Caragiale a delimitat şi impus teritoriul dramaturgiei româneşti cu numai cinci piese, patru comedii şi o dramă, scrise pe durata a doar unsprezece ani. Timp de un secol şi peste trei decenii, cât a trecut până astăzi de la prima lectură publică a Nopţii furtunoase, cea dintâi dintre marile lui piese, perimetrul problematic, de viziune, stilistic şi tipologic al teatrului românesc, atât în registrul comediei, cât şi în cel al dramei, fie aceasta „de idei“, fantastică ori mitologizantă, a rămas cel stabilit de Caragiale. Pentru literatura dramatică românească el a avut şi are acelaşi rol ca în literatura franceză Corneille, Racine şi Molière laolaltă. I-a fixat, pentru eternitate probabil, tiparele şi întinderea, specificul şi frontierele.
MIRCEA IORGULESCU