Alina Purcaru despre volumul „Scriitori. Viață și operă”: „Aproape 800 de ani de viață literară. Un album”

Scriitori. Viață și operă e o construcție de tip enciclopedic, la alcătuirea căreia au lucrat zece experți – universitari, scriitori, istorici și editori. Cartea – un tom de proporții, în condiții grafice cu totul seducătoare – prezintă concis autori recunoscuți din toate timpurile, într-o încadrare menită să sublinieze valențele operelor, reacțiile pe care le-au provocat în epocă, dar și contextul de idei în care aceste cărți au apărut. Plus, desigur, informații de ordin biografic și date importante despre momentele esențiale din viețile cărților și ale celor care le-au scris.

Alina Purcaru despre Arthur Conan Doyle: „Revolverul și periuța de dinți”

Contextul e mereu actualizat, în sinteze succinte ce enumeră curente sau idei care modelau mentalitățile în epoci distincte, iar acolo unde munca și convingerile scriitoarelor și scriitorilor au avut o componentă civică, aceasta este numită și descrisă. De exemplu, în cazul autorului nigerian Chinua Achebe, conflictul social și politic care i-a afectat țara și pe care l-a tratat și în romane e pus în lumină pentru a oferi un fundament concret și necesar pentru o înțelegere extinsă a operelor sale: „A făcut parte din ultima generație de africani care au aflat de la bătrâni cum era viața înainte să vină omul alb. Conflictul dintre tradițiile tribale și puterea distrugătoare a colonialismului a devenit piatra de temelie a operelor sale“.

Și activitatea politică a lui Saramago – comunist convins și ateu toată viața – este amintită, în tandem cu temele romanelor sale și cu reacțiile pe care le-au provocat în Portugalia catolică. Contextul și valorile politice sunt esențiale și în cazul unei scriitoare și activiste feministe ca Nawal El Saadawi, originară din Egipt, care a militat constant împotriva variilor forme de oprimare a femeilor din lumea arabă. Iată un rezumat al activității ei politice, puse în relație cu temele prezente în cărțile sale: „Se opune islamului politic și se exprimă împotriva imperialismului occidental și structurii de clasă în lumea arabă, pe care le consideră puteri care conspiră să le țină pe femei în poziția de cetățeni inferiori. În 2011 s-a alăturat protestelor din Piața Tahrir din Cairo care au dus la căderea președintelui Hosni Mubarack“. Astfel de precizări, de ordin istoric, politic, dar și stilistic, însoțesc constant portretele autoarelor și autorilor incluși.

Alina Purcaru: „Dolores Redondo – un caz atipic” 

Scriitori. Viață și operă începe cu Dante Alighieri și se încheie cu Arundhati Roy, urmează o structură cronologică și este însoțit de un indice consistent. Dacă luăm ca reper anul nașterii lui Dante, 1265, avem catalogați aici 756 de ani în care s-a scris literatură, și nu doar în Europa. Pe lângă informațiile de ordin istoric, volumul include o mulțime de portrete, coperte ale unor ediții de referință, reproduceri după lucrări care au intrat într-o relație semnificativă cu operele discutate sau imagini și peisaje din zonele în care au locuit și au creat scriitorii și scriitoarele. Mi-a plăcut în mod deosebit biroul lui Cehov din Melihovo, acolo unde a locuit împreună cu părinții și sora lui, al lui Saramago din Lanzarote, unde s-a mutat cu Pilar, cea de-a doua soție, o imagine cu delta Mekongului, unde Marguerite Duras a trăit și a plasat apoi acțiunea romanului Amantul, un portret al lui Brecht la pian, mușcând dintr-un trabuc, și unul al Mayei Angelou, zâmbitoare, puternică și caldă. Sunt nenumărate altele, imagini cu obiecte personale, albume mici sau pagini de manuscris. Ele toate recompun, la nivel vizual, un univers palpabil, prin care circulă viața. Iar citatele selectate din fiecare amplifică acest efect.

Detaliile de viață trăită sunt multe, dar abundă și amănuntele de istorie literară, prețioase, adesea necunoscute, așa că lectura e și informativă. O altă calitate a unei astfel de cărți e aceea că îți poate trezi interesul pentru scriitoare și scriitori necitiți până acum, cum au fost pentru mine Jean Rhys, o autoare subversivă, născută pe insula Dominica și cunoscută îndeosebi pentru Întinsa Mare a Sargasselor, Lorna Goodison, o foarte apreciată scriitoare din Jamaica, preocupată de teme ca istoria, familia, genul sau identitatea, sau Aimé Césaire, poet și om politic din Caraibe, cofondator al mișcării „Négritude“.

Alina Purcaru despre Mieko Kawakami: „Osaka–Tokyo: ruta libertății”

Un alt amănunt relevant ține de originea numelor incluse: deși scriitorii occidentali ocupă un spațiu amplu, există prezențe semnificative ale unor autori și autoare din America de Sud, Caraibe, Japonia sau Africa.

O astfel de carte joacă o multitudine de roluri, care țin și de persoanele care o vor citi. Ea poate fi un instrument de cunoaștere și ghidare pentru cititori care acum descoperă literatura, poate fi o sursă de date și un catalog spectaculos de imagini, poate fi o galerie, atent curatoriată, de portrete de scriitori, un prilej bun pentru a analiza canonul propus aici sau un tom generos cu povești și anecdote despre scriitori și lumile lor, mai apropiate sau mai îndepărtate de noi. Oricum ar fi și oricare ar fi momentul parcurgerii ei, e fără îndoială un dar fastuos, fie și numai pentru regalul vizual pe care îl închide între coperte.  

Te-ar mai putea interesa și:

DESPRE ALINA PURCARU

Alina Purcaru (n. 1982) este scriitoare și publicistă. A absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti, are un masterat în Teorie literară și Literatură comparată, obținut la aceeași Universitate, a lucrat în presa cotidiană şi a publicat constant cronici de carte şi articole în reviste culturale prestigioase: Observator cultural, Dilema veche, Dilemateca, Suplimentul de cultură şi Noua literatură.  

A debutat cu volumul de poeme rezistență (Editura Cartea Românească, 2016), urmat de al doilea volum de versuri, Indigo (Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2018), este coautoare a romanului colectiv Rubik (Editura Polirom, 2008) şi coordonatoare a trei volume colective: Poveşti cu scriitoare şi copii (Editura Polirom, 2014) și 10.000 de semne/Otros 10.000 caracteros (antologie bilingvă de proză românească, în ediție româno-spaniolă, apărută la Editura ICR în 2017) și Un secol de poezie română scrisă de femei (împreună cu Paula Erizanu, Editura Cartier, 2019).

Alina Purcaru: „À la Agatha”

A  scris și două cărţi  pentru copii, Catrina și marele Domn Somn şi Un unicorn în muzeul de oase (ambele cu ilustrații de Mihaela Paraschivu, publicate la Editura Cartier, 2017). Este prezentă cu poeme și eseuri în reviste literare și în mai multe volume colective: Cum citesc bărbații cărțile femeilor (volum coordonat de Lia Faur și Șerban Axinte la Editura Polirom, 2017), Tu, înainte de toate. O antologie a poeziei contemporane de dragoste, coordonată de Cosmin Perța (Editura Paralela 45, 2018),  Ea. Perspective feministe asupra societăţii româneşti (volum coordonat de Oana Zamfirache, Editura Curtea Veche Publishing, 2019), Arta revendică rii. Antologie de poezie feministă (volum coordonat de Medeea Iancu, Fractalia și LitFem, 2020) și Izolare (volum coordonat de  Alexandra Rusu, Nemira, 2020). 

Alina Purcaru: „­Irène Némirovsky – scrisul și criza”

 În 2018 a participat la un workshop de traducere de poezie organizat de ICR Stockholm, iar poemele ei au apărut în revista suedeză Lirykvänen. Grupaje traduse în limba maghiară au apărut și în două publicații din Ungaria ÚjNautilusși Prae. Este membră PEN şi, în prezent, face parte din redacţia  revistei Observator cultural. 

Despre volumul Scriitori. Viața și opera

 O amplă celebrare a peste 80 de mari romancieri, poeţi şi dramaturgi din epoca medievală până în zilele noastre. Cartea explorează, în texte concise şi în imagini, poveştile fascinante ale vieţilor, iubirilor şi operelor acestora.

„Scopul unui scriitor este să împiedice civilizatia să se autodistrugă.“ (Albert Camus)