Biblioteca personală a lui Hitler însuma circa 16 000 de volume, dar, la încheierea războiului, majoritatea a intrat în posesia trupelor americane. Reputatul cercetător american Timothy W. Ryback a redescoperit însă, la Biblioteca Congresului din Washington D.C. şi în alte centre de documentare din Europa şi Statele Unite,  aproximativ 1200 de lucrări care au făcut parte din colecţia dictatorului. Multe dintre ele au o importantă deosebită întrucât conţin adnotările şi sublinierile atente ale lui Hitler, trădând uneori o lectură de-a dreptul obsesivă.

De la Don Quijote, Robinson Crusoe, Peer Gynt sau romanele de aventuri ale lui Karl May şi piesele lui Shakespeare (pe care îl considera superior lui Goethe sau Shiller) la lucrări antisemite precum Evreul internaţional a lui Henry Ford, de la Nietzsche şi Schopenhauer la tratate obscure de politologie şi ocultism,  analiza cărţilor citite de Hitler oferă o nouă pespectivă asupra transformării acestuia dintr-un tânăr soldat voluntar în dictatorul care a declarat război civilizaţiei. Demersul autorului ― original şi bine documentat  deopotrivă ― în universul (pseudo)intelectual al dictatorului urmăreşte influenţele formatoare pe care le-au avut lecturile (numeroase, dar selective şi nesistematice) asupra evoluţiei personale a lui Hitler, a discursurilor, scrierilor, acţiunilor şi îndeosebi a ideologiei sale. Un exemplu revelant este felul în care lectura unei  biografii a lui Frederic cel Mare a alimentat fanatismul distructiv al dictatorului în cel de-Al Doilea Război Mondial când a decis să continue lupta, în ciuda oricăror sorţi de izbândă.

O lectură obligatorie pentru toţi cei care se mai îndoiesc de puterea cuvântului scris de a împinge imaginaţia omenească spre bine sau spre rău.

„Ryback zugrăveşte un portret neobişnuit de viu şi de nuanţat al dictatorului, prezentând un punct de vedere unic asupra vieţii intelectuale a lui Hitler.”

                                                                                  Publishers Weekly

„Absolut captivantă… O privire ironică asupra programului de autoeducare al lui Hitler. Să fii şoarece de bibliotecă nu este o condiţie necesară pentru a deveni criminal în masă; pe de altă parte, nu este nici un impediment.”

                                                                  The New York Times