Alina Purcaru: „Irène Némirovsky – scrisul și criza”

1 aprilie 2021 Postat de: Alina PurcaruTimp de citire:

Sunt scriitori care intră în viața ta, iar cursul vieții lor ajunge să te urmărească la fel cum o fac cărțile. Pentru mine, povestea vieții lui Irène Némirovsky și poveștile scrise de ea intră în același vârtej care m-a luat pe sus de la prima întâlnire.

Privind din cu totul alte timpuri, cu mult mai blânde, destinul ei ni se arată azi contorsionat și tragic, soartă împărtășită de atâtea vieți răvășite și, în final, secerate de o istorie rapace. În timpul regimului de la Vichy, Némirovsky a fost arestată și deportată la Auschwitz, în 1942, unde a și murit. Printr-un miracol, manuscrisul Suitei franceze a fost salvat de fiica ei și publicat 60 de ani mai târziu – eveniment recuperator care a impresionat o întreagă lume.

Un real talent, cu o energie și o forță expresivă apreciate imediat de critică, Irène Némirovsky a început să scrie foarte devreme, iar opera ei reunește o suită de romane memorabile, o bună parte fiind și ecranizate. Le Bal (Balul), Jezabel (1936), Deux (Doi, 1939) sau Suita franceză, capodopera rămasă neterminată, sunt cărți-reper, cu conflicte de adâncime și observații de o rară acuitate.

O lume în derivă

A debutat chiar în anul în care a absolvit, în 1926, cu romanul Le Malentendu (Neînțelegerea) – o poveste de dragoste imposibilă, dintre doi iubiți veniți din medii foarte diferite –, iar în scurtă vreme a publicat David Golder, la doar 26 de ani. Cartea a avut un succes uluitor și a fost în scurt timp ecranizată. Chiar dacă sunt romane timpurii, atât Neînțelegerea, cât și David Golder uimesc prin soliditatea și dramatismul traumei, prin pregnanța personajelor și prin pătrunderea cu care scriitoarea, atât de tânără, a reușit să acopere un întreg labirint de afecte, de condiționări și de resorturi interioare.

David Golder este povestea unui destin tragic și a unei ratări existențiale. Golder, un om de afaceri foarte potent, refuză să-și ajute prietenul și partenerul de afaceri, care, abandonat astfel în pragul ruinei, se sinucide. Banii care înlocuiesc grija pentru semeni fixează de la bun început marea temă a cărții, având ca fundal rapacitatea finanțiștilor de dinainte de Marea Criză și dezumanizarea la care duce identificarea cu capitalul. Lipsa de afecțiune a fiicei (Joyce) și a soției lui (Gloria), care răspund la lupta lui pentru bani cu o dorință incontinentă de și mai mulți bani, deschide unul dintre cele mai crude paliere ale cărții.

Cronici ale unor iluzii pierdute

O lume dispărută azi, lumea lui David Golder încă ne privește, din paginile ficțiunii, amintind-ne că impulsul de a monetiza totul și de a privi fiecare conexiune ca pe o verigă către propriul interes sunt semne clare ale sfârșitului. Mai mult, ale vidului care, către final, nu mai suportă nicio negociere.

Stilul suplu al prozei scrise de Némirovsky, capacitatea uluitoare de a insufla viață și caracter unui personaj din câteva tușe, privirea plină de compasiune, empatică, tensiunea, ritmul însuflețit, suspansul pe care îl imprimă și celor mai statice proze sunt toate calități pe care Irène Némirovsky le-a rafinat în cel mai înalt grad în prozele ei. Curajul de a sonda relații tabu – obstacolele dintre iubiți clandestini (Neînțelegerea), contondențele dintre mamă și fiică (Dușmanca sau Balul), interacțiunea complexă, ilicită adesea, cu soldații de ocupație (Suita franceză), vulnerabilitatea unei femei capabile să-și omoare iubitul mai tânăr (Jezabel ) – au devenit parte din semnătura ei inconfundabilă. Iar încărcătura de cunoaștere lucidă, refractară la filtre pastelate, și înțelegerea cu care descrie fragilitatea – a oamenilor și a lumii în care își investesc toate resursele și toate speranțele – imprimă cărților ei o gravitate aparte, semnul unei literaturi care nu îmbătrânește niciodată.

DESPRE ALINA PURCARU

Alina Purcaru (n. 1982) este scriitoare și publicistă. A absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti, are un masterat în Teorie literară și Literatură comparată, obținut la aceeași Universitate, a lucrat în presa cotidiană şi a publicat constant cronici de carte şi articole în reviste culturale prestigioase: Observator cultural, Dilema veche, Dilemateca, Suplimentul de cultură şi Noua literatură.

A debutat cu volumul de poeme rezistență (Editura Cartea Românească, 2016), urmat de al doilea volum de versuri, Indigo (Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2018), este coautoare a romanului colectiv Rubik (Editura Polirom, 2008) şi coordonatoare a trei volume colective: Poveşti cu scriitoare şi copii (Editura Polirom, 2014) și 10.000 de semne/Otros 10.000 caracteros (antologie bilingvă de proză românească, în ediție româno-spaniolă, apărută la Editura ICR în 2017) și Un secol de poezie română scrisă de femei (împreună cu Paula Erizanu, Editura Cartier, 2019).

A scris și două cărţi pentru copii, Catrina și marele Domn Somn şi Un unicorn în muzeul de oase (ambele cu ilustrații de Mihaela Paraschivu, publicate la Editura Cartier, 2017). Este prezentă cu poeme și eseuri în reviste literare și în mai multe volume colective: Cum citesc bărbații cărțile femeilor (volum coordonat de Lia Faur și Șerban Axinte la Editura Polirom, 2017), Tu, înainte de toate. O antologie a poeziei contemporane de dragoste, coordonată de Cosmin Perța (Editura Paralela 45, 2018), Ea. Perspective feministe asupra societăţii româneşti (volum coordonat de Oana Zamfirache, Editura Curtea Veche Publishing, 2019), Arta revendică rii. Antologie de poezie feministă (volum coordonat de Medeea Iancu, Fractalia și LitFem, 2020) și Izolare (volum coordonat de Alexandra Rusu, Nemira, 2020).

În 2018 a participat la un workshop de traducere de poezie organizat de ICR Stockholm, iar poemele ei au apărut în revista suedeză Lirykvänen. Grupaje traduse în limba maghiară au apărut și în două publicații din Ungaria ÚjNautilusși Prae. Este membră PEN şi, în prezent, face parte din redacţia revistei Observator cultural.

Despre Irène Némirovsky

Irène Némirovsky (1903–1942) s-a născut la Kiev, în familia unui bancher. Și-a petrecut copilăria la Sankt-Petersburg, dar familia sa a fugit din Imperiul Rus la începutul Revoluției, în 1917, stabilindu-se în cele din urmă la Paris, în 1919. A făcut studii de filologie la Sorbona și a început să scrie la doar 18 ani. A debutat în 1926 cu romanul Neînțelegerea (Le Malentendu). În 1929 a definitivat romanul David Golder, care a avut un succes imediat, fiind adaptat pentru marele ecran un an mai târziu. În 1930, a publicat romanul Balul (Le Bal), la rându-i adaptat pentru film și scenă, căruia i-a urmat o serie de alte romane, precum Vinul singurătății (Le Vin de solitude, 1935), Jézabel (1936) sau Doi (Deux, 1939). Deși cărțile sale s-au bucurat de succes, în 1938 i-a fost refuzată cetățenia franceză, iar în 1940 i s-a interzis să mai publice. În 1942 a fost arestată împreună cu soțul ei și trimisă la Auschwitz, de unde nici unul din ei nu va mai ieși. Cele două fiice au scăpat însă cu viață și au reușit să salveze o parte din manuscrisele mamei lor. Printre acestea se află și celebra Suită franceză (Suite française), carte publicată cu un succes răsunător în 2004 în Franța și recompensată cu prestigiosul Premiu Renaudot, acordat pentru prima oară postum, și romanul Clocotul sângelui (Chaleur du sang), apărut în 2007.

Despre Neînțelegerea

Franța anilor 1920. Yves Harteloup este un tânăr dezamăgit, marcat încă de trauma războiului. Pentru câteva săptămâni, peste vară, merge în stațiunea în care a petrecut vacanțe minunate în copilărie. Cu greu își poate permite această escapadă care îi îngăduie, pentru scurt timp, să trăiască mirajul bunăstării. Denise Jessaint este întruchiparea eleganței și a senzualității, dar, dincolo de toate acestea, e o femeie căsătorită și plictisită, de care Yves se îndrăgostește fulgerător.

Amețită de vraja nopților de vară și de intensitatea sentimentelor lui Yves, Denise se îndrăgostește, la rândul ei, pasional. Dar idila trebuie să ia sfârșit, iar Yves să se întoarcă la munca lui plictisitoare de birou. Toamna, în Parisul mohorât, dragostea lor este măcinată de neînțelegeri, iar Denise, mânată de gelozie, ia decizii pe care s-ar putea să le regrete veșnic.

Ce spun criticii despre Neînțelegerea

„Neînțelegerea arată o cunoaștere remarcabilă a misterelor sufletului omenesc și a presiunilor sociale, familiale și economice care despart doi îndrăgostiți, chiar atunci când pasiunea îi apropie.” (Daily Mail)
„Un minunat tablou de epocă ce redă frământările dureroase ale iubirii și presiunile sociale care apasă asupra indivizilor.” (The Guardian)

Despre David Golder

Paris, 1926. David Golder, un om de afaceri prosper, care a realizat totul prin forțe proprii, refuză să-l ajute pe Simon Marcus, prietenul său de o viață. Ca urmare, acesta se sinucide. După înmormântare, Golder călătorește spre Biarritz, unde are o casă imensă, opulentă. Acolo se află soția lui, Gloria, și fiica sa, Joyce, care îi cheltuiesc averea cu mână largă. În tren, Golder suferă un atac de cord. Cu sănătatea distrusă și viața în pericol, se vede forțat să-și reevalueze existența.

Bolnav, trădat și abandonat de familie, David ar putea accepta ruina băncii sale. Dar pentru fiica lui, frivolă și cheltuitoare, în legătură cu care nu-și face iluzii, bătrânul decide să-și reconstruiască imperiul și începe această luptă finală cu o energie aprigă… David Golder este un roman despre lăcomie și singurătate, despre raportul inegal dintre avere și fericire, al unei tinere romanciere de origine rusă, salutată ca o scriitoare de primă mărime.

Ce spun criticii despre David Golder

„O tragedie sordidă care ne face să punem la îndoială pentru a mia oară valoarea existenței umane. Impresia cu care rămâne cititorul este că e opera unei femei care are forța unor maeștri precum Balzac sau Dostoievski.” (The New York Times)
„Extraordinar! Némirovsky își realizează introspecțiile pătrunzătoare cu obiectivitatea lui Flaubert.” (The Washington Post)