LiteraBlog Bedros Horasangian despre Cărți care au schimbat istoria

Bedros Horasangian despre Cărți care au schimbat istoria

Contează cum e afară, dacă e viscol, ploaie sau soare când vrei să scrii câteva impresii de lectură despre o carte care ți-a plăcut foarte mult? Poate la adolescență, când ne lăsăm ușor influențați de orice semn exterior, dar la maturitate ar trebui să nu ne afecteze nimic. Și totuși, soarele care topește zăpada strânsă pe niscaiva ramuri de copaci oferă un spectacol minunat. Nu e nevoie să ajungem la Bora Bora ca să ne simțim bine. Și în această stare de bine – unii se simt bine când sunt supărați și nervoși, a fi mereu cu capsa pusă e un mod de a fi nefericit tot timpul – abordez o carte deosebită. O carte – album 100%, despre alte cărți, este acum la îndemâna noastră. Nu cred că ar trebui să lipsească din nicio locuință în care se mai citește și există măcar un raft cu tipărituri. E greu să-i conving pe cei care manevrează telefonul mobil, cum exersam eu game la pian de-l enervam pe tata, că orice tipăritură/carte/revistă/album/broșură este altceva decât o simplă apăsare pe taste, chiar dacă găsim pe internet tot ce ne dorim, chiar dacă suntem scutiți de praful ce se adună pe ele, cărțile! Scriitorul Radu Petrescu – ați citit romanul Matei Iliescu sau imensul lui Jurnal? (dacă nu, fuguța la biblioteca) – spunea despre acest Jurnal că „este depozitul de praf al casei“. Să nu intrăm în amănuntele unei operațiuni de a face curat prin bibliotecă, ci să poposim, alene, înfrigurați, asupra unei lucrări pe cât de cuprinzătoare, pe atât de elegant alcătuită, machetată, atent redactată și editată în condiții grafice de excepție. Este vorba despre „Cărți care au schimbat istoria. De la Arta războiului la Jurnalul Annei Frank“ (Editura Litera, 2023, traducere din limba engleză de Gabriel Tudor, cuvânt înainte de James Naughtie – prezentator și om de radio), având ca autori un colectiv alcătuit din Alexandra Black (freelancer), Thomas Cussans (istoric, stabilit în Franța), John Farndon (scriitor și compozitor) și Philip Parker (editor, fost diplomat), în fruntea lor fiind menționat Părintele Michael Collins, absolvent al Institutului Pontifical de Arheologie Creștină din Roma). Nu-mi dau seama cum s-au împărțit, dar a ieșit ceva frumos. Și miezos. Astfel stând lucrurile, să purcedem la mica noastră plimbare la pas, printre frumoasele pagini ale albumului.

Cum e organizat și prezentat uriașul material ce conține doar 80 de lucrări din peste 1800 de ani de carte tipărită: printr-o selecție pe cât de severă, pe atât de subiectivă în ansamblul ei. Pentru că, dacă în materie de carte veche opțiunile sunt puține, în epoca modernă, începând cu tiparul lui Guttenberg, producția de carte dă în clocot și numărul autorilor, chiar și a celor consacrați, crește exponențial și oferă posibilități diverse de selecție, după criterii riguros stabilite sau pur și simplu strict subiective. (În cazul de față, se preferă autoare feministe – Simone de Beauvoir și Betty Fridan – în defavoarea unor nume clopoțitoare ca James Joyce, Robert Musil sau Alexandr Soljenițîn, sau citatele din cărticica lui Mao, care or fi făcut vâlvă și printr-un occident debusolat, dar nu se pot ridica în niciun caz și sub nicio formă la nivelul oricărui poet de primă mână, că ar fi el Jacques Prévert sau Nichita Stănescu, doar două exemple; facem doar o constatare, nu este un reproș adus autorilor.)

Parcursul prin secole este ordonat cronologic. După o introducere cu caracter general, în care suntem avertizați cum se va produce selecția și cum, dintr-un produs de lux accesibil doar elitelor, cartea va ajunge la producția în masă, primul grupaj este dedicat cărților pe uriașa perioadă 3000 î. Hr – 999 d.Hr., acel fatidic an 1000 de la care pleacă organizarea istoriei moderne după istoricul francez Georges Duby. Cărțile selectate pentru a fi prezentate sunt dintre cele mai vestite, chiar dacă nu atât de cunoscute și citite precum Harry Potter. De la Cărțile Morților din Egiptul antic, Arta războiului a lui Sun Tzî – avem câteva traduceri în limba română de ultimă oră –, Mahabharata indiană, Manuscrisele de la Marea Moartă – teribile înscrisuri găsite de un păstor în deșert –, până la Cartea Exeter – un manuscris cu poeme și ghicitori, în engleza veche, autor necunoscut –, donată bibliotecii Catedralei din Exeter, în 1072, de episcopul Leofric, toate detaliile acestor lucrări sunt prezentate pe larg în cuprinsul cărții. Reproducerile sunt de cea mai bună calitate, întregul volum preluând machetarea originalului scos de DK, Dorling Kindersley,o faimoasă divizie a lui Penguin Random House. În același fel, Povestea lui Genji, romanul de acum peste o mie de ani, scris de japoneza Murasaki Shikibu, ne plasează într-un spațiu de lectură privilegiat.

Următorul grupaj acoperă anii 1000-1449, de unde sunt extrase capodopere ale artei tipografice, precum Les Très Riche Heures du Duc de Berry, Divina Comedie a lui Dante și mult citatul și rar cititul cap-coadă – Principele lui Machiavelli. Multe, multe ilustrații ce completează fericit explicații și analize concise. Din ce s-a mai înserat pe răbojul timpului în intervalul 1450 -1649, putem desluși că se impune nu doar literatura, ci și științele. Don Quijote de la Mancha a lui Cervantes sau Comediile, istoriile și tragediile lui William Shakespeare, cel mai cel autor din toate timpurile (spune-i asta unui eschimos care stă toată ziua să vâneze ca să-și hrănească progeniturile). Apar cărți de mare suprafață intelectuală, precum Philosophia Naturalis Principia Mathematica a lui Sir Isaac Newton sau Sistema nature a lui Carolus Linneus (la noi la scoală am învățat de Carl Linne, e vorba în fond de aceeași persoană). Între 1650-1899 lucrurile se diversifică și mai tare. Și se complică, evident. Doar așa pot fi puse alături Ghidurile Baedeker – extrem de populare când încă nu aveam acces la GPS, ca și romanele lui Charles Dickens –, Documentele Picwick, printre altele, pe lângă poemele lui Walt Whitman, cu ale lui Fire de iarbă (nu am mai citit demult, ar merita un scurt ocol prin poezie, nu doar americană, mereu poezia e cea sacrificată atunci când vine vorba de lectură). De Capitalul lui Karl Marx, ce să mai spunem, cândva carte de căpătâi prin estul Europei, acum mai bine plasată doar prin universitățile americane, față de cele românești, unde studenții, dar mai ales corpul profesoral, strâmbă din nas. Acum Capitalul ajunge să fie plasat alături de Teoria generală a relativității a lui Einstein și de dramaticul Jurnal al Annei Franck. Ajunși aproape de contemporaneitate – după 1900 –, e limpede că subiectivismul anglo-saxon dă în clocot, ca și influențele, mai mult sau mai puțin explicite, ale corectitudinii politice. Oricum am suci lucrurile, cartea tot frumoasă rămâne. Partea grafică și numeroasele ilustrații atent selectate adaugă un plus de interes pentru cei care vor să se și delecteze, nu doar să se informeze.

Lectură plăcută vă dorim! Și merită să păstrați cartea, nu să o oferiți cadou la vreo onomastică. Sau s-a pierdut obiceiul?

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PROFITĂ DE OFERTELE SPECIALE ȘI AFLĂ PRIMUL CARE SUNT NOUTĂȚILE

Vrei să fii la curent cu veștile literare? Îți vom putea trimite, cu acordul tău, emailuri cu noutățile editoriale, promoții, concursuri, evenimente, târguri de carte online și detalii despre oferta educațională. Te poți dezabona oricând printr-un simplu click. Mai multe detalii sunt disponibile pe pagina Politici de confidențialitate.