LiteraBlog 15 septembrie: Ziua îndrăgitei scriitoare britanice, Agatha Christie

15 septembrie: Ziua îndrăgitei scriitoare britanice, Agatha Christie

Pe 15 septembrie 2021, celebrăm 131 ani de la nașterea îndrăgitei scriitoare britanice Agatha Christie, supranumită „Regina crimei”, ale cărei cărți s-au vândut în peste două miliarde de exemplare în întreaga lume, fiind cele mai citite lecturi după Biblie și după piesele lui Shakespeare.

Creatoare a două dintre cele mai iconice personaje ale genului de literatură polițistă, Hercule Poirot și simpatica Miss Jane Marple, Agatha Christie are în portofoliu peste 80 de romane și volume de povestiri, scrise între 1920 și 1970, multe dintre acestea fiind totodată și ecranizate.

Citește și: Alina Purcaru: „À la Agatha”

În plus, în cei 56 de ani de activitate, a publicat 19 piese de teatru, cât și 6 romane scrise sub pseudonimul Mary Westmacott. În medie, Agatha Christie lucra la un manuscris între trei și patru luni.

Hercule Poirot și Miss Marple, cele mai îndrăgite personaje ale autoarei

Celebrul Hercule Poirot – cel mai cunoscut detectiv de la Sherlock Holmes încoace – apare încă din primul roman al Agathei Christie, Misterioasa afacere de la Styles. Poirot şi Miss Marple, bine-cunoscutul personaj imaginat de scriitoare, au devenit faimoşi la nivel mondial şi au făcut subiectul multor filme realizate pentru marele şi micul ecran.

Citește și: O carte pe zi: „Crima din Orient Express” de Agatha Christie

Agatha Christie a mai scris volume de nonficțiune, o autobiografie, dar şi povestiri amuzante despre numeroasele expediții în care a participat alături de soțul ei, arheologul sir Max Mallowan.

Pentru a sărbători cum se cuvinte ziua de naștere a Agathei Christie, vă invităm să descoperim împreună viața ei în cifre:

  • 3 zile: Agatha Christie a avut nevoie de doar trei zile pentru a scrie al treilea roman publicat sub pseudonimul Mary Westmacott, Absent in the Spring.
  • 2 săptămâni: Agatha Christie a lucrat la primul ei roman în timpul petrecut ca voluntar la dispensarul spitalului. Mama ei a încurajat-o să termine cartea, iar după doar două săptămâni, pe când era în vacanță la hotelul Moorland din Dartmoor, Agatha a finalizat romanul Misterioasa afacere de la Styles, în care apare pentru prima oară detectivul Hercule Poirot.
  • 6 săptămâni: romanul Noapte nesfârșită, o poveste atipică despre un cuplu ghinionist, a fost scris în doar 6 săptămâni, în timp ce autoarea avea peste 70 de ani.
  • 3-4 luni: viteza de scriere a Agathei era una incredibilă, însăși autoarea mărturisind în autobiografia sa faptul că dura între 3 și 4 luni să finalizeze un roman.
  • 6 ani: dacă ai citi un roman scris de Agatha Christie pe lună, ți-ar lua șase ani ca să le parcurgi întreaga sa operă literară.
  • 5 ani: doar atât avea Agatha Christie când a început să citească.
  • 11 ani: este vârsta la care Agatha a publicat pentru prima dată o lucrare literară.
  • 3 ani: În această perioadă, scriitoarea în care a lucrat ca farmacistă
  • 18 ani: Aproape 2 decenii a petrecut Agatha Christie însoțindu-l pe soțul său, arheologul sir Max Mallowan, în expediții în situri arheologice.
  • 56 ani: Este prolifica perioadă în care Agatha Christie a lucrat la romanele care au făcut-o celebră.
  • 42 ani: În această perioadă, a scris numeroase piese de teatru.
  • 15 ani: S-a dedicat pentru a lucra la Autobiografia sa.

Citește un fragment din cartea de memorii a scriitoarei Agatha Christie!

Publicată în 1977, la un an după moartea autoarei, O autobiografie te ține cu sufletul la gură asemenea romanelor ei. Scrise cu verva, umorul și nonșalanța bine-cunoscute, frânturile de amintiri pe care Agatha Christie alege să le dezvăluie cititorului – sugerând chiar din titlu că aceasta este o narațiune foarte personală, nu Autobiografia cu majusculă – sunt deopotrivă semnificative pentru memoria afectivă a scriitoarei, cât și pentru epoca pe care a trăit-o, o perioadă framân – tată din istoria lumii, de la sfârșitul epocii victoriene, când lumea părea să aibă răbdare, la cele două războaie mondiale și apoi la deplina maturitate și împlinire ca scriitoare din anii postbelici. Copilăria și adolescența, apoi prima căsătorie și nașterea fiicei sale Rosalind, moartea primului soț (al cărui nume îl poartă) și a doua căsătorie, cu arheologul Sir Max Mallowan, pe care l-a însoțit în expedițiile de săpături în Irak, stau mărturie pentru o viață pe care Agatha Christie a stiut să o trăiască din plin, cu toate suișurile și coborâșurile ei.

Citește și: Zece cărți de Agatha Christie care te vor ține cu sufletul la gură

„Așa că am de gând să mă desfăt cu amintirile mele – pe îndelete, fără nici o grabă –, așternându-le din când în când pe hârtie. E o muncă ce-mi va lua mulți ani, probabil. Dar de ce o numesc muncă? De fapt, e un privilegiu. Cândva am văzut un pergament chinezesc foarte vechi de care m-am îndrăgostit pe loc. Înfățișa un bătrân care ședea sub un copac și juca moara. Desenul se intitula Bătrân savurând bucuria tihnei. Mi-a rămas întipărit în minte pe vecie.“ (Agatha Christie)

Zece cărți de Agatha Christie care te vor ține cu sufletul la gură

Traducere din limba engleză de Adania Folea

Unul dintre cele mai minunate lucruri care ți se pot întâmpla în viața asta e să ai parte de o copilărie fericită. Eu am avut o copilărie foarte fericită. Locuiam într‑o casă cu o grădină, pe care le adoram; aveam o dădacă plină de răbdare și înțelepciune; un tată și o mamă care se iubeau, așa încât își îndeplineau în chip desăvârșit rolul de soți și de părinți, deopotrivă.

Privind în urmă, îmi dau seama că am avut parte de un cămin cu adevărat fericit. Asta se datora în mare parte tatălui meu, care era un om nespus de plăcut. Însușirea aceasta de a fi plăcut a căzut oarecum în desuetudine în ziua de azi. Oamenii au tendința să pună accentul pe inteligență, pe abilități, pe prestigiul individului, pe capacitatea lui de a contribui la bunul mers al comunității din care face parte. Charles Dickens oglindește lucrul acesta cu măiestrie în romanul David Copperfield:

„– Fratele dumitale este un om plăcut, Peggotty? am întrebat eu cu prudență.

– Vai, și încă ce plăcut e! exclamă Peggotty“.

Puneți‑vă și voi întrebarea aceasta cu privire la prietenii și cunoștințele voastre și probabil veți fi surprinși să constatați cât de puțini sunt aceia care merită un răspuns precum cel al lui Peggotty.

Presupun că tatăl meu nu ar fi fost la înălțimea standardelor moderne. Era un om indolent, cu o fire domoală. Erau vremuri în care se trăia din venituri independente, iar dacă aveai norocul să beneficiezi de un astfel de venit, nu era nevoie să mai muncești. Nici nu se aștepta să faci asta. Oricum, înclin să cred că tatăl meu nu s‑ar fi împăcat prea bine cu ideea de muncă.

În fiecare dimineață pleca de acasă – locuiam în orașul Torquay – și mergea la club. Se întorcea cu birja la ora prânzului, iar după‑amiază mergea din nou la club, unde juca whist toată după‑masa, și venea acasă tocmai la timp ca să se îmbrace pentru cină. În timpul sezonului, își petrecea timpul la Clubul de Cricket, unde deținea funcția de președinte. În afară de asta, din când în când punea în scenă câte o piesă de teatru cu actori amatori. Avea foarte mulți prieteni și îi plăcea la nebunie să‑i invite la cină și să‑i distreze. În fiecare săptămână organiza un dineu fastuos la noi acasă, iar de două sau de trei ori pe săptămână o scotea pe mama în oraș.

Abia mai târziu am realizat cât de iubit a fost tatăl meu. După moartea sa am primit scrisori din toate colțurile lumii. Negustori locali, birjari și vechi angajați – mereu venea câte unul la mine și‑mi spunea: „Ah! Mi‑l amintesc bine pe domnul Miller. N‑am să‑l uit niciodată. Nu mai sunt mulți ca el în ziua de azi“.

Totuși, nu aș putea afirma că avea cine știe ce calități remarcabile. Nu era de o inteligență ieșită din comun. Cred, pur și simplu, că era înzestrat cu o inimă sinceră și iubitoare și că ținea mult la semenii săi. Avea un simț al umorului grozav, așa încât se pricepea de minune să‑i facă pe oameni să râdă. Nu vedeai la el urmă de răutate sau de invidie și era de o generozitate de‑a dreptul uluitoare. În plus, emana o bucurie și o pace care atrăgeau ca un magnet.

Mama mea era total diferită. Avea o personalitate enigmatică, fascinantă – mult mai puternică decât a tatălui meu. Ideile sale erau de o originalitate care te lăsa cu gura căscată, în schimb era extrem de timidă și de lipsită de încredere în propria persoană, lucru care o umplea de nefericire. În adâncul inimii ei, cred că era de o melancolie iremediabilă.

Atât servitorii, cât și copiii îi erau profund devotați și se conformau fără crâcnire celei mai mici cerințe a ei. Ar fi fost o educatoare excepțională. Orice cuvânt rostit de ea căpăta numaidecât o semnificație impresionantă. Monotonia o plictisea de moarte, drept pentru care avea obiceiul să sară de la un subiect la altul cu o asemenea vivacitate, încât uneori conversațiile cu ea erau de‑a dreptul năucitoare. După cum pe drept cuvânt îi reproșa câteodată tata, era complet lipsită de simțul umorului. La acest reproș răspundea, pe un ton ofensat: „Doar pentru că nu mi se pare că unele povești de‑ale tale sunt amuzante, Fred…“, la care tata izbucnea într‑un râs zgomotos.

Era cu vreo zece ani mai tânără decât tata, pe care îl iubea cu patimă încă din copilărie, de la vârsta de zece ani. Pe vremea când tata era doar un tânăr vesel și petrecăreț, care se bucura de viață când la New York, când în sudul Franței, mama mea, o fată liniștită și timidă, stătea acasă și se gândea la el, copiind câte un poem în „albumul“ ei sau brodând o copertă de carte pentru el. Copertă pe care, în paranteză fie spus, tatăl meu avea să o păstreze toată viața.

O idilă tipică epocii victoriene, dar înțesată cu sentimente dintre cele mai profunde.

Citește și: Bestsellerul săptămânii pe Litera.ro: „Nemesis” de Agatha Christie

Te-ar putea interesa:

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PROFITĂ DE OFERTELE SPECIALE ȘI AFLĂ PRIMUL CARE SUNT NOUTĂȚILE

Vrei să fii la curent cu veștile literare? Îți vom putea trimite, cu acordul tău, emailuri cu noutățile editoriale, promoții, concursuri, evenimente, târguri de carte online și detalii despre oferta educațională. Te poți dezabona oricând printr-un simplu click. Mai multe detalii sunt disponibile pe pagina Politici de confidențialitate.