6-draci banner
ikigai_slider-1903x450px(2)
pablo_slider-1903x450px
ordinea-de-zi_slider-1903x450px - Copy
omul-suspendat_slider-1903x450px - Copy
raul_slider-1903x450px - Copy
drumul-spre-casa_slider-1903x450px - Copy
litera_blog-960x316px-1
<< >>

„Unde ai dispărut, Bernadette?” de Maria Semple

„Unde ai dispărut, Bernadette?” este prima carte pe care am citit-o de Maria Semple. Nu mai citisem nicio carte scrisă de ea până acum. Este autoarea mai multor romane de ficțiune, dar mai ales de scenarii de televiziune, faimoase seriale care intră în casele celor care stau cuminți acasă și așteaptă câte un nou episod. Nu e o meserie simplă, cere specializare și multă muncă, fără prea multe lumini ale rampei. Au practicat-o destui prozatori de marcă din SUA care au scris scenarii sau doar dialoguri, precum Scott Fitzgerald sau Petru Popescu al nostru. Cine nu a auzit/văzut/urmărit măcar Beverly Hills?

cover page bernadette

„Am devorat această carte cu o poftă sălbatică”, scrie pe coperta cărții prozatorul Jonathan Franzen, cu o cotă de prețuire și faimă ajunsă și pe la noi, unde i s-au tradus câteva dintre bestsellurile sale. Și tot pe coperta cărții pe care o ținem în mână de acestă dată, „Unde ai dispărut, Bernadette?” (Editura Litera, 2018, traducere din limba engleză și note Mihaela Buruiană), apare și informația, Carte tradusă în 30 de țări. Ceea ce nu e de ici, de colo, mai ales pentru scriitorul român YY care stă și numără și tot numără, oftând satisfăcut, limbile și țările în care-i mai apare o carte. „Am cu două mai multe decât XW, lui nu i-a apărut nimic în urdu și armenește…”

Lăsând gluma și ironiile la o parte, realmente avem un roman care parcă se scrie singur și se citește de la sine. O mare disponibilitate narativă, invenție epică și aspirator al unei realități (americane, evident, dar nu cu puține trimiteri în lumea largă de azi) se conjugă cu o excelentă știință a compoziției. Detaliile sunt consistente, pertinente și oferă un plus de participare pentru cei care chiar știu ce e aia America. Restul vine cumva de la sine. Un bărbat și o femeie, tineri, frumoși, inteligenți, înzestrați cu toate calitățile pentru a face cariere de succes fiecare în branșa lui se iubesc și se căsătoresc. Ea, Bernadette Fox, arhitectă plină de idei originale și viziuni spectaculoase. El, Elgin Branch, face nu știu ce programe și dezvoltă nu știu ce proiecte la nu știu care mare firmă.

Amândoi sunt la Los Angeles, fiecare e un american tipic și netipic în felul lui, conformist și neconformist în același timp. Ea croșetează de zor când gândește, proiectează și construiește o casă foarte tra-la-la din materiale recuperate sau care se produc pe o rază de 30 de mile în preajmă, el îi dă zor cu tot ce-i trece prin cap. Are IQ mare, dar îi place să stea mai mult în ciorapi. OK. Sunt simpatici, au succes, până în clipa în care noua lor locuință proiectată de Bernadette, vândută, că i se cășună ei, unui vecin – cu totul antipatic – printr-un intermediar, este dărâmată în 24 de ore. În timp ce Bernadette și Elgie, cum i se spune tânărului soț, sunt prin Europa.

N-am citit nici o carte de Maria Semple, dar cum, necum, am ajuns la Seattle, pe Coasta de Vest a Statelor Unite, un port important și o bază de submarine la Oceanul Pacific, nu departe de granița cu Canada. Statul Washington, cel mai de sus și cocoțat în stânga sus pe harta Statelor Unite, capitala Washington fiind poziționată în Districtul Columbia. Cumva pe criteriul fără criterii care funcționează și în România, când satul de Sus se numește de Jos. Bref, în urma conflictului diplomatic dintre Rusia și Statele Unite, Consulatul General al Rusiei din Seattle a fost închis și în total au fost expulzați nu mai puțin de 60 de diplomați ruși. Și tot bref, la Seattle talentata arhitectă devine casnică, agorafobă într-un oraș unde nu-și găsește locul și abia după multe încercări eșuate are și un copil. O fetiță.

Probleme peste probleme, bătăi de cap și necazuri cu fetița. Și cu ea însăși. Trec anii repede, Elgin cu serviciul, fosta arhitectă devenită casnică și mamă cu universul ei mic, și orașul, lumea din jur ostilă. Agorafobie, depresii, nervi, iritări și contre cu fel de fel de mame și vecini vin de la sine, ca și celelalte anxietăți de tot felul, dincolo de numele lor. Viața din afara acestei femei se reconstruiește epic din varia rememorări și aduceri aminte, dar și abil articulată de e-mailuri, documente, acte, conversații înregistrate etc., toate tertipurile narative și textuale la care apelează prozatorii ca să dea consistență unui personaj. Și unor întâmplări. Vieții lor fictive, bazate pe o extraordinară translatare e unor existențe reale.

Nu vreau să povestesc toată cartea – copila cu numele ei de albinuță, Bee, merge la școală, mama Bernadette se ia în dinți cu toată lumea, în timp ce sensibilitatea ei exacerbată e mereu pusă la încercare. O excursie la Polul Nord, o croazieră câștigată de Bee în urma unui pariu cu părinții ei devine pentru mama depresiv-angoasată incipitul unei aventuri. Vor pleca mami, tati și Bee în călătoria la Polul Nord, unde sunt urși polari și nu la Polul Sud, în Antarctica, unde sunt, zice-se, doar pinguini? N-am stat să verificăm, așa o fi, de pe net – utilizat din plin și de eroii cărții, se pot afla multe.

Disperarea de a ieși din casă o face pe mami să dispară de acasă, băgându-i în boală pe ceilalți. Până la urmă, totul se termină cu bine, spre bucuria lor, dar și a noastră. Aflăm despre Antarctica o grămadă de povești care mai de care mai incitante. Știam că Antarctica e un continent, dar nu știam că la Polul Nord e doar gheață și apă, brrr, extrem de rece. Bee și părinții ei se vor regăsi laolaltă, și se dovedesc niște oameni de ispravă și n-aș zice că nu ne-ar plăcea să-i invităm pe la noi, în România, unde avem atâtea minunății care să-i placă și lui Bee.

Dacă în romanul Mariei Semple Bee avea 15 ani, în final, din 2012, când a apărut cartea până azi, au mai trecut 6 ani. Ar însemna că azi ar împlini 21 de ani. O tânără studentă, în mod cert, care ar petrece frumoase zile în București, Maramureș, Bucovina, prin Pasul Prislop, ca apoi să coboare de-a lungul Siretului și să petreacă ultimele zile în Delta Dunării. Ar fi minunat, s-ar bucura și părinții ei foarte mult, mai ales mami, care în mod cert ar aprecia goticul maramureșan din lemn și ar scăpa de obsesiile legate de un trecut în care s-au mai petrecut câteva povești bine pitite, dar pe care nu vi le spunem.

Citiți cartea și veți descoperi nu doar secretele lui Bernadette, dar și bucuria vieții care emană prin toți porii epicului extrem de frumos clădit pe ceea ce putem spune că e autentic și natural – literatura, ca și viața. Ar fi o idee să se găsească cineva – sau mai mulți, care să continue povestea celor trei. Chiar și pe acest blog.

Lecturi de Bedros Horasangian

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *