Alina Purcaru: „Dolores Redondo – un caz atipic”

În fiecare vară, de dragul unei plăceri desprinse de tot ce fac în general, citesc măcar un thriller masiv. De data asta, am ieșit din bazinul nordicilor și am ales o autoare abia tradusă, din Țara Bascilor: Dolores Redondo și romanul ei noir, Partea de nord a inimii.

Am fost, recunosc, încurajată și de toate decupajele din cronici, și de faptul că autoarea primise Premiul Planeta și, mai ales, pentru că mare parte din acțiune se petrece în New Orleans și în mlaștinile din Louisiana. În plus, cartea părea că vorbește și despre impactul unor superstiții și credințe foarte puternice din New Orleans, dar și dintr-o zonă specifică din Țara Bascilor, Baztán, subiect absolut captivant pentru mulți dintre noi.

Alina Purcaru despre Mieko Kawakami: „Osaka–Tokyo: ruta libertății”

Un alt argument decisiv care m-a făcut să aleg cartea a fost personajul central: Amaia Salazar, o tânără detectivă venită de undeva din nordul Spaniei și cooptată la un training al FBI pentru performanța de a fi prins un atacator în serie de una singură. Niciuna dintre așteptările pe care le-am avut înainte de lectură nu mi-a fost trădată, dimpotrivă. A fost un roman cu mult mai bogat, mai complex și mai subtil decât genul în care e încadrat, iar acum aștept și sper ca Partea de nord a inimii, care face parte dintr-o serie amplă de romane ce au ca temă nordul (inclusiv Trilogia Baztán), să fie urmată de restul romanelor-surori, cât mai repede traduse din spaniolă.

Machiavelism, inteligență, intuiție

Ce m-a prins atât de tare? Voi sintetiza, fără să dezvălui indicii importante, care fac marea plăcere de a citi un policier. Așadar, odată ajunsă la acest training FBI din Quantico, Virginia, Amaia e selectată de agentul Aloisius Dupree pentru a prinde un criminal în serie numit și „Compozitorul“. Pe parcurs vom vedea că Amaia nu știe chiar totul despre rolul ei în această investigație și că va fi antrenată, din mers, în rezolvarea altui caz, la fel de obscur, din New Orleans. Tot ceea ce se cunoaște inițial despre „Compozitor“ e că acționează într-un mod foarte specific, în așa fel încât crimele să nu pară crime și nimeni să nu bănuiască măcar că ar fi făcute de un criminal în serie. Își face apariția în locuri devastate de calamități, trece drept salvator de încredere și împușcă supraviețuitorii: mereu familii formate din doi părinți, trei copii și o bunică, pe care apoi îi așază unii lângă alții, cu capul spre nord.

Alina Purcaru despre Hilary Mantel: „O foarte fină cunoscătoare nu doar a istoriei, ci a unor dinamici psihologice de mare adâncime”

Amaia Salazar este cea care stoarce informații esențiale și din cel mai banal indiciu și, urmând o logică atipică, ajunge să facă portretul ucigașului și să-i determine motivele. Pe măsură ce investigația înaintează, tânăra polițistă conectează fiecare capăt de informație, întrebându-se mereu cum se poate ca acest criminal să cunoască atât de multe despre următoarele victime și să acționeze fără a trezi nicio suspiciune. Într-un final, împreună cu celula de agenți FBI cu care operează, Amaia Salazar îi ia urma.

Alina Purcaru despre Deborah Levy: „Labirinturi în soare”

Crimele comise de „Compozitor“ avuseseră loc peste tot pe întinsul SUA, din New Jersey până în Oklahoma și Texas, și fiecare familie ucisă avea, desigur, o poveste, dar nimic ieșit din comun nu unea cazurile. Ceva din mintea criminalului trebuia, prin urmare, să fie liantul, așa că a intra în mintea și în logica lui devine esențial pentru investigație. Iar Amaia asta face și exact pentru asta a fost coooptată în echipa agentului Dupree: pentru că are o intuiție ieșită din comun și capacitatea rară de a conecta cele mai contraintuitive piste. Abilitatea ei de a pătrunde mecanismele răului este fabuloasă și e, de fapt, cunoașterea căpătată în urma unor traume în formă continuă, în nordul Spaniei, în Baztán, locul în care s-a născut.

Durerile din trecut

Capitolele care urmăresc desfășurarea anchetei, cu nenumărate detalii și deschideri total neașteptate, alternează, de fapt, cu acelea în care se succed scene încărcate din copilăria Amaiei, care a fost crescută de o mătușă. Asta pentru că, în propria familie, copila ar fi fost în pericol. Despre ce pericol a fost vorba și cum a reușit Amaia să transforme întreaga suferință care i-a marcat prima parte a vieții în capacitatea foarte rară de a intui mutările unor agenți ai răului sunt direcții surprinzătoare ale romanului, care oricum abundă în fișe psihologice și analize de comportament. Ele se aplică și detectivilor – și Amaia Salazar, și agentul Dupree au de ascuns multă durere din trecut –, și criminalilor. Iar marele câștig și marea calitate a acestui roman de peste 700 de pagini pe care nu-l mai lași din mână țin de felul în care toate aceste fișe psihologice se completează, gradual, pe măsură ce povestea avansează, cu noi și noi detalii.

Alina Purcaru: „À la Agatha”

În partea care acumulează cel mai mult suspans și cel mai alert ritm, acțiunea se mută în New Orleans, amenințat, la vremea respectivă, de uraganul Katrina. Pe lângă trama polițistă, romanul lui Dolores Redondo surprinde într-un mod realist, documentat și plin de compasiune dezastrul declanșat atunci: incapacitatea autorităților de a face față distrugerii și haosului, violența și rasismul scoase din nou la suprafață de ape care au măturat totul, de la case și cartiere la vieți omenești și speranțe.

Alina Purcaru: „­Irène Némirovsky – scrisul și criza”

Dacă sunteți în căutarea unei cărți de care să vă atașați pentru suspans, complexitate, imprevizibil și inteligență narativă, Partea de nord a inimii e o opțiune clară. Iar privirea autoarei, foarte conștientă de derapaje nocive din societate, e o companioană de nădejde pentru o lectură care e și escapistă, și conectată, subtil, la injustețea din lume. A fost o surpriză, și sper să tragă după ea, în traducere, mai multe dintre cărțile acestei autoare care are foarte multe de oferit. Iar traducerea semnată de Marin Malaicu-Hondrari i-a făcut dreptate și un frumos serviciu.

DESPRE ALINA PURCARU

Alina Purcaru (n. 1982) este scriitoare și publicistă. A absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti, are un masterat în Teorie literară și Literatură comparată, obținut la aceeași Universitate, a lucrat în presa cotidiană şi a publicat constant cronici de carte şi articole în reviste culturale prestigioase: Observator cultural, Dilema veche, Dilemateca, Suplimentul de cultură şi Noua literatură.  

A debutat cu volumul de poeme rezistență (Editura Cartea Românească, 2016), urmat de al doilea volum de versuri, Indigo (Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2018), este coautoare a romanului colectiv Rubik (Editura Polirom, 2008) şi coordonatoare a trei volume colective: Poveşti cu scriitoare şi copii (Editura Polirom, 2014) și 10.000 de semne/Otros 10.000 caracteros (antologie bilingvă de proză românească, în ediție româno-spaniolă, apărută la Editura ICR în 2017) și Un secol de poezie română scrisă de femei (împreună cu Paula Erizanu, Editura Cartier, 2019).

A  scris și două cărţi  pentru copii, Catrina și marele Domn Somn şi Un unicorn în muzeul de oase (ambele cu ilustrații de Mihaela Paraschivu, publicate la Editura Cartier, 2017). Este prezentă cu poeme și eseuri în reviste literare și în mai multe volume colective: Cum citesc bărbații cărțile femeilor (volum coordonat de Lia Faur și Șerban Axinte la Editura Polirom, 2017), Tu, înainte de toate. O antologie a poeziei contemporane de dragoste, coordonată de Cosmin Perța (Editura Paralela 45, 2018),  Ea. Perspective feministe asupra societăţii româneşti (volum coordonat de Oana Zamfirache, Editura Curtea Veche Publishing, 2019), Arta revendică rii. Antologie de poezie feministă (volum coordonat de Medeea Iancu, Fractalia și LitFem, 2020) și Izolare (volum coordonat de  Alexandra Rusu, Nemira, 2020). 

 În 2018 a participat la un workshop de traducere de poezie organizat de ICR Stockholm, iar poemele ei au apărut în revista suedeză Lirykvänen. Grupaje traduse în limba maghiară au apărut și în două publicații din Ungaria ÚjNautilusși Prae. Este membră PEN şi, în prezent, face parte din redacţia  revistei Observator cultural. 

Despre Dolores Redondo

Dolores Redondo s-a născut pe 1 februarie 1969, la San Sebastián, în Țara Bascilor, Spania. A început studii de drept la Universidad de Deusto, însă nu le-a finalizat. A făcut cursuri de gastronomie, a lucrat în mai multe restaurante de elită și, în cele din urmă, s-a dedicat scrisului. A început cu proză scurtă și povestiri pentru copii. În anul 2009, publică primul său roman, Los privilegios del ángel, urmat de Trilogia Baztán, alcătuită din romanele El guardián invisible (2013), Legado en los huesos (2013) și Ofrenda a la tormenta (2014). Peter Nadermann, producătorul german al seriei Millennium de Stieg Larsson, a contractat drepturile de ecranizare a trilogiei imediat după apariția primului volum, filmele având premiera în 2017, 2019 și 2020. În 2016 apare romanul Îți voi da toate acestea (Todo esto te daré), distins cu Premiul Planeta, urmat, în 2019, de Partea de nord a inimii (La cara norte del corazón), a cărui acțiune se petrece cu mult înaintea Trilogiei Batzán și are în centru același personaj, Amaia Salazár. Din 2006, Dolores Redondo trăiește în orașul Cintruénigo din regiunea bască Ribera Navarra.

Despre Partea de nord a inimii

Amaia Salazar, o tânără polițistă din nordul Spaniei, este invitată la un training FBI în Quantico, Virginia. Bântuită de propriul trecut și având deja la activ capturarea pe cont propriu a unui atacator în serie, Amaia nu este un cadet tipic. Agentul FBI Aloisius Dupree este bine informat în legătură cu abilitățile, cu intuiția și capacitatea ei de a înțelege răul demonic. Acum are nevoie de ajutorul ei în prinderea criminalului în serie supranumit de presă și investigatori „compozitorul”, dar și în rezolvarea unui caz mai vechi, care continuă să-l obsedeze.

Din New Jersey până în Oklahoma și Texas, victimele compozitorului sunt familii întregi anihilate în contextul haosului pe care îl provoacă dezastrele naturale, iar corpurile lor sunt găsite printre ruine, întotdeauna așezate cu capul spre nord. Dupree și Amaia îi iau urma, iar aceasta îi conduce la New Orleans.

În orașul devastat de uraganul Katrina, echipa formată din agenți FBI și polițiști locali se confruntă cu dezastrul, cu tragedia umană și cu incapacitatea autorităților de a răspunde unei catastrofe naturale fără precedent. Și în tot acest timp, misticismul specific lumii mlaștinilor din Louisiana își găsește corespondența în misticismul pădurii întunecate din Baztán, locul de baștină al Amaiei.