Bedros Horasangian despre ,,Filiera. Pe urmele unui fost demnitar nazist” de Philippe Sands

O carte care apare în Marea Britanie în 2020, sub genericul „The Ratline. Love, Lies and Justice on the Trail of Nazy Fugitive“, m-a păcălit și a durat ceva până m-am prins că e vorba despre cea de față, cu acest titlu concret. Oricât s-a cercetat și oricât s-a publicat despre pedepsirea criminalilor de război și a celor responsabili de atâtea nenorociri, judecarea lor a mers greu. Sau deloc. Pe acest fond al încheierii Războiului Mondial Nr 2. – acum suntem în negocieri dacă poate izbucni, Doamne ferește, un al treilea conflict mondial – năpusteala naziștilor și a criminalilor de război în toate azimuturile s-a dovedit greu de împiedicat.

Printre cele mai căutate și utilizate direcții este America de Sud. Din America de Sud, după moartea lui Hitler, tot mai ies la iveală, și după decenii, întâmplări și cazuri dintre cele mai spectaculoase. Mușuroiul nazