Întunecare este un titlu ce a ajuns să conţină în sine mai multe sensuri, cel antropologic destinal fiind, desigur, cel mai profund. Dar acest înţeles va fi – pentru mulţi cititori – corelat mereu şi cu semnificaţii sociale şi psihologice. De ce? Pentru simplul motiv că baza socială şi cea psihologică din orice război, răscoală sau revoluţie aduc la suprafaţă multe feţe ale întunecării. Acestea sunt stocate în memoria colectivă, iar unele au constituit obiect de analiză romanescă. Fiecare cititor apelează, vrând-nevrând, la aceste înţelesuri ale întunecărilor venite din cele două mari surse: istoria şi literatura. Oricum, Întunecare a lui Cezar Petrescu rămâne un reper literar major, unul dătător de seamă atât pentru istoria literaturii române, cât şi pentru evoluţia luminărilor şi întunecărilor colective, periodice, ale poporului nostru.

VASILE MORAR