6-draci banner
ikigai_slider-1903x450px(2)
pablo_slider-1903x450px
ordinea-de-zi_slider-1903x450px - Copy
omul-suspendat_slider-1903x450px - Copy
raul_slider-1903x450px - Copy
drumul-spre-casa_slider-1903x450px - Copy
litera_blog-960x316px-1
<< >>

Jerome K. Jerome sau despre ironia și umorul britanic

ganduri_trandavePrimele imagini care-mi vin în fața ochilor în aceste clipe când discutăm de un cunoscut și apreciat scriitor britanic precum Jerome K. Jerome (1859-1927) al cărui volum, Gândurile trândave ale unui Pierde Vară (Editura Litera, 2018, titlul original fiind Diary of a Pilgrimage. Idle Thoughts of an Idle Fellow, traducere și note Carmen Pațac) îl vom lua la pritocit și mărunțit, sunt cele cu Regina Elisabeta II a Marii Britanii și Președintele Donald Trump, al Statelor Unite.

Aceste imagini nu apar în carte, nici nu aveau cum, dar când e vorba de fiction și imaginație, orice devine posibil, nu doar în capul meu de pensionar. Mica hazoasă întâmplare s-a consumat cu prilejul vizitei oficiale în Marea Britanie a președintelui american. În timpul trecerii în revistă a unei gărzi de onoare, când și unde elefantul – simbolul Partidului Republican din care face parte – Donald Trump încurca pașii cu puiul de vrabie care părea Regina Elisabeta II la cei 92 de ani și 1.60 m ai săi. Tot luând-o înainte și înapoi, privind peste, încurcând-o pe venerabila suverană să stea cum se cuvine lângă onorabilul Președinte de 1,88. Legat de înălțime, rușii nu menționează nicăieri ce înălțime are Președintele Vladimir Putin, cam scunduț, ca și Napoleon sau Deng Tsiao-Pin, dacă asta ar fi un criteriu de raportare. Să trecem. Și, că tot ne învârtim în jurul umorului, ne întrebăm de ce nu avem o carte care să judece – eventual cu poze- marile personalități ale istoriei în funcție de înălțimea lor. O poză cu Președintele Macron pus lângă generalul președinte De Gaulle ar fi de tot hazul. Ar mai fi și altele. Dar n-o să judecăm acum performanțele oamenilor politici după înălțime.

După cum spuneam, clipe simpatice, amuzante, desigur, pentru cei cu simțul umorului, gustate de milioane de telespectatori, care au urmărit cu un zâmbet în colțul gurii vodevilul celor doi șefi de stat. Very british, altminteri. Momente care dau farmec și naturalețe, unor întâmplări dominate de un rece protocol. A face haz de necaz e specialitate românească. A face mișto, a lua peste picior, fără măscări și vorbe jignitoare, cu finețe și protejarea celor în cauză este o specialitate britanică. Nu știu cum au ajuns insularii la acest tip de comportament – dar și limbaj, tot ce e smart & clever poate fi luat la refec – dar el există și face deliciul nu doar al celor care locuiesc și activează, trăiesc, cum ar veni, dincolo de canalul Mânecii. („ It’s OK, Djamal?”, “Yes, indeed, brother Mahmoud!”).

Ale vieții valuri și cărți, cum e și acest simpatic memorial-jurnal de călătorie al lui Jerome K. Jerome prin Franța, Olanda, Belgia și Germania, cu germanii ei cu tot. G.Călinescu al nostru numea Germania, Frigmania, n-are rost să explicăm de ce. Europenii sunt și ei diferiți. Ca și britanicii. Oricât i-am judeca noi de-a valma – Uite, și englezii ăștia!, sunt mai multe feluri. Cu diferențele de rigoare, chiar dacă The Times se citește și la Londra și la Cardiff, în Țara Galilor, de unde era Tom Jones, la Glasgow, Belfast sau Dublin, de unde James Joyce ne-a băgat în boală nu atât prin Ulisele său, ci prin intraductibilul Finnegans Wake. Acolo să te ții – șmecherii lingvistice și imaginar lexical, umor fin și un sos de ironie care îmbracă tot textul.

Jerome K. Jerome, fără studii superioare, dar posedând un mare talent de povestitor, debutează cu o carte despre el însuși. Pe scenă și în culise. După ce deja a practicat diverse profesii – învățător, funcționar, actor, jurnalist etc. – experiențe care i-au permis să cunoască atât oamenii, cât și întâmplările vieții, omul nostru dă lovitura cu acest volum pe care-l avem noi la îndemână și mai apoi cu Trei într-o barcă (fără a mai socoti și câinele) care-l va impune posterității.

Jurnalul unui pelerinaj și Din gândurile trândave ale unui pierde-vară – hrană spirituală pentru popoarele anglofone, cum își autocaracterizează autorul cartea (p)reia impresii de călătorie dintr-o lume continentală diferită de țara unde Porridge și Fish & Chips sunt la ele acasă. Chiar dacă berea e la fel de apreciată și în Belgia, și în Marea Britanie. Cam peste tot. Nu sunt evenimente spectaculoase, nici întâmplări cu care telespectatorul român de azi e supralicitat – crime, violuri, incendii accidente etc.- le degustă fără să mai clipească. Sunt însă simple crâmpeie de viață (sau meditație, omul mai și gândește nu doar moțăie cu burta plină) care dau farmec unui text bine articulat. Idei în care și ideile se strecoară discret, fie că e vorba despre trândăvie – în zona asta se pot aduce completări miezoase și din spațiul balcanic – sau despre îmbrăcăminte și comportament.

La capitolul mâncare și băutură nu am ce să spun în plus. Doar citez: „Un prânz bun scoate cu totul la iveală partea mai blajină a firii masculine. Sub influența lui binefăcătoare, cei ursuzi și posomorâți devin joviali și vorbăreți. Cei bățoși și cu mutra acră, care tot restul zilei arată de parcă s-ar hrăni cu oțet și sare-amară, încep să zâmbească după masă și au tendințe de a mângâia țâncii pe cap și de a purta chiar o discuție cu ei, în care să strecoare aluzii la arzătoarea problemă a banilor pentru bomboane. Tinerii gravi devin mai prietenoși și binevoitori. Tinerii snobi, de tipul mustață pe oală, uită să se facă nesuferiți.“Și tot așa, comentarii și aprecieri dintre cele mai miezoase, așa cum ne livrau mătușile și unchii noștri când eram mici. Cu ochii pe noi și nu pe micile ecrane că începe cine știe ce serial turcesc.Totul era și mai este pe alocuri legat de bun simț. Și cu multă înțelegere pentru toată lumea. Cum aveau și burduhănoșii povestitori Ion Creangă și Calistrat Hogaș, cumva contemporani cu alde Jerome K.Jerome , și tot atît de iubitori de snoave livrate la o licoare ca lumea. La un Bloody inventat de marele prozator și trăgător la măsea Hemingway sau la un Cotnari de opt ani vechime de la surorile Terente, cum îi plăcea lui Sadoveanu să bea după ce vâna pe Valea Frumoasei. Prin Munții Neamțului e la fel de frumos ca și pe Valea Rinuluo.

Frumoase povești mai sunt pe lumea asta, dacă știm să ne bucurăm de ele. „Cu acel umor benign, având ca principal scop acela de a descreți frunțile”, cum bine pune o ștampilă apreciativă profesorul Dan Duțescu, unul dintre angliștii de frunte ai acestei țări. La vremuri de urâciune și necazuri care se tot ivesc, apelul la umor, ironie și dulce trândăvie, cum ne propune peste veac Jerome K. Jerome, este binevenit. Acest K. vine de la Klapka, nu care cumva vreun cititor erudit să facă vreo asociere cu personajul lui Kafka.

Lecturi cu Bedros Horasangian

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *