„Decât, ce folos să umbli prin această lume cu căluţul in gură de frica unor oameni tot aşa de slabi ca şi tine? Nu-i de ajuns că ne temem la tot pasul de fulgerele cerului să nu ne trăsnească, de ape să nu ne înece, de focuri să nu ne ardă, de boli să nu ne omoare? Măcar atâta mângâiere să avem şi noi, că un gând care ne-a venit, avere de D-zău nouă dată şi de noi nedespărţită, să-i arătăm curat şi altora, nepătat de linguşire şi de minciună.

  Pentru aceea, tinerilor neînglobaţi încă în partide şi în secte, lor închin această lucrare. Ei vor vide, ca judecători fără părtinire, că probez tot ce spun şi că nici un rest de putere nu mi-a rămas pe care să nu-l fi întrebuinţat pentru a produce ceva lor profitabil.”