A apărut autobiografia actriței Maia Morgenstern! Citește un fragment din cartea artistei, „Nu sunt eu”

Nu sunt eu, autobiografia multiubitei artiste Maia Morgenstern a fost lansată în data de 8 noiembrie 2020, Editura Litera. Încărcată de emoție, dar și de umor, Nu sunt eu îi dă ocazia actriței Maia Morgenstern să împărtășească cititorilor, așa cum o face de pe scenă în cazul spectatorilor, părți din viața ei de actriță, de femeie și de persoană publică.

Această carte scrisă sub formă de jurnal împletește amintiri din copilăria autoarei, legate de părinți și de rude, de școală și de prieteni, cu secvențe din numeroasele ei experiențe în teatru și film, aducându-ne în fața ochilor personalitatea complexă a unei artiste iubite de toată lumea.  

Despre cariera actriței Maia Morgenstern

Actrița Maia Morgenstern se naşte la Bucureşti, pe 1 mai 1962. Încheie studiile de licenţă la IATC în 1985, la clasa lui Dem Rădulescu. Este repartizată la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, apoi revine la Bucureşti, unde joacă la Teatrul Evreiesc de Stat şi la Teatrul Naţional. Realizează proiecte artistice de anvergură, atât în teatru, cât şi în film, alături de Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Andrei Şerban, Theo Angelopoulos, Marta Mészáros, Mel Gibson. Pe scena TNB se remarcă în spectacole precum O trilogie antică, după Euripide şi Seneca, Dama cu camelii după Al. Dumas fiul, Vizita bătrânei doamne de F. Dürrenmatt. La TES, unde este şi manager, din anul 2012, interpretează roluri remarcabile, în producţii ca Astă seară: Lola Blau de G. Kreisler sau Jocul regilor de P. Kohout.

Colaborează cu teatre din ţară şi de peste hotare, iar printre filmele cele mai importante sunt Balanţa, Cel mai iubit dintre pământeni sau Patimile lui Hristos. A fost distinsă cu Premiul pentru cea mai bună actriţă la Festivalul Emma, Premiul Felix al Academiei Europene de Film, Premiul UNITER pentru cea mai bună actriţă, Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Cavaler, în Franţa, Ordinul Regal „Nihil Sine Deo”. Parlamentul European de la Strasbourg o desemnează, în anul 2003, Actriţa şi Femeia anului.

Citește un fragment din Nu sunt eu

Am călcat pe ochelari. S-au rupt. Nu s-au spart. Ei și? O să cobor la magazin și o să-mi cumpăr alții. Sau din aeroport. O să-mi cumpăr o altă pereche. Sau două perechi. Sau trei. Că poate-i pierd. Se mai întâmplă. Nici o supărare. Nici o pagubă. Și totuși, mă încearcă un fior rece.
În copilărie, era jale mare.
– Nu-i voie să te joci cu ochelarii lui Dusea. Nu e voie să-i atingi! În primul rând, îți strică ochii. Ochii tăi! Și apoi ochelarii… sunt atât de prețioși! spunea mama.
– De ce? întrebam înciudată, ca orice copil căruia i se interzice ceva. Ce, sunt așa de scumpi? Or fi de aur?! Cu diamante?! bombăneam morocănoasă (oricum era degeaba; cu părinții mei nu ținea miorlăiala, dar măcar să-mi vărs năduful).
– Nu despre asta este vorba, intervenea tata calm. Ochelarii sunt prelungirea ochilor mei. Fără ei, nu pot citi. Iar eu nu pot trăi fără să citesc.
Apoi mi-a povestit:
– Ochii mei s-au stricat în copilărie. Trebuia să mă culc devreme. Mama mea, bunica ta, Estera Leah, stingea lumina și gata. Dar eu voiam să citesc. Nu puteam altfel. Și atunci, am început să citesc la lumina lunii. Ochii mei s-au stricat. Uneori, copiii râdeau de mine, la școală. Eu citeam. Mai târziu, în război, în lagăr, mi-au călcat ochelarii în picioare. Cu bocancii… Ochelarii sunt foarte prețioși.

Deschideți galeria foto pentru a vedea mai multe imagini