Adauga in wishlist

Prezentare carte

Dragostea nu moare!

Iadul pe pământ... cam asta înseamnă pentru Lucinda Price să fie departe de iubitul ei Daniel. Le-a luat o veșnicie să se regăsească, dar acum el trebuie să o abandoneze din nou, tocmai pentru a o proteja.

La Shoreline, o școală privată exclusivistă de pe coasta de nord a Californiei, Luce are parte de experiențe inedite, dar se află de fapt, în mijlocul unui război în care sunt implicate toate forțele  răului. Într-un decor cu totul nou, dar la fel de periculos, ea învață să folosească umbrele ca fereastră către viețile anterioare și descoperă cu ajutorul lor că Daniel nu i-a dezvăluit adevărul întreg. Îi ascunde ceva- ceva extrem de periculos.

E oare posibil ca Daniel s-o fi mințit? E oare posibil ca destinul ei să fie, de fapt, cu totul altul? Câte vieți trebuie să trăiești pentru a găsi pe cineva pentru care merită să mori?

Aventura celor doi îndrăgostiți va continua în volumul al treilea, Pasiune.

 

Roman publicat în 25 de țări!

Recenzii

Continuarea bestsellerului „Damnare”.  Aventura celor doi îndrăgostiţi va continua în volumul al treilea, „Pasiune” – Ce a fost asta? – Unde s-a dus? – Cine a învăţat-o să faca asta?  Vocile frenetice din curte îi sunau şovăielnice şi distante lui Daniel. Ştia că restul îngerilor căzuţi se certau, căutând mesageri în umbrele din curte. Daniel era ca o insulă, izolat de orice, în afară de propria sa agonie.  O dezamăgire. O dezamăgire.  Cum se putea una ca asta? Săptămâni la rând se luptase s-o ştie în siguranţă, până când nu mai putuse s-o apere.  Acum momentul acela venise şi please – la  fel şi Luce.  I se putea întâmpla orice. Şi putea fi oriunde. Nu se simţise niciodată atât de gol pe dinăuntru şi de ruşinat.  – De ce nu putem găsi, pur şi simplu, mesagerul prin care a trecut, îl reconstruim şi mergem după ea?  Băiatul nefilim. Miles. Era în genunchi căutând prin iarbă cu mâinile. Ca un idiot.  – Nu funcţionează aşa, se răsti Daniel la el. Când păşeşti în timp, iei mesagerul cu tine. De asta nu faci niciodată lucrul ăsta dacă…  Cam îl privi pe Miles cu o expresie aproape de milă.  – Spune-mi, te rog, că Luce ştie mai multe despre călătoriile cu mesagerii decât tine. Lui Miles.  – Taci din gură, spuse Shelby sărind în apărarea lui Miles. Dacă nu ar fi reuşit cu Luce, Phil ar fi luat-o cu el.  Shelby arăta în gardă şi temătoare, nelalocul ei în mijlocul îngerilor căzuţi. Cu ani în urmă, se îndrăgostise de Daniel – el nu, bineînţeles, dar, până în seara asta, el avusese o părere bună despre ea. Acum, îi stătea pur şi simplu în cale.  – Ai spus chiar tu că lui Lice îi va fi mai bine moartă decât cu Proscrişii, continuă ea, protejându-l în continuare pe Miles.  – Proscrişii care au venit aici din cauza voastră, se băgă Arriane în discutie, întorcându-se către Shelby, a cărei faţă se făcu roşie.  – De ce presupui că un nefilim oarecare ar putea detecta un proscris? o întrebă Molly pe Arriane. Tu erai la şcoală. Tu ar fi trebuit să observi.  – Toată lumea linişte.  Daniel nu putea gândi cum trebuia. Curtea era plină de îngeri, dar absenţa lui Luce o făcea să pară goală.  Nici nu se putea uita la altcineva. Shelby – pentru că picase în capcana proscrişilor. Miles – pentru că trăia cu impresia că avea un cuvânt de spus asupra viitorului lui Luce. Cam pentru ceea ce încercase să facă…  Oh, momentul în care crezuse că o pierduse din cauza săgeţii lui Cam! Aripile i se păruseră prea grele pentru a le înălţa. Mai reci decât moartea. În momentul acela, renunţase la orice speranţă.  Dar fusese numai un truc. O reflexie, nimic deosebit în condiţii normale, dar ultimul lucru la care s-ar fi aşteptat Daniel astă-seara. Îi zguduise zdravăn. Aproape îi omorâse. Până când venise bucuria reînvierii ei. Încă mai exista speranţă. Numai să o poată găsi. Fusese uimit să o vadă pe Luce deschizând umbra. Surprins, impresionat şi atras de ea, dar, mai presus de toate, şocat. De câte ori o făcuse fără ca el să ştie? – Ce crezi? îl întrebă Cam, venind lângă el. Aripile li se apropiară cu o forţă magnetică, iar Daniel era prea obosit ca să le mai îndepărteze. – O să mă duc după ea, spuse. – Bun plan, zise Cam sarcastic. Du-te după ea! Oriunde în timp şi spaţiu, de-a lungul a câteva mii de ani. De ce-ai avea nevoie de o strategie? Sarcazmul lui îl făcu pe Daniel să-şi dorească să-l ia la bătaie pentru a doua oară. – Nu-ţi cer nici sfatul, nici ajutorul, Cam. Numai două săgeţi rămăseseră în curte: cea cu care o omorâse Molly pe proscrisă şi pe care o avea Daniel şi cea pe care o găsise Cam pe plajă, la începutul armistiţiului. Ar fi fost o simetrie interesantă dacă Daniel şi Cam ar fi fost inamici în momentul ăsta – două arcuri, două sageţi şi doi inamici de moarte. Dar nu. Nu încă. Trebuiau să elimine prea mulţi alţii înainte să se înfrunte iar unul cu celălalt. Roland, care stătea între cei doi, îi vorbi lui Daniel cu voce joasă: – Ideea este că treaba asta va necesita un efort de echipă. Am văzut cum copiii ăştia sar în mesageri. Nu ştie ce face, Daniel.Va da curând de belele. – Ştiu. – Nu e mare semn de slăbiciune să ne lasi să te ajutăm, spuse Roland. – Pot eu să vă ajut, interveni Shelby. Până atunci şuşotise cu Miles. Cred că ştiu unde ar putea fi. – Tu? întrebă Daniel. Ai făcut destul. Amândoi. – Daniel… – O cunosc pe Luce mai bine decât oricine. Daniel le întoarse tuturor spatele şi înainta în spaţiul întunecos şi gol din curte, unde păşise ea în mesager. Mai bine decât o veţi cunoaşte voi vreodată. Nu am nevoie de ajutorul vostru. – Tu ştii trecutul ei, spuse Shelby, postându-se în faţa lui pentru a-l forţa s-o privească. Nu ştii ce a trecut în astea câteva săptămâni. Eu am fost împreună cu ea când şi-a văzut vieţile anterioare. Eu i-am privit chipul când şi-a găsit sora pierdută, când tu ai sărutat-o şi… Shelby pleca târşându-şi picioarele. Ştiu că mă urâţi cu toţii în momentul ăsta… Dar jur pe… orice vreţi voi. Puteţi avea încredere în mine. Şi în Miles.Vrem să vă ajutăm.Vă vom ajuta.Vă rog! Îl apucă pe Daniel de braţ. Ai încredere în noi! Daniel se eliberă. Treaba asta cu încrederea îl făcuse întotdeauna să se simtă nelalocul lui. Relaţia lui cu Luce era de neclintit. Niciodată nu trebui să lucreze la capitolul încredere. Iubirea lor pur şi simplu era. Dar, în toata eternitatea, Daniel nu reuşise niciodată să aiba încredere în nimeni şi în nimic altceva. Nu voia să înceapă acum. Undeva pe stradă un câine lătra. Şi apoi încă o dată, mai tare. Mai aproape. Părinţii lui Luce se întorceau de la plimbare. În curtea întunecată, ochii lui Daniel îi întâlniră pe ai lui Gabbe. Stătea lângă Calle, probabil consolând-o. Deja îşi retrăsese aripile. – Pleaca, îi spuse Gabbe în vreme ce stăteau în curtea dezolantă, plină de praf. Voia, de fapt, să spună: „Du-te după ea”. Ea avea să se descurce cu părinţii lui Luce. Să o ajute pe Calle să ajungă acasă. Se ocupă ea de tot. Daniel trebuia doar să se ducă după ceea ce conta. „O să te găsim şi o să te ajutăm cât de curând putem.” Luna apăru din spatele unui nor. Umbra lui Daniel mai zăbovi pe iarba de la picioare. O privi cum se măreşte un pic, apoi începu să scoată mesagerul din ea. Când masa rece şi întunecată îl atinse, Daniel îşi dădu seama că nu mai călătorise în timp de multă vreme. Nu-i stătea în fire să privească în urmă.  Dar mişcările erau încă în el, îngropate în aripile, sufletul sau inima sa. Se mişca repede, dând la o parte umbra mesagerului şi ciupindu-l uşor ca să-l separe de pământ. Apoi, îl azvârli ca pe o bucată de argilă în aer, chiar în faţa lui.  Forma un cadru clar şi bine delimitat.  Făcuse parte din toate vieţile trecute ale lui Luce. Nu exista niciun motiv să n-o găsească.  Deschise uşa. Nu era timp de pierdut. Inima lui urma să-l duca la ea. Avea senzaţia că după colţ pândeşte ceva rău, dar şi speranţa că în depărtare îl aşteaptă ceva incredibil.  Trebuia să fie aşa.  Dragostea lui arzătoare pentru ea îi inunda corpul, până când se simţi atât de plin, că nici nu ştia dacă putea călători. Îsi ţinu aripile apropiate de corp şi intră în mesajer.  În spatele lui, în curte, o agitatie îndepărtată. Şoapte, nelinişte şi tipete.  Nu-i păsa. Chiar nu-i păsa de nimeni.  Numai de ea.  Scoase un strigăt când păşi.  – Daniel!  Voci. În spatele lui, urmându-l, apropiindu-se, chemându-l în timp ce pătrundea tot mai adânc în trecut.  OARE AVEA SĂ O GĂSEASCĂ?  FĂRĂ DISCUŢIE. ŞI S-O SALVEZE?  ÎNTOTDEAUNA. DRAGOSTEA NU MOARE!  Iadul pe pământ… cam asta înseamnă pentru Lucinda Price să fie departe de iubitul ei Daniel. Le-a luat o veşnicie să se regăsească, dar acum el trebuie să o abandoneze din nou, tocmai pentru a o proteja.  La Shoreline, o şcoală privată exclusivistă de pe coasta de nord a Californiei, Luce are parte de experienţe inedite, dar se află, de fapt, în mijlocul unui război în care sunt implicate toate forţele răului. Într-un decor cu totul nou, dar la fel de periculos, ea învaţă să folosească umbrele ca fereastră către vieţile anterioare şi descoperă cu ajutorul lor că Daniel nu i-a dezvăluit adevărul întreg. Îi ascunde ceva-ceva extrem de periculos.  E oare posibil ca Daniel s-o fi minţit? E oare posibil ca destinul ei să fie, de fapt, cu totul altul? CÂTE VIEŢI TREBUIE SĂ TRAIEŞTI PENTRU A GĂSI PE CINEVA PENTRU CARE MERITĂ SĂ MORI ?  VIAŢA CELOR DOI ÎNDRĂGOSTIŢI – ÎN VOLUMUL AL TREILEA, „PASIUNE”. Roman publicat în 25 de ţări. # Bestseller New York Times Lauren Kate a crescut în Dallas, a mers la şcoală în Atlanta şi a început să scrie în New York.
Citeste mai mult ...

Recomandari

Cumpara impreuna cu