litera_blog-960x316px-2
litera_blog-960x316px-1
Hrană pentru minte și suflet!
<< >>

Povești cu gangsteri la New York

_be4e3721cea762b545ee56382f0edc509f05c25c71fd5e0edc_pimgpsh_fullsize_distr

E.L.Doctorow (1931-2015) este unul dintre clasicii literaturii postmoderne americane. Născut într-o familie de evrei ruși (precum Saul Bellow sau Roth, lista e lungă) crescut și trăit în Bronx – azi cartier nu foarte bine famat din New York, dar cu o Botanical Garden, la ora asta cu mii de cireși înfloriți! – omul știe ce știe despre pulsul și viața unui oraș. Romanele sale, așa numitele historical fiction –  cu alt sens decât este eticheta de roman istoric de la noi – au prelucrat artistic acest material brut de viață. Trei dintre romanele sale cele mai prestigioase – Cartea lui Daniel (1971), Ragtime (1975) și Billy Bathgate (1989) au fost traduse și la noi. Fără să facă valuri, din păcate, după cum ar fi meritat. Acum apare din nou, a apărut deja, e la mine în mână, Billy Bathgate (Editura Litera, 2017, traducere fluentă și cursivă, ceea ce nu e la îndemâna oricui, mai ales când te învârți în Bronx, Brooklyn și Manhattan, și nu printre profesoare de engleză, o frumoasă traducere liberă, aș zice, a unui vechi profesionist al englezei scrise și vorbite, de Mihnea Gafița e vorba – mă despart de el doar când folosește în context american  (newyorkez) turcisme precum geamlâc, care nu se potrivesc după opinia mea sau sintagme regionale, oricum nelalocul lor pe pământ american, precum bleotocărind (pag 39 și pag.396) care sună cumva nepotrivit într-o ureche de bătrân, cum mi se tot atrage mereu atenția, sintagmă completată rapid de un potop de înjurături neaoșe, românești, și care, revenim la text, ar merita păstrate în limba de obîrșie, Suck my Dick! fiind cumva mai rezonabil în engleză decât varianta abrazivă românească. Am făcut această glosă pentru că și traducătorul produce o Notă Explicativă în acest sens. Cartea, romanul lui Doctorow, ca să nu mai lungim pelteaua filologico-lingvistică (parcă mai contează expresia însoțitoare dacă e să primești un cap în gură sau să ți se pună ambele picioare în ciment, în timp ce ai brațele legate cu sârmă de un scaun etc) este o poveste din Bronx cu gangsteri tineri și puși pe rele, atunci când nu au și ei momentele lor de slăbiciune. Care e punctul slab la acești băieți duri? Desigur o iubită sau mama. Eroul cărții, un adolescent din Bronx intră în cârdășie cu alți juni bandiți din mahala, fascinat de circulația banilor și de cenușiul vieții din jur. De acasă. Ce poți să faci când nu poți să faci nimic și trebuie să faci ceva? Lași lucrurile să se deruleze de la sine. Se ițește și o poveste de dragoste în acest univers dominat de violență, crime, sex și purcoaie de bani care se vântură doar cash. Doctorow este un maestru al detaliilor care dau culoare și farmec oricărui colț de stradă sau unui dialog, între personaje credibile și autentice prin forța lor de a fi ele însăși. O lume care crește, o lume care a adunat și va aduna toți năpăstuiții lume. NYCity, Big Apple, cum i se mai spune, Marele Măr, nu este un oraș care atrage oamenii de pretutindeni să vină și să cheltuiască bani, precum Monte Carlo sau  Las Vegas, este bun oraș unde se fac bani, to make money, chiar și atunci când ca nou venit ești dornic doar de un acoperiș peste capul tău și o fiertură în farfuria de tinichia. O lume nouă se construiește, se naște, sub ochii noștri. După America anilor prohibiției și Marii Depresiuni, America lui New Deal, o ispită, un vis, American Dream, o casă, o mașină, un job bun, un cont în bancă și ce să-ți mai dorești dacă ești și sănătos? Și fericirea se care se tot amână, pe măsură ce zgârie norii se înmulțesc în Manhattan și sărăcia rămâne aceeași în Harlemul (Negrilor) Bronx-ul (Afroamericanilor) Little Italy și Queens-ul (al italienilor, mai sunt și alții pe acolo) și Brooklyn-ul evreilor adunați de peste tot. New Yorkul nu este America, NYCity este și a rămas NYCity. (Aș fi preferat, ca în text, Park Avenue, o splendidă arteră din NYC, pe care am tot peripatetizat deseori cât am locuit în același oraș unde au locuit și admirații și iubiții mei Scott Fitzgerald și J.D. Salinger, paralelă cu faimoasa Fifth Avenue să-și păstreze parfumul local, și să nu se apeleze la varianta Bulevardul Parcului, de parcă am fi în Berceni sau Dămăroaia etc). Splendidă radiografie prin țesătura umană și urbană a New Yorkului, adevărat tur de forță epic, fără să se apeleze prea mult la sângeroase întâmplări și spectaculoase urmăriri cu mașini. Romanul Billy Bathgate a lui Doctorow a fost ecranizat în 1991, film în care au jucat, Dustin Hoffman, Nicole Kidmann și Bruce Willis, nume care astăzi par scoase de la naftalină, dacă e să fim cu ochii doar pe divorțul lui Brad Pitt din lunile trecute. Repet, mare plăcere mi-a făcut să recitesc Billy Bathgate după atîția ani de la prima apariție. Și după alți mulți ani de când luam Subway ca să merg în Bronx la Botanical Garden. O minune, grădina, în acest anotimp, altfel e bine să nu întârziați pe străzi după lăsarea întunericului. Mă tem că nici Doctorow, om al cartierului, n-ar mai îndrăzni azi, să umble creanga, noaptea, prin Bronx. Cred că bucuria cititului poate compensa riscurile unor plimbări necugetate. Chiar dacă gangsterii s-au împuținat, puștanii din Bronx sunt și vor fi mereu prezențe vii. Nici măcar Donald Trump nu-i sperie. Oare ce-o fi făcând Billy Bathgate azi? Ar merita continuată, cumva, viața lui, dincolo de roman și dincoace unei metaficțiuni în care E.L. Doctorow se dovedește maestru. Uneori și literatura bate viața.

 

Bedros Horasangian

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *