LiteraBlog Bedros Horasangian despre „Ce-a urmat după Eden. O scurtă istorie a lumii” de John Charles Chasteen

Bedros Horasangian despre „Ce-a urmat după Eden. O scurtă istorie a lumii” de John Charles Chasteen

            Iată un nume de care nu m-am izbit – întâlnit, să-i spunem, ca să fie o formulare mai soft în acest timp când au loc accidente nefericite cu toptanul. Chasteen? Hm, cine o mai fi? Un nume mai rar decât Johnson sau Peterson, așa cum pe la noi mereu Ioneștii și Popeștii au fost majoritari. Caut pe net și găsesc răspunsul. Este forma americănească a numelui de familie francez Chastain. Ha, ne-am lămurit. Este clar acum, simplu ca bonjour! Ce va fi în viitor nu prea știm – întrebați „Where are you from?“ pe cel care vă aduce pizza la domiciliu și veți primi un răspuns precum Nepal sau Pakistan, în cel mai fericit caz. În schimb, Mr. John Charles Chasteen (n. 1955, dar se ține bine după pozele de pe net) este un universitar cu CV închis la toți nasturii, bașca autor de cărți cu subiecte simandicoase, ajuns profesor emerit. Se aprind becurile. Capăt de carieră. Uff, încă un bătrâior atotștiutor, mai mult sau mai puțin simpatic, care, după o carieră universitară plină de „succesuri“– am aflat că Eba lui Băsescu e reporteriță la un post de televiziune, brava ei! –, e trecut pe o linie secundară. Viața e dură cu cei de vârsta a treia, noroc că în lumea noastră nu e ca la eschimoși. Devii neputincios, ce SMURD!, ce 112!, ce UPU și Arafat!, că n-a venit în trei minute. Ești scos afară din iglu – ăsta e un adăpost construit din bucăți de gheață – și basta. Avantajul ar fi că ești scutit de multele suferințe, umilințe, necazuri și beteșuguri ale senectuții. Despre ce era vorba?

Constat – prețios spus, doar observ – că se înmulțesc studiile/cercetările/lucrările etc. care au ca punct de interes istoria lumii. Nu așa pe bucăți, pe teme de interes local, punctual – Africa, mai nou, rasism-discriminare-colonialism, dacă intrăm în amănunte ne îngrozim, pe bune; sau particular/specific – destinul copiilor din zonele de conflict și dezastrele climatice. Te iei cu mâinile de cap și ți se taie pofta de mâncare câteva zile, să zicem. Subiecte dramatice cu nemiluita, dar abordarea lor globală și într-un soi de integrare generală a umanității – bună-rea, nu contează – și prezentarea ei ca un tot parcă e de interes mai mare în ultimii ani. Nu doar globalizarea e de vină – sau un pretext pentru studii chichirisite și integratoare –, ci și perspectiva în timp. De unde s-a pornit umanitatea – bună, rea, asta e – și cum de s-a ajuns unde suntem? Și, eventual, unde vom ajunge? „Vorba lungă, sărăcia omului“ era o zicală a bunicii mele, care altminteri cicălea pe toată lumea. Mai ales pe tata – un ginere chefliu și mereu binedispus –, care nu prea corespundea pretențiilor de seriozitate, sobrietate, ordine și disciplină familială, impuse de matriarhatul dominant al bunicii. Bref, avem acum la îndemână să peripatetizăm prin istoria lumii, din cele mai vechi străfunduri ale ei și până 2024.

After Eden. A Short History of the World aparela W. W. Norton& Company, Inc., în varianta mult-e-dulce-și-frumoasă – „Ce-a urmat după eden. O scurtă istorie a lumii“ (Editura Litera, 2024, traducere din limba engleză de Andreea Popescu). Toată povestea creației este o lungă petrecere prin timp. 13 miliarde de ani se estimează că au fost începuturile când acel Big Bang a produs o explozie necontrolată și a căpătat viață. Astronomii au tot calculat și adus precizări în felul cum a luat naștere universul. Ceva fierbinte și mic s-a extins în ceva mai mare și apoi a început să se răcească. Așa s-au închegat blocuri de materie, particule, au apărut protoni și neutroni care au generat nuclee de atomi. Și toate acestea în nici măcar o secundă. Apoi au apărut electronii, după alte sute de mii de ani – te plictisești să tot numeri și până la o mie… –, universul s-a răcit, energia s-a închegat și au apărut primii atomi. Hidrogen, urmat de heliu. Totul a început cu acel Big Bang despre care nu știm nici azi decât o sumă de aproximații. Și din miliarde în miliarde – Soarele are cam 4,6 miliarde de ani și cam tot atât până să se stingă gravitația –, din nor și praf cosmic, s-au consolidat planetele și asteroizii din sistemul nostru solar. Ce este sigur este faptul că, în afara sistemului nostru solar, nu sunt condiții pentru existența noastră umană. Istoria omenirii e legată de planeta Pământ. Restul e SF. Și dacă începem să numărăm din acel trecut de nenumărat – practic incomensurabil –, avem posibilitatea să aproximăm toată istoria umanității. Ceea ce și face acest simpatic povestitor, John Charles Chasteen, pornind de la primele forme de viață și trecând pâș-pâș sau mai iute prin toate etapele prin care hominizii – adică ce suntem noi azi, bipezi și cu deget opozabil – au ajuns din epoci greu de imaginat: ba extrem de frig, ba explozii fel de fel, ba s-au mutat continentele și tot așa până în zilele noastre.

Credit foto: Miluță Flueraș

Trecem la pas prin paleolitic și neolitic – când apare ceea ce azi numim agricultură și arta războiului, care ne oferă atâtea bătăi de cap – și ajungem apoi undeva la 3500 î.Hr. într-un Babilon deja devenit de poveste. Apoi, hop-țop, povestea incredibilă a lui Alexandru cel Mare, după care, din cinci sute de ani în alți peste cinci sute de ani, ajungem din lumea clasică în lumea durerii – cum o numește autorul. Căci fatidicul an 1000 este marcat de cuceriri și molime, de tot felul. Timpul nu mai are răbdare, evenimentele se precipită, avem la îndemână și mult mai multe informații despre tot ce se întâmplă prin lume. Se descoperă lumi noi, călătoriile se îndesesc, ca și conflictele, religiile se bat cap în cap, ca și națiunile care se cocoșesc. Se creează – între 1500 și 1700 – o economie globală, iar de pe la 1750 începe cu adevărat lumea modernă, cu revoluțiile ei industriale ce conduc la alte numeroase revoluții. Revoluția Franceză, cea de la 1789, va aduce un nou soi de liberalism, pe fondul provocărilor unor alte naționalisme, ce vor conduce apoi la Revoluția bolșevică și la alte mari cataclisme mondiale din secolul XX: cele două Războaie Mondiale și Holocaustul. Secvențele menționate sunt bine documentate și argumentate, ca să ne convingă că violențele și războaiele nu au încetat să producă efecte.

Un epilog sugestiv, pus sub sigla Apocalismul acum? – filmul lui Francis Ford Coppola, de mare audiență la vremea lui, valabil și azi, chiar dacă Ucraina nu este ca Vietnamul –, vrea să lase la alegerea noastră dacă vom fi în stare să găsim soluții la toate problemele cu care se confruntă – AZI, ACUM! – umanitatea. Încălzirea globală, epuizarea resurselor, explozia demografică – o hartă care ne indică buluceala omenirii, cu 14 state care au peste 100 de milioane de locuitori, în timp ce India a depășit China la numărul de miliarde… –, dar și numeroasele conflicte, de toate felurile, sunt provocări cărora omenirea, în ansamblu, va trebui să le găsească rezolvări. Chasteen doar ne atrage atenția fără să și ofere soluții concrete. Dar ele există. De ce nu am crede în ele? „Nu vreau să aveți speranțe, ne atenționa o puștoaică din Suedia – Grete Thunberg în 2018 –, vreau să acționați ca și cum v-a luat foc casa!“ Profesorul emerit american își încheie parcursul prin timpul imemorial al omenirii și încheie pe un ton încrezător în viitorul umanității și al oamenilor, mobilizator și încurajator: „Cum ar fi să ne învățăm copiii că toate destinele noastre sunt veșnic inseparabile, că niciun pământean nu este străin pe această sferă albastră care plutește în neantul infinit, că împărtășim aceeași istorie și aceeași soartă ?“

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PROFITĂ DE OFERTELE SPECIALE ȘI AFLĂ PRIMUL CARE SUNT NOUTĂȚILE

Vrei să fii la curent cu veștile literare? Îți vom putea trimite, cu acordul tău, emailuri cu noutățile editoriale, promoții, concursuri, evenimente, târguri de carte online și detalii despre oferta educațională. Te poți dezabona oricând printr-un simplu click. Mai multe detalii sunt disponibile pe pagina Politici de confidențialitate.