasca la altceva. Muzica?Un peizaj? Un apus de soare?Chipul unei fete frumoase? -Tata,s-a auzit pe sine insusi spunand printre dintii care ii clantaneau.Tata,te rog sa fii rezonabil,te rog,te rog sa fii… Nu voia sa se gandeasca la acel obiect taios pe care intrusul li-l aratase amadurora.Era doar un cablu fin ca o lama,de capetele caruia erau atasate doua manere. Nu voia sa se gandeasca la faptul ca tatal lui refuza sa-l priveasca in ochi. Nu voia sa se gandeasca la la mana lui,la cablul infasurat o data in jurul incheieturii,cablul ala taios care se tot atingea ,strapungand usor pielea si muschiul.Avea sa simta o smucitura ,apoi …O PIEDICA IN MOMENTUL CAND AJUNGEA LA OS. DAR AVEA SA TAIE SI OSUL,MAI MULT CA SIGUR… Tanara Lucy Lattimore isi paraseste familia si fuge din micutul oras Pompey,Ohio,impreuna cu charismaticul ei profesor de istorie,George Orson,hotarata sa-si schimbe viata. Miles Cheshire se afla permanent in cautare lui Hayden,fratele geaman disparut de mai bine de zece ani.Cand afla adevarata identitate a tatalui sau,Ryan Schuyler paraseste campusul universitatii si se indeparteaza tot mai mult de propria existenta,care ii apare dintr-odata lipsita de substanta. Vietile a trei necunoscuti se intrepatrund intr-o maniera subtila si cu consecinte extrem de surprinzatoare,intr-un thriller psihologic memorabil,in care trecutul este inventat si reinventat,iar viitorul pare seducator de ofertant si totodata primejdios de incalcit. Eu insami,de la bun inceput Visul sau delirul altcuiva ca sunt am crezut Sau o reflexie in oglinda alcuiva, Fara de trup,fara vreun rost,fara vreun nume. Si stiam deja faradelejile Pe care le voi faptui. /Anna Ahmatova, Elegii nordice / PREMIUL PENTRU LITERATURA AL ACADEMIEI AMERICANE DE ARTE SI LITERE 2006
Format carte Broșată
Număr pagini 416
Produs recomandat de No
Dimensiuni 120 x 190
Dată apariție Mar 14, 2011
Adresa Aplicatie Carte No
Url Document No
Disponibil precomandă No
Litera ID 1185
In Depth No