litera_blog-960x316px-2
litera_blog-960x316px-1
Hrană pentru minte și suflet!
<< >>

Supraviețuitoarea

3d-front-supravietuitoarea

Supraviețuitoarea Alexandrei Oliva

Vremurile s-au tot schimbat. Și felul de a fi al oamenilor, și tehnologiile, rachetele, și aparatele radio, de mașini de curse sau rochii de seară, ce să mai vorbim. Nici literatura nu mai e ce-a fost. Nici felul de a scrie sau a publica nu mai e ce era pe vremea când Dostoievski publica la gazetă proză în serial ca să mai ducă un ban acasă, sau Albert Camus combătea energic pe te miri ce idei, ca să-și pună în acord gândurile cu ceea ce voia să se exprime prin scris. Unde batem? Vrem să ajungem la o carte recent apărută, în țara de obârșie ( în 2016, Statele Unite) sub titlul The Last One, ca în românește să fie tradusă la fel de iute, în 2017, sub genericul Supraviețuitoarea ( Editura Litera, traducere din limba engleză de Manuela Bulat/Graal Soft). Autoarea, o jună scriitoare americană, Alexandra Oliva. Pe net găsim și poza autoarei și succinte referințe biobibliografice. Aflată la debutul ei cu acest roman – chiar dacă a scris două – după o lungă, un fel de a spune, căutare de sine. Nu doar literară. Am căutat pe net diverse informații despre o ambițioasă tânără care a știut ce vrea și a reușit să-și ducă la capăt proiectele. Un lung interviu ( Q+A) with debut Author Alexandra Oliva găsim pe Aspen Words ( Encouraging writers/Inspiring readers/Connecting through stories) ne introduce în universul unei noi generații de scriitori. Ce gândesc, cum trăiesc, ce-și doresc, cum pot trăi în concordanță cu proiectele, fantasmele, dorințele, ambițiile, provocările lor. Supraviețuitoarea, că de aici plecasem, este o narațiune dură pe alocuri, naiv-inocent fantastă prin alte locuri. O poveste ce combină realitățile lumii americane de azi, cu imaginarul propulsat de televiziuni, lecturi, jocuri pe net de tot felul. Care, vrem să recunoaștem sau nu, afectează și dirijează direct mentalul. Și colectiv, și particular. Că ești copil care-și omoară timpul, adolescent care vrea să fie up to date, matur curios să priceapă ce e cu Războiul Stelelor și nu doar de ce Doamna cu cățelul, din omonima faimoasă povestire cehoviană este o ființă nefericită care vrea să fie fericită. Și tot așteaptă și tot așteaptă fără să știe cum să procedeze, ca să ajungă la un liman. Necazuri mari pe capul distinsei doamne. In schimb contemporanii noștri, din viața reală sau din literatură, precum cei din Supraviețuitoarea, caută aventura, riscul, provocările și necazurile. Scriitoarea americană care ne propune acest roman, aparent straniu, dar bine ancorat în probelematicile /modelele lumii de azi, este născută în Munții Adirondack. Undeva în nordul statului New York, o lume naturală și rurală cu totul alta decât marea metropolă unde va ajunge mai tîrziu autoarea. Cu studii la Yale University, cu un MFA în Creative Writing la The New School  la NYC. Toate ingredientele necesare pentru o carieră universitară. Doar că Ali – așa cum i se spune Alexandrei în intimitate – se duce în Irlanda  să scrie și să călătorească, înainte ca să urmeze un training la Boulder Outdoor Survival School. Încercarea de a-ți depăși propriile limite, ca ideal al generațiilor trecute. Dincolo de riscuri, dincoace de încercarea de a-ți depăși limitele. În lumea asta trăim. In lumea asta se construiește și romanul, între o ficțiune bine articulată și o hiperrealitate care, surmontându-și propriile bariere, devine o altă ficțiune. Trăim în real sau în mai multe ficțiuni suprapuse? Romanul Alexndrei Oliva se întâmplă în ultima vreme, nimic nu e nou în istoria lumii – nu vrea să dea soluții. Doar povestește niște întâmplări care au marcat-o. În viață și în literatură. O lungă listă de mulțumiri din coada cărții este o frumoasă rememorare a unor întâmplări și îndemnuri venite de la prietenii și cei apropiați care i-au marcat viața. Și nu în ultimul rând, destinul.

De scriitoare.

Alexandra Oliva.

Supraviețuitoarea ei poate fi oricare dintre noi. Chiar dacă preferăm să bem tihniți o cafea și să stăm la taclale, fără să avem ispita de a mânca cine știe ce protozoare și ronțăi coji și ierburi de tot felul, culcați pe cine știe de copac doborât în Munții Stâncoși, prin Anzi sau în Deșertul Gobi. Sau aiurea. Așa cu gândul, călătorind prin romane, mai merge. Dar atât.

 

Lecturi de Bedros Horasangian

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *