litera_blog-960x316px-2
litera_blog-960x316px-1
Hrană pentru minte și suflet!
<< >>

Supraviețuitoarea

3d-front-supravietuitoarea

Supraviețuitoarea Alexandrei Oliva

Vremurile s-au tot schimbat. Și felul de a fi al oamenilor, și tehnologiile, rachetele, și aparatele radio, de mașini de curse sau rochii de seară, ce să mai vorbim. Nici literatura nu mai e ce-a fost. Nici felul de a scrie sau a publica nu mai e ce era pe vremea când Dostoievski publica la gazetă proză în serial ca să mai ducă un ban acasă, sau Albert Camus combătea energic pe te miri ce idei, ca să-și pună în acord gândurile cu ceea ce voia să se exprime prin scris. Unde batem? Vrem să ajungem la o carte recent apărută, în țara de obârșie ( în 2016, Statele Unite) sub titlul The Last One, ca în românește să fie tradusă la fel de iute, în 2017, sub genericul Supraviețuitoarea ( Editura Litera, traducere din limba engleză de Manuela Bulat/Graal Soft). Autoarea, o jună scriitoare americană, Alexandra Oliva. Pe net găsim și poza autoarei și succinte referințe biobibliografice. Aflată la debutul ei cu acest roman – chiar dacă a scris două – după o lungă, un fel de a spune, căutare de sine. Nu doar literară. Am căutat pe net diverse informații despre o ambițioasă tânără care a știut ce vrea și a reușit să-și ducă la capăt proiectele. Un lung interviu ( Q+A) with debut Author Alexandra Oliva găsim pe Aspen Words ( Encouraging writers/Inspiring readers/Connecting through stories) ne introduce în universul unei noi generații de scriitori. Ce gândesc, cum trăiesc, ce-și doresc, cum pot trăi în concordanță cu proiectele, fantasmele, dorințele, ambițiile, provocările lor. Supraviețuitoarea, că de aici plecasem, este o narațiune dură pe alocuri, naiv-inocent fantastă prin alte locuri. O poveste ce combină realitățile lumii americane de azi, cu imaginarul propulsat de televiziuni, lecturi, jocuri pe net de tot felul. Care, vrem să recunoaștem sau nu, afectează și dirijează direct mentalul. Și colectiv, și particular. Că ești copil care-și omoară timpul, adolescent care vrea să fie up to date, matur curios să priceapă ce e cu Războiul Stelelor și nu doar de ce Doamna cu cățelul, din omonima faimoasă povestire cehoviană este o ființă nefericită care vrea să fie fericită. Și tot așteaptă și tot așteaptă fără să știe cum să procedeze, ca să ajungă la un liman. Necazuri mari pe capul distinsei doamne. In schimb contemporanii noștri, din viața reală sau din literatură, precum cei din Supraviețuitoarea, caută aventura, riscul, provocările și necazurile. Scriitoarea americană care ne propune acest roman, aparent straniu, dar bine ancorat în probelematicile /modelele lumii de azi, este născută în Munții Adirondack. Undeva în nordul statului New York, o lume naturală și rurală cu totul alta decât marea metropolă unde va ajunge mai tîrziu autoarea. Cu studii la Yale University, cu un MFA în Creative Writing la The New School  la NYC. Toate ingredientele necesare pentru o carieră universitară. Doar că Ali – așa cum i se spune Alexandrei în intimitate – se duce în Irlanda  să scrie și să călătorească, înainte ca să urmeze un training la Boulder Outdoor Survival School. Încercarea de a-ți depăși propriile limite, ca ideal al generațiilor trecute. Dincolo de riscuri, dincoace de încercarea de a-ți depăși limitele. În lumea asta trăim. In lumea asta se construiește și romanul, între o ficțiune bine articulată și o hiperrealitate care, surmontându-și propriile bariere, devine o altă ficțiune. Trăim în real sau în mai multe ficțiuni suprapuse? Romanul Alexndrei Oliva se întâmplă în ultima vreme, nimic nu e nou în istoria lumii – nu vrea să dea soluții. Doar povestește niște întâmplări care au marcat-o. În viață și în literatură. O lungă listă de mulțumiri din coada cărții este o frumoasă rememorare a unor întâmplări și îndemnuri venite de la prietenii și cei apropiați care i-au marcat viața. Și nu în ultimul rând, destinul.

De scriitoare.

Alexandra Oliva.

Supraviețuitoarea ei poate fi oricare dintre noi. Chiar dacă preferăm să bem tihniți o cafea și să stăm la taclale, fără să avem ispita de a mânca cine știe ce protozoare și ronțăi coji și ierburi de tot felul, culcați pe cine știe de copac doborât în Munții Stâncoși, prin Anzi sau în Deșertul Gobi. Sau aiurea. Așa cu gândul, călătorind prin romane, mai merge. Dar atât.

 

Lecturi de Bedros Horasangian

 

America lui Paul Beatty

 

America lui Paul Beatty

paulbeatty

O carte extrem de interesantă și atipică pentru proza din ultimii ani – dacă se poate spune că ne mai poate surprinde vreo formulă narativă ca ieșită din comun, s-a lansat la Bookfest 2017 în prezența și cu concursul a doi profesori universitari români, unul mai savant decât celălalt și amândoi la fel de prestigioși în domeniul americanisticii ( i-am numit pe Dr. Mihaela Irimia și Dr. George Volceanov) se numește în varianta românească “Io contra Statelor Unite ale Americii” (Editura Litera, 2017, traducere extrem de atentă și nuanțată, mai ales pentru subtilitățile și întorsăturile de frază ale autorului, din limba engleză, Bogdan Perdivară)

Autorul, Paul Beatty (n.1962) cu toate că nu este la prima carte, dă lovitura abia cu acest roman, din 2015, care a obținut Man Booker Prize în 2016. I-a pus Dumnezeu mâna pe cap, am putea spune, mai ales că autorul, plin de ironii și disponibilități satirice, își dă adevărata măsură în această complexă comicăreală. Pus pe șotii și înaintea acestui roman  (primul său roman, “The White Boy Shuffle”, din 1996, a fost catalogat de The New York Times, cităm,”o explozie de satiră din inima talentată a vieții negre americane,”) Paul Beatty se pune pe luatul în tărbacă pe prejudecățile, demistificarea și demontarea clișeelor vieții sociale americane. Multa vorbărie în jurul drepturilor omului, libertăților de tot felul și a minciunilor care țin loc de adevăr. Sclavia care a dominat și marcat sever – elegant vorbind despre milioanele de victime ale segregării rasiale – viața politică americană, și este repusă pe tapetul unei ficțiuni de mare anvergură. O Americă extrem de contorsionată la nivelul problemelor sociale și economice, o Americă în care sărăcia, asigurările sociale, medicale sau a unui loc de muncă, se lovesc și azi de bariere etnice, religioase, rasiale de multe ori. “Respect” și “rezist” sunt la ele acasă. Luate în serios. Uneori cu violențe inimaginabile. Cu crime. Centrele marilor metropole americane sunt înconjurate de multe ori de periferii insalubre, unde marile aglomerări urbane ascund de ochii turiștilor violențe de tot felul, sărăcie, mizerie, consum de droguri, șomaj, refuzul legilor și o surdă luptă împotriva autorităților, oricare ar fi ele. Cu mult umor și multă amărăciune, cu multă atenție pentru detaliile vieții de zi cu zi americane, Paul Beatty deconstruiește și reconstruiește o Americă palpabilă, în fond o utopie/antiutopie care pune pe tapetul ficțiunii ceea ce Hillary Clinton și Donald Trump au pus pe firmamentul ofertelor electorale din timpul campaniei prezidențiale din 2016. Discriminarea rasială în SUA nu este doar o temă de gargarisit pe la te miri ce mese rotunde cu cafele și fursecuri  cum este în România, ci o realitate pe care Paul Beatty o radiografiază din lăuntrul Americii. Toate clișeele și locurile comune ale democrației americane sunt luate la mărunțit. Apelând și la multe nume de autori, cineaști, actori și regizori și operele lor, iar faptul că Beatty, născut, crescut și educat în California acum trăiește în NYC – alt mare malaxor și melting pot etnic și rasial al Statelor Unite – i-a dat șansă să cunoască realitățile de pe ambele coaste ale Americii. In fond nimeni nu este împotriva Statelor Unite – poate doar cei din Statul Islamic și Coreea de Nord, dar nu toată lumea iubește America în același fel. Una e să locuiești în Bronx, în NYC, sau Watts, LA, California, sau în Dickens-ul fictiv din acest roman, și alta să te plimbi agale zilnic pe Fifth Avenue, între “Frick” și “Metropolitan Museum”. Da, nu există doar o singură Americă. Și pe lângă cele multe, reale și cu probleme, mai apare și ficțiunea lui Paul Beatty. American Dream din vremea lui Roosevelt se regăsește și în visul lui Trump, violent combătut de numeroșii săi adversari, de a reda America – Americii. Vizita din aceste zile în Orientul Mijlociu și Europa, cu popasuri în Arabia Saudită, Israel, West Bank-ul palestinian, apoi la Roma, unde a fost primit de Papa Francisc și apoi întâlnirea cu liderii NATO din Sicilia, călătorie punctată de criminalul atentat de la Manchester, a fost un pas, cred eu, de a împăca lumea de azi cu ea însăși. Exact ce propune și prin satira sa Paul Beatty. Chestiunea rasială rămâne încă de actualitate. În Statele Unite, în Europa, peste tot. Literatura poate contribui, fără să-și dea seama uneori – nu e menirea ei – de a face lumea mai bună. Chiar și prin absurdul situațiilor oferite, chiar și prin râsul sănătos pe care-l oferă romanul lui Paul Beatty. Dar lucruri mai interesante decât divagațiile mele puteți afla direct din carte.

 

de Bedros Horasangian

 

 

Povești cu gangsteri la New York

_be4e3721cea762b545ee56382f0edc509f05c25c71fd5e0edc_pimgpsh_fullsize_distr

E.L.Doctorow (1931-2015) este unul dintre clasicii literaturii postmoderne americane. Născut într-o familie de evrei ruși (precum Saul Bellow sau Roth, lista e lungă) crescut și trăit în Bronx – azi cartier nu foarte bine famat din New York, dar cu o Botanical Garden, la ora asta cu mii de cireși înfloriți! – omul știe ce știe despre pulsul și viața unui oraș. Romanele sale, așa numitele historical fiction –  cu alt sens decât este eticheta de roman istoric de la noi – au prelucrat artistic acest material brut de viață. Trei dintre romanele sale cele mai prestigioase – Cartea lui Daniel (1971), Ragtime (1975) și Billy Bathgate (1989) au fost traduse și la noi. Fără să facă valuri, din păcate, după cum ar fi meritat. Acum apare din nou, a apărut deja, e la mine în mână, Billy Bathgate (Editura Litera, 2017, traducere fluentă și cursivă, ceea ce nu e la îndemâna oricui, mai ales când te învârți în Bronx, Brooklyn și Manhattan, și nu printre profesoare de engleză, o frumoasă traducere liberă, aș zice, a unui vechi profesionist al englezei scrise și vorbite, de Mihnea Gafița e vorba – mă despart de el doar când folosește în context american  (newyorkez) turcisme precum geamlâc, care nu se potrivesc după opinia mea sau sintagme regionale, oricum nelalocul lor pe pământ american, precum bleotocărind (pag 39 și pag.396) care sună cumva nepotrivit într-o ureche de bătrân, cum mi se tot atrage mereu atenția, sintagmă completată rapid de un potop de înjurături neaoșe, românești, și care, revenim la text, ar merita păstrate în limba de obîrșie, Suck my Dick! fiind cumva mai rezonabil în engleză decât varianta abrazivă românească. Am făcut această glosă pentru că și traducătorul produce o Notă Explicativă în acest sens. Cartea, romanul lui Doctorow, ca să nu mai lungim pelteaua filologico-lingvistică (parcă mai contează expresia însoțitoare dacă e să primești un cap în gură sau să ți se pună ambele picioare în ciment, în timp ce ai brațele legate cu sârmă de un scaun etc) este o poveste din Bronx cu gangsteri tineri și puși pe rele, atunci când nu au și ei momentele lor de slăbiciune. Care e punctul slab la acești băieți duri? Desigur o iubită sau mama. Eroul cărții, un adolescent din Bronx intră în cârdășie cu alți juni bandiți din mahala, fascinat de circulația banilor și de cenușiul vieții din jur. De acasă. Ce poți să faci când nu poți să faci nimic și trebuie să faci ceva? Lași lucrurile să se deruleze de la sine. Se ițește și o poveste de dragoste în acest univers dominat de violență, crime, sex și purcoaie de bani care se vântură doar cash. Doctorow este un maestru al detaliilor care dau culoare și farmec oricărui colț de stradă sau unui dialog, între personaje credibile și autentice prin forța lor de a fi ele însăși. O lume care crește, o lume care a adunat și va aduna toți năpăstuiții lume. NYCity, Big Apple, cum i se mai spune, Marele Măr, nu este un oraș care atrage oamenii de