litera_blog-960x316px-2
litera_blog-960x316px-1
Hrană pentru minte și suflet!
<< >>

Obsesia Cafelei

cafea-1

Fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i o cafea!

 

Ce e gustos poate deveni și ceva frumos. Simplu. Mai ales dacă iubim cărțile frumoase și cafelele Mmm, ce bun, ce bun, ce bun, gustoase! Este vorba de a transforma aroma și savoarea unei cafele într-un spectacol de imagini, culoare, informații istorice și geografice inedite și rețete de pus în faptă ceea ce numim cultura cafelei. Nu doar băutul ei. Cum a făcut domnitorul român Grigore Ghica IV, când la Constantinopol a dat pe gât  ceșcuța cu o cafeluță fierbinte oferită de Sultanul Nu-Mai-Știu-Care și a exclamat satisfăcut: „Strașnică țuică mai au și turcii ăștia!” O fi, n-o fi adevărată povestea, dar n-avem cum să nu o apreciem la o cafea. Mică, mare, cum o fi, cafea să fie. Generația mea mai ține mine oroarea numită, înainte de `89, nechezol. O invenție germană din WW2, când lipsurile de tot felul au pus mașinăria inteligenței germane la lucru. Așa s-a născut și margarina, așa s-a numit acel Ersatz, înlocuitor, făcut din te miri ce. A trecut, au rămas poveștile. La o cafea Marghiloman, fiartă în cognac, cum o prefera marele bogătan conservator, ajuns și prim-ministru. Ce rămâne după el, faptul că-și trimitea cămășile la spălat la Londra sau că a semnat Pacea de la Buftea, păguboasă pentru el – toată lumea l-a înjurat –, dar a salvat România? După unii oameni care fac și bine țării rămâne un gust amar, ca după o cafea fără zahăr. Dar orice cafea produce bucurie mare. Care poate îmbrăca multiple forme. Cea mai la îndemână în clipa de față este volumul albumul-atlasul-enciclopedia-mod-de-folosire și rețetarul pus sub genericul OBSESIA CAFELEI (Editura Litera, 2016, traducere din limba engleză Ruxandra Rădulescu/Graal Soft, după originalul, Coffee Obsession, Dorling Kindersley Limited, 2014, perfect respectat și elegant editat sub toate aspectele). Autoarea este o norvengiancă, Anette Moldvaer, specializată în tehnici de prăjire a cafelei. Wow, e cool, doar că în România când spui m-am prăjit iar numai la cafea nu te gândești. Revenind la volumul lui Anette – să ții workshop-uri despre cafea e chiar o ocupație plăcută, nici nu știi unde să zăbovești mai iute. Să afli câte ceva din istoria cafelei – pornită din Etiopia și Yemen și ajunsă prin toată lumea, din America Centrală și de Sud, până în India, Asia și Oceania (știați că după cunoscuta Brazilie, ca mare producătoare de cafea, pe locul doi este Vietnamul?) – sau să urmărești parcursul unui bob pus în pământ și cum se ajunge la arborele care produce cireașa de cafea. Seamănă cu merișorul nostru. De arome, ce să mai vorbim. Când ți se pomenește de note de cedru, ierburi, migdale, gamă de arome de citrice, florale, gust dulce cu note de ciocolată și caramel, deja poftele se adună în cerul gurii. Drumul însă nu e lung. Un fruct, bob-cireașă, care, odată cules și prelucrat în fel și chip, se va transforma după prăjire, măcinare și apoi combinat cu apă în lichidul ce ne desfată viața de zi. În fel și chip, cu sau fără lapte, cu sau fără alte ingrediente adăugate, care au făcut din consumul de cafea o adevărată artă. Prolifică industrie. Milioane de oameni trăiesc de pe urma cafelei. Două feluri de fotografii însoțesc grafica/machetarea inspirată a volumului-album. Hărțile, colorate și detaliate care ne arată unde sunt zonele cele mai intens cultivate – cu specificarea locului în producția mondială și a diversității soiurilor ce s-au tot înmulțit din cele două standard, clasicele Arabica și Robusta (acum pricep și eu de ce sunt atâtea varietăți, plecând de la condițiile pedoclimaterice) – și fotografiile cu zecile de feluri de cești de cafea, cu combinații dintre cele mai felurite. Eu beau, de exemplu, cafea simplă, făcută la ibric, fără lapte și cu puțin zahăr. Așa că nu mă prea tentează Grog-ul, în care se pune și coajă de lămâie și de portocală, smântână dulce și, ca să fie tacâmul complet, o linguriță de unt pentru turtă dulce la servire. Hm, cam exotic pentru gustul meu, mai simplu și conservator. Chiar dacă nu aș refuza un Mocha cu gheață, unde sosul de ciocolată se amestecă cu două doze de espresso, plus gheața de rigoare. Merge. Găsim însă rețete apetisante pentru toate gusturile posibile. Așa că atunci când e frig afară și nu avem chef de ieșit la mall sau la administrația financiară locală să ne înghesuim la plata impozitelor pe anul în curs, stăm acasă și ne facem de lucru. Se găsește mereu câte ceva de făcut. Când facem vreo pauză, ne mai facem câte o cafea. Bună, mai puțin bună, vorbită cu vreun vecin sau vecină, tăcută dacă toți ai casei sunt plecați. Unde batem? O cafea e binevenită oriunde și oricând. Evident, totul cu moderație, altfel funcționarea creierului la turații mari tot timpul poate produce deranjamente cardiovasculare. Dar dacă ne lăsăm furați de milioanele de interdicții care ne fac perfect sănătoși, dar nefericiți, prefer multe cafele, oricât de nocive ar fi. Ele mă fac să fiu, mereu și oricând, cu zâmbetul pe buze. Ca și acum, când închizând acest volum/album cu puternic gust și aromă de cafea, mă fac încrezător și bucuros în ziua de mâine. Ceea ce  doresc și cititorilor noștri. Sună telefonul. E mama. Iar îmi atrage atenția să nu mai beau multă cafea. Ufff, o să-i fac ei cadou OBSESIA CAFELEI, ca să mă lase pe mine în pace. Măcar o zi, două. Adevărul e că și ea bea multă cafea.

Pe ascuns! Mai zi ceva dacă poți.

Bedros Horasangian

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *