Adauga in wishlist

Prezentare carte

O lume magică și un erou cu un secret incredibil de curajos.

Tânărul Eon are o pasiune cel puțin ciudată, pe care nu a dezvăluit-o niciodată nimănui. De mai bine de patru ani, el este precupat de descoperirea artei și a mitologiei anticului Dragon Magic. Speranța că într-o bună zi va stăpâni tainele acestui univers fabulos, pentru a ajunge astfel discipolul unuia dintre cei doisprezece dragoni ai norocului, îi călăuzește pașii spre o aventură pe cât de interesantă, pe atât de periculoasă. Ritualul cunoașterii este unul extrem de restrictiv și exclusiv, iar faptul că eroul nostru, Eon, este de fapt... Eona, o tânără de șaisprezece ani hotărâtă să devină Ochi al Dragonului, complică și mai mult lucrurile și îi pune viața în primejdie.

Va reuși oare eroina noastră să iasă cu bine din această încercare și să își îndeplinească visul? Răspunsul se află la capătul unui interesant joc al identităților, presărat cu minciuni, interdicții, suspans și mister...

 

“O poveste fermecătoare, inteligentă și originală. Cititorii vor aștepta cu nerăbdare continuarea aventurii, în volumul al doilea al seriei, Eona: Ultimul Ochi al Dragonului.” Booklist

 “Aproape că mi s-a tăiat respirația parcurgând paginile acestei cărți captivante... Mi-a plăcut la nebunie. Abia aștept continuarea.” Tamara Pierce

Roman publicat în 10 țări

Recenzii

O lume magică şi un erou cu un secret incredibil Am lăsat vârfurile celor două săbii să se înfigă în nisipul arenei. Era o mişcare incorectă, dar durerea care îmi răscolea măruntaiele mă făcu să mă ghemuiesc. Am urmărit cu privirea picioarele goale al maestrului de sabie Ranne, care înainta cu paşi rari, redistribuindu-şi greutatea pentru a aplica o lovitură puternică. Antrenamentul cu el făcea întotdeauna să mi se strângă stomacul de frică, dar de data asta era altfel. Era o durere care mă anunţa că sângeram. Numărasem greşit zilele lunii?  – Ce faci, băiete? întrebă el.  Am ridicat ochii. Ranne stătea în poziţie de luptă, cu ambele săbii gata pentru eleganta lovitură încrucişată cu care ar fi putut să-mi taie capul. Ţinea mâinile strânse pe plasele. Ştiam că dorea să meargă până la capăt şi să scape şcoala de un schilod. Dar nu îndrăzni.  – Deja eşti epuizat? A treia figură ţi-a ieşit chiar mai prost decât de obicei.  Am clătinat din cap, strângând din dinţi ca să fac faţă altei dureri sfâşietoare.  – Nu am nimic, maestre.  M-am îndepărtat cu grijă, ţinând în continuare săbiile cu vârful în jos.  Ranne se relaxă şi făcu un pas înapoi (…) Tânărul Eon are o pasiune cel puţin ciudată, pe care nu a dezvăluit-o niciodată nimănui. De mai bine de patru luni, el este preocupat de descoperirea artei şi a mitologiei anticului Dragon Magic. Speranţa că într-o bună zi va stăpâni tainele acestui univers fabulos, pentru a ajunge astfel discipolul unuia dintre cei doisprezece dragoni ai norocului, îi călăuzeşte paşii spre o aventură pe cât de interesantă, pe atât de periculoasă.  Ritualul cunoaşterii este unul extrem de restrictiv şi exclusiv, iar faptul că eroul nostru, Eon, este de fapt… Eona, o tânără de şaisprezece ani hotărâtă să devină Ochi al Dragonului, complică şi mai mult lucrurile şi îi pune viaţa în primejdie.  Va reuşi oare eroina noastră să iasă cu bine din această încercare şi să îşi îndeplinească visul? Răspunsul se află la capătul unui interesant joc al identităţilor, presărat cu minciuni, interdicţii, suspans şi mister… (…) În cele din urmă, gongul răsună din nou.  M-am aplecat, ajutându-l pe Tyron să-l ridice pe maestru. Respira precipitat şi avea privirea fixă şi tulbure. Deasupra noastră, în capătul scării, de la înălţimea lecticii sale, silueta fragilă a împăratului cerceta curtea.  – Avem nevoie de ajutor, am şoptit. M-am întors către eunucul din spate. Du-te şi adă-l pe medicul imperial!  Omul mă privi cu un aer îngrozit, apoi se înclină atât de adânc, încât fruntea îi atinse pământul.  – Iertaţi-mă, stăpâne, este interzis. Nu avem dreptul să plecam cât timp Maiestătea să este prezentă.  Tyron îl aprobă.  – Are dreptate. Nu putem întrerupe o audienţă imperială. Îmi studie chipul. Şi tu eşti bolnav?  – Nu.  Trompetele înşirate în spatele nostru se dezlănţuiră brusc, bubuitul lor lovindu-se de clădiri şi de pavaj. Stăpânul tresări, gemând. Tropăitul copitelor pe dale, care răsuna de-a lungul imensei esplanade, anunţa sosirea preaînaltului nobil Sethon şi a ofiţerilor săi.  Treci mai aproape de el, porunci Tyron, făcând şi el acelaşi lucru.  M-am lipit de maestru ca să-l susţin. Sudoarea de sub braţe şi din jurul gâtului pătase mătasea roşie.  – Pieptul meu, şopti el, trăgându-se cu mâna de guler.  După ce sunetul copitelor se potolise, nu se mai auzea decât pasul unui singur cal. Am riscat să arunc o privire. Un armăsar negru, uriaş, înainta spre noi, strunit cu asprime de un călăreţ într-o armură imperială de paradă, de culoare albastră, brodată cu roşu; Preaînaltul nobil Sethon. Avea faţa ascunsă de coiful de piele bogat împodobit, dar, prin atitudine, vădea o forţă brutală, care îl punea în inferioritate pe fratele său imperial. În spatele lui, trei soldaţi pedeştri în armuri albastre, fără podoabe, purtau steagurile. Le-am văzut caii înşiraţi în spatele liniei de audienţă, ţinuţi de hăţuri de scutieri.  Maestrul înţepeni, apoi se îndoi de mijloc vomitând bila verde şi urât mirositoare, pe dale. În jur se auziră murmure de dezgust şi de frică, iar oamenii se îndepărtară de noi.  Am privit în jur speriaţă, fără să am habar ce căutam. Ştiam doar că maestrul avea nevoie de ajutor. Nobilul Ido ne privea, cu chipul lipsit de expresie. Preaînaltul nobil Sethon înaintă printre rândurile de demnitari, care se prosternau în valuri.  Maestrul vomită din nou. Am încercat să-i susţin corpul scuturat de spasme; prin mătasea fină, pielea îi era la fel de rece ca un râu iarna. De cealalta parte, nobilul Tyron se plecă brusc. Maestrul se sprijini de mine cu toată greutatea. Am ridicat ochii. Deasupra mea, am văzut pieptul lat al armăsarului negru. Şi, dincolo de el, privirea dură a Preaînaltului nobil Sethon.(…) (…) M-am întors către maestru. Respira atât de încet, încât abia îi mai simţeam respiraţia pe mână. Deschise ochii, şi i-am văzut în priviri flacăra agoniei, apoi corpul i se înţepeni şi se arcui lipindu-se de mine. Începu să se zbată, şi nobilul Tyron trebui să-i ţină braţele, pentru a-l imobiliza. Nu puteam face mai mult nimic decât să-l susţinem, în timp ce el se chircea de durere şi gâfâia, făcând spume la gură. Mormăi, încercă să spună câteva cuvinte, dar faţa părea îngheţată într-o mască de durere. Se agăţă de mine, şi i-am luat capul între mâini, folosindu-mi toată puterea ca să-i potolesc tremurul de necontrolat.  – OPREŞTE-L, şopti el. – Maestre, vă implor…  Nu-mi auzea cuvintele. Era smuls de lângă mine, deja la jumătatea drumului… spre lumea spiritelor…  Îşi dadu capul pe spate în braţele mele, corpul i se arcui în agonie. Ochii sticloşi îi întâlniră pe ai mei.    – JURĂ-MI CĂ-L VEI OPRI…   Am încuviinţat din cap, privindu-l neputincoasă, în timp ce spatele i se arcui din nou. Corpul se prăbuşi pe dale, privirea poruncitoare reflectând pentru ultima dată forţa vie care ardea în el. Apoi, chiar şi această lumina palidă… se stinse. O poveste fermecătoare, inteligentă şi originală. Cititorii vor aştepta cu nerăbdare continuarea aventurii în volumul al doilea al seriei, EONA: ULTIMUL OCHI AL DRAGONULUI.
Citeste mai mult ...

Recomandari

Cumpara impreuna cu