pretutindeni să vină și să cheltuiască bani, precum Monte Carlo sau  Las Vegas, este bun oraș unde se fac bani, to make money, chiar și atunci când ca nou venit ești dornic doar de un acoperiș peste capul tău și o fiertură în farfuria de tinichia. O lume nouă se construiește, se naște, sub ochii noștri. După America anilor prohibiției și Marii Depresiuni, America lui New Deal, o ispită, un vis, American Dream, o casă, o mașină, un job bun, un cont în bancă și ce să-ți mai dorești dacă ești și sănătos? Și fericirea se care se tot amână, pe măsură ce zgârie norii se înmulțesc în Manhattan și sărăcia rămâne aceeași în Harlemul (Negrilor) Bronx-ul (Afroamericanilor) Little Italy și Queens-ul (al italienilor, mai sunt și alții pe acolo) și Brooklyn-ul evreilor adunați de peste tot. New Yorkul nu este America, NYCity este și a rămas NYCity. (Aș fi preferat, ca în text, Park Avenue, o splendidă arteră din NYC, pe care am tot peripatetizat deseori cât am locuit în același oraș unde au locuit și admirații și iubiții mei Scott Fitzgerald și J.D. Salinger, paralelă cu faimoasa Fifth Avenue să-și păstreze parfumul local, și să nu se apeleze la varianta Bulevardul Parcului, de parcă am fi în Berceni sau Dămăroaia etc). Splendidă radiografie prin țesătura umană și urbană a New Yorkului, adevărat tur de forță epic, fără să se apeleze prea mult la sângeroase întâmplări și spectaculoase urmăriri cu mașini. Romanul Billy Bathgate a lui Doctorow a fost ecranizat în 1991, film în care au jucat, Dustin Hoffman, Nicole Kidmann și Bruce Willis, nume care astăzi par scoase de la naftalină, dacă e să fim cu ochii doar pe divorțul lui Brad Pitt din lunile trecute. Repet, mare plăcere mi-a făcut să recitesc Billy Bathgate după atîția ani de la prima apariție. Și după alți mulți ani de când luam Subway ca să merg în Bronx la Botanical Garden. O minune, grădina, în acest anotimp, altfel e bine să nu întârziați pe străzi după lăsarea întunericului. Mă tem că nici Doctorow, om al cartierului, n-ar mai îndrăzni azi, să umble creanga, noaptea, prin Bronx. Cred că bucuria cititului poate compensa riscurile unor plimbări necugetate. Chiar dacă gangsterii s-au împuținat, puștanii din Bronx sunt și vor fi mereu prezențe vii. Nici măcar Donald Trump nu-i sperie. Oare ce-o fi făcând Billy Bathgate azi? Ar merita continuată, cumva, viața lui, dincolo de roman și dincoace unei metaficțiuni în care E.L. Doctorow se dovedește maestru. Uneori și literatura bate viața.

 

Bedros Horasangian

 

Am lansat cărțile de colorat și activități antistres pentru adulți “Grădina secretă” și “Pădurea fermecată”

Carti de colorat pentru adulti de Johanna BasfordEditura Litera aduce și în România celebrele cărți de colorat pentru adulți, cu ilustrații de Johanna Basford, traduse în 14 limbi și vândute în peste trei milioane de exemplare. Grădina secretă și Pădurea fermecată sunt o invitație convingătoare la creativitate și relaxare, înfățișând lumi fantastice, create minuțios de ilustratoarea scoțiană și gata să fie aduse la viață prin intermediul culorilor.

Continue Reading >>