Adauga in wishlist

Prezentare carte

O intrigă de coșmar, un mister copleșitor, un înger păzitor de temut...

Nora ar trebui să știe că viața ei este departe de a fi perfectă. Deși cu ajutorul lui Patch, iubitul și îngerul ei păzitor, a scăpat cu viață dintr-o serie de incidente cu totul neobișnuite, primejdia e departe de a fi trecut. Relația cu Patch nu este în cel mai bun moment al ei, iar Marcie Millar pare mai hotărâtă ca oricând să-i facă Norei viața un coșmar. De parcă nu ar fi de-ajuns, un nor dușman încearcă  să o distrugă, iar moartea tatălui ei rămâne în continuare un mister. Cum Patch nu numai că nu îi răspunde la întrebări, dar pare chiar să-i stea în cale, Nora se vede nevoită să afle răspunsuri de una singură.

Nu se anunță o vară prea tihnită, nu-i așa?

„Fanii genului care s-au plictisit de vârcolaci și de vampiri vor primi bucuroși această nouă apariție din adâncurile întunericului.”            Booklist

Aventura va continua în volumul al treilea, Tăcere.

Recenzii

Continuarea bestsellerului „Ingerul nopţii” Nora ar trebui să ştie că viaţa ei este departe de a fi perfectă. Deşi cu ajutorul lui Patch, iubitul şi îngerul ei păzitor, a scăpat cu viaţă dintr-o serie de incidente cu totul neobişnuite, primejdia e departe de a fi trecut. Relaţia cu Patch nu este în cel mai bun moment al ei, iar Marcie Millar pare mai hotărâtă ca oricând să-i faca Norei viaţa un COŞMAR. De parcă nu ar fi de ajuns, un nou duşman încearcă să o distrugă, iar moartea tatălui ei rămâne în continuare un mister. Cum Patch nu numai că nu îi răspunde la întrebări, dar pare chiar să-i stea în cale. Nora se vede nevoită să afle răspunsuri de una singură.  Nu se anunţă o vară tihnită, nu-i aşa?  – Nora?  Am încercat să deschid ochii, dar, deşi creierul receptase mesajul, corpul nu-i asculta ordinele. Undeva în străfundul minţii eram conştientă că afară era cald, că era noapte, dar, cu toate astea, îmi simţeam spatele scăldat într-o transpiraţie rece. Şi încă ceva. Sânge.  Propriul meu sânge.  – Eşti în siguranţă, m-a liniştit detectivul Basso, când am încercat să îngăim ceva, iar vocea mea a părut sugrumată. Sunt aici, nu plec nicăieri. Rămâi cu mine, Nora. Totul o să fie bine.  Am încercat să încuviinţez din cap, dar încă aveam impresia că existam undeva în afara corpului meu.  – O să fii dusă la spitalul de urgenţă. Te-au pus pe targă. Chiar acum ieşim din Delphic.  Câteva lacrimi fierbinţi mi s-au rostogolit pe obraji şi am clipit des, încercând să deschid ochii.  – Rixon, am bâlbâit, căci limba nu mă asculta. Unde e Rixon?  Detectivul Basso a strâns din buze.  – Sssst. Nu vorbi. Ai fost împuşcată în umăr. Ai o rană deschisă. Ai avut noroc. Totul va fi bine.  – Scot? am întrebat apoi începând să-mi amintesc.  Am încercat să mă ridic în picioare, dar eram imobilizată pe targă.  – L-aţi scos pe Scot de acolo?  – Scot era cu tine?  – Era în spatele panoului electric. E rănit . Rixon l-a împuşcat şi pe el.  Detectivul Basso a strigat la unul dintre ofiţeri în uniformă care stătea lângă ambulanţă. Ofiţerul s-a apropiat numaidecât de noi.  – Da, domnule.  – Spune că Scott Parnell era şi el în încăperea centralei electrice.  Ofiţerul a clătinat din cap.  – Am căutat peste tot. Nu mai era nimeni acolo.  – Atunci, mai caută o dată! a urlat Basso, fluturând mâinile înspre porţile parcului. Pe urmă s-a întors înspre mine. Cine dracu’ e Rixon?  Rixon. Dacă poliţia nu mai găseşte pe nimeni în centrala electrică, atunci probabil că reuşise să scape. Era undeva acolo, afară, privindu-mă de la distanţă şi aşteptând o a doua şansă pentru a mă sacrifica. L-am apucat pe detectivul Basso de mână, strângându-l tare.  – Nu mă lăsaţi singură!  – Nu te lasă nimeni singură!Ce poţi să-mi spui despre Rixon?  Targa a înaintat balansându-se încoace şi încolo prin parcare, iar apoi paramedicii m-au urcat în spatele unei ambulanţe. Detectivul Basso a sărit după mine şi s-a aşezat jos. Aproape că nu l-am observat; mă gândeam în altă parte. Trebuia să vorbesc cu Patch. Trebuia să-i spun despre Rixon…  – Cum arată?  La auzul vocii detectivului Basso, am revenit la realitate.  – A fost acolo, noaptea trecută, l-a legat pe Scott în portbagaj.  – Tipul ăla te-a împuşcat?  Detectivul Basso a început să vorbească prin staţie. Numele suspectului este Rixon. Înalt şi slăbănog, brunet. Nas acvilin. Are în jur de douăzeci de ani.  – Cum m-aţi găsit?  Începusem să-mi aduc aminte treptat ce se întâmplase şi ştiam că îl văzusem pe Patch trecând pragul centralei electrice. Îl zărisem doar o fracţiune de secundă, dar fusese acolo. Eram sigură de asta. Unde era acum? Unde era Rixon?  – Am primit un telefon anonim. Tipul care a sunat mi-a zis că o să te găsesc în centrala din Tunelul Osândiţilor. Părea o pistă nesigură, dar n-am vrut s-o ignor. Mi-a mai zis şi că s-a ocupat el de cel care te-a împuşcat. Credeam că se referea la Scott, dar tu zici că Rixon e vinovat.Vrei să-mi spui ce se întâmplă? Începând cu numele tipului ăstuia care te tot apără şi locul în care îl pot găsi… Câteva ore mai târziu, detectivul Basso încetinea, luând curba din dreptul casei de ţară. Se crăpa de ziuă, iar cerul, pe care nu strălucea nicio stea, se reflecta în ferestre. Tocmai mă externaseră. Îmi curăţaseră rana şi mă pansaseră. Doctorii vorbiseră cu mama la telefon, dar eu nu apucasem. Ştiam că trebuia să discut cu ea mai devreme sau mai târziu, dar îmi fusese imposibil în vacarmul şi-n îmbulzeala de la spital, aşa că scuturasem din cap în momentul în care asistenta îmi întinsese telefonul.  Dădusem şi declaraţie la poliţie(…) (…)Patruzeci de minute mai târziu am descoperit uşa pe care o deschidea acea cheie. Patch a oprit jeepul în parcarea goală din parcul de distracţii din Delphic. Am traversat parcarea ţinându-ne de mână. O adiere răcoroasă de vară îmi răvăşea părul. Patch a descuiat poarta, ţinând-o deschisă până am intrat.  Atmosfera din Delphic era cu totul şi cu totul diferită, acum când nu se mai auzea niciun sunet şi luminile de carnaval se stinsesera. Era un loc vrăjit, bântuit, dar liniştit. O doză goală de suc se rostogolea pe trotuar, lăsându-se purtată de vânt. Înaintând pe alee, îmi ţineam privirea aţintită asupra scheletului montagnes-russes-ului, care se ridica pe fundalul cerului întunecat. În aer se simţea un miros de ploaie. În depârtare tuna…  …M-am întors spre el, simţindu-i căldura trupului. Patch mi-a ridicat bărbia şi m-a sărutat. Sărutul lui era cald, iar eu m-am înfiorat de plăcere. Avea părul ud de ploaie şi simţeam un miros slab de săpun. Buzele noastre s-au lipit, iar pielea ne era netedă şi fină de la ploaia care se scurgea prin crăpăturile din acoperişul jos, în stropi reci. Patch m-a îmbrăţişat cu o asemenea căldură, că nu mi-am dorit decât să mă scufund şi mai mult în strânsoarea lui.  A supt un strop de ploaie care-mi căzuse pe buză şi am simţit că zâmbea. Mi-a dat părul într-o parte şi m-a sărutat deasupra claviculei. Mi-a ronţăit urechea, după care m-a muşcat de umăr.  Eu l-am tras de pantaloni, apropiindu-l şi mai mult de mine.  Patch şi-a îngropat chipul în curbura gâtului meu, mângâindu-mă pe spate. A murmurat ceva.  – Te iubesc, a spus el. Nu mai ţin minte de când n-am mai fost aşa de fericit.  – Cât de înduioşător, s-a auzit o voce din întunericul depozitului, din spatele unui zid negru. LUAŢI ÎNGERUL! Câţiva tineri foarte înalţi, fără îndoială nefilimi, şi-au făcut apariţia din întuneric şi l-au înconjurat pe Patch, întorcându-i mâinile la spate. Spre surprinderea mea, el nu a opus rezistenţă.  CÂND INCEP SĂ MĂ LUPT, FUGI, s-a adresat el minţii mele, şi mi-am dat seama că nu începuse să se lupte ca să-mi vorbească, ca să mă ajute să scap. O să le distrag atenţia… TU FUGI… IA JEEPUL… MAI ŢII MINTE CUM SĂ-L PORNEŞTI?... NU TE DUCE ACASĂ. RĂMÂI ÎN JEEP PÂNĂ TE GĂSESC…  Bărbatul care rămăsese în spate, dând ordine, a făcut un pas înainte, aşezându-se în dreptul fasciculelor de lumină care pătrundeau prin nenumăratele crăpături ale depozitului. Era înalt, zvelt, chipeş şi părea nefiresc de tânăr pentru vârsta lui. Era îmbrăcat impecabil, într-un pulover polo alb şi pantaloni de bumbac.  – Domnule Millar, am şoptit.  Nu ştiam cum altcumva să-i spun. Hank părea prea prietenos, iar tata ar fi fost revoltător de personal.  – Permite-mi să mă prezint aşa cum trebuie, a spus el. Eu sunt Mână Neagră. L-am cunoscut bine pe tatăl tău, Harrison. Mă bucur că nu mai este acum aici să te vadă cum te înjoseşti cu o progenitură a diavolului. A clătinat din cap. Nu eşti fata care m-aş fi aşteptat să fii. Nora. Fraternizezi cu duşmanul şi îţi bati joc de propriul neam. Am impresia că aseară ai aruncat în aer una dintre ascunzătorile nefilimilor mei. Dar nu contează, asta pot să iert. Apoi a făcut o pauză. Dar spune-mi, Nora, nu cumva tu l-ai ucis pe bunul meu prieten Chauncey Langeais? INTRIGĂ DE COŞMAR. UN MISTER COPLEŞITOR. UN ÎNGER PĂZITOR DE TEMUT.  „Fanii genului care s-au plictisit de vârcolaci şi de vampiri vor primi bucuroşi această nouă apariţie din adâncurile întunericului.” Aventura va continua în volumul al treilea, TĂCERE. ROMAN PUBLICAT ÎN 33 DE ŢĂRI. BESTSELLER NEW YORK TIMES
Citeste mai mult ...

Recomandari

Cumpara impreuna cu