În Italia, la curtea din Parma, în mijlocul intrigilor a două partide, Fabricio del Dongo candidează la postul de arhiepiscop. Este susţinut de mătuşa sa, ducesa de Sanseverina. Partidul advers izbuteşte să-l arunce în închisoare şi, în vreme ce ducesa se străduieşte să-l salveze, Fabricio se îndrăgosteşte de Clelia, fiica guvernatorului Conti. Destinul său aventuros presupune însă pierderea Cleliei, iar în cele din urmă, Fabricio, devenit celebru în lumea ecleziastică, se retrage la mănăstirea din Parma. „Mănăstirea din Parma este, după credinţa noastră, capodopera literaturii de idei.[...] Dl. Beyle a scris o carte în care sublimul se dezvăluie capitol cu capitol [...], o operă care nu poate fi apreciată decât de oamenii cu adevărat superiori [...], romanul pe care l-ar fi scris Machiavelli dacă ar fi fost exilat din Italia secolului al XIX-lea.“
Balzac