Adauga in wishlist

Prezentare carte

O călătorie în timp este anunţată de obicei cu câteva minute, ore sau chiar zile înainte, prin senzaţii de ameţeală ce afectează capul, stomacul şi/sau picioarele. Primul salt în timp – numit şi saltul de iniţiere – are loc între al șaisprezecelea şi al șaptesprezecelea an de viaţă al purtătorilor genei. (Extras din Cronicile gardienilor, vol. II, Reguli general valabile)

Uneori poate fi o adevărată povară să trăiești într-o familie cu atât de multe secrete. Cel puțin așa gândește Gwendolyn, o adolescentă de șaisprezece ani, până în ziua în care se trezește brusc în Londra secolului trecut. Atunci își dă seama că s-ar putea ca ea însăși să fie cel mai mare secret al familiei sale, căci a moștenit capacitatea de a călători în timp. Ceea ce nu realizează ea este faptul că n-ar trebui să-ți permiți să te îndrăgostești când te afli prins între două epoci... căci asta poate complica lucrurile și mai tare. Mai ales că nici în trecut lucrurile nu mai sunt cum erau odată...

Dragoste eternă este o trilogie palpitantă, amuzantă și plină de romantism. Urmăriți aventurile tinerei Gwendolyn în volumul al doilea, Albastru de safir.

Roman publicat în 19 țări

Recenzii

„…şi pentru un mic autobuz roşu cu etaj, care m-a făcut fericită  exact la momentul potrivit” /Autoarea / Hyde Park, Londra 8 aprilie 1912  Fata căzu în genunchi şi Începu să plângă, în vreme ce băiatul privi împrejur. Aşa cum bănuise, parcul era pustiu la acea oră. Joggingul mai avea mult până să fie la modă, iar pentru cerşetorii care dormeau pe bănci, acoperiţi doar cu un ziar, era prea frig. Băiatul înfăşură cu grijă cronograful în batistă şi-l îngesui în rucsac.  Fata se ghemui lângă unul dintre copacii de pe malul nordic al lacului Serpentine, pe un covor de şofran înflorit.  Umerii fetei săltau din cauza suspinelor care aduceau cu plânsetul disperat al unui animal rănit. Băiatul suporta cu greu momentul, dar ştia din experienţă că era mai bine s-o lase în pace, aşa că se aşeză lângă ea în iarba îmbibată cu rouă, îşi pironi ochii în oglinda neclintită a lacului şi aşteptă.  Aştepta să se potolească durerea, de care ea nu avea probabil să scape definitiv niciodată.  Nici el nu se simţea mai bine, dar încerca să se adune pentru ca ea să nu fie nevoită să-şi facă griji şi pentru el.  – Oare s-au inventat deja batistele de hârtie? întrebă ea în cele din urmă, trăgându-şi nasul şi întorcând spre el chipu-i scăldat în lacrimi.  – Habar n-am, spuse el. Dar am ceva de genul ăsta, însă din pânză, cu monogramă.  – G.M. Ai furat-o cumva de la Grace?  – Mi-a dat-o de bunăvoie. Îţi e permis să-ţi sufli nasul în ea, prinţesă.  Fata zâmbi strâmb, înapoindu-i batista – Acum nu mai e bună de nimic. Îmi pare rău. – Nu te îngrijora! O întind puţin la soare şi se usucă, după care se poate folosi iar, spuse el. Important este că te-ai oprit din plâns. Lacrimile-i inundară din nou ochii. – Nu ar fi trebuit s-o abandonăm. Are nevoie de noi! Nu ştim dacă va funcţiona cacealmaua noastră şi nu avem nicio şansa să aflăm. Cuvintele ei venira ca o lovitură de cuţit pentru el. – Morţi, am fi putut să-i fim şi mai puţin de folos. – Dacă am fi putut măcar să ne ascundem împreună cu ea, undeva în străinatate, sub nume false, doar până ar fi fost destul de mare… Băiatul o întrerupse dând din cap vehement. – Ne-ar fi găsit oriunde am fi mers, doar am mai vorbit despre asta de o mie de ori. Nu am abandonat-o eu, am făcut singurul lucru inteligent pe care l-am fi putut face: i-am înlesnit o viaţă în siguranţă. Cel puţin, pentru următorii şaisprezece ani.  Fata tăcu o clipă. Un cal necheza undeva departe, iar dinspre West Carriage Drive se auzeau voci, deşi era aproape încă noapte.  – Ştiu că ai dreptate, spuse ea în cele din urmă. Dar mă doare aşa de tare să ştiu că nu o vom mai vedea niciodată! Îşi şterse cu mâna ochii înlăcrimaţi. Cel puţin, nu ne vom plictisi. Mai devreme sau mai târziu, tot vom fi dibuiţi, chiar şi în această epocă, şi vor trimite gardienii pe urmele noastre… O călătorie necontrolată în timp este anunţată de obicei cu câteva minute, ori chiar zile înainte, cu senzaţii de ameţeală ce afectează capul, stomacul şi/ sau picioarele. Primul salt în timp – numit şi saltul de iniţiere – are loc între al şaisprezecelea şi al şaptesprezecelea an de viaţă al purtătorilor genei.  (Extras din Cronicile gardienilor,  Vol. II, Reguli generale valabile)  Uneori poate fi o adevărată povară să trăieşti într-o familie cu atât de multe secrete. Cel puţin aşa gândeşte Gwendolyn, o adolescentă de şaisprezece ani, până în ziua în care se trezeşte brusc în Londra secolului trecut. Atunci îşi dă seama că s-ar putea că ea însăşi să fie cel mai mare secret al familiei sale, căci a moştenit capacitatea de a călători în timp. Ceea ce nu realizează Gwendolyn este faptul că n-ar trebui să-ţi permiţi să te îndrăgosteşti când te afli prins între două epoci… căci asta poate complica lucrurile şi mai tare. Mai ales că nici în trecut nu mai e cum era odată… – Eşti îndrăgostită de el. – Ba nu. – Ba da, este. Doar că nu ştii încă. – Şi tu de unde ştii? – Pentru că băiatul este de-a dreptul irezistibil. Of, Doamne, i-ai văzut ochii? Verzi, ca ai unui tigru. Cred că şi mie mi s-au înmuiat puţin genunchii când m-a privit, aşa furios cum era. – Ce? Sper că nu vorbeşti serios! De când îţi plac ţie ochii verzi?... O trilogie palpitantă, amuzantă şi plină de romantism. Asta este cartea „Roşu de rubin. Culorile dragostei”. Urmăriţi aventurile tinerei Gwendolyn în volumul al doilea, „Albastru de safir”. Londra, 14 mai 1602 „Era întuneric pe Aleea Southwark; întuneric şi pustiu. În aer pluteau miasme de alge, hazna şi de peşte mort. El o strânse şi mai tare… involuntar… şi mai tare…”
Citeste mai mult ...

Recomandari

Cumpara impreuna cu