Erwin Rommel, Wilhelm Keitel, Erich von Manstein, Freidrich Paulus, Ernst Udet şi Wilhelm Canaris – şase cariere foarte diferite între ele, prinse în conflictul dintre obedienţă şi conştiinţă, îngrădire şi protest. Ne sunt prezentate şase destine reprezentative pentru o armată care, cu tot scepticismul manifestat faţă de ideologia nazistă şi cu tot dispreţul pe care îl avea în ceea ce-l priveşte pe „Caporalul“ Hitler, s-a derobat de orice răspundere, invocând obligaţia de a executa ordinele primite de la acesta. În Germania postbelică s-a dorit crearea unei legende conform căreia armata era „curată“, în sensul că nu avea nici o legătură cu masacrele naziştilor.

Ce i-a făcut pe aceşti ofiţeri să se pună în slujba unui regim criminal? Ce ştiau ei despre atrocităţi? Cât de mult erau implicaţi în acestea? Până unde mergeau, atunci când executau ordinele primite?

Guido Knopp şi colaboratorii săi realizează portretele psihice a şase dintre reprezentanţii elitei militare germane, care, angajându-se în lupta pentru o cauză nedreaptă, reprezintă un exemplu al eşecului uman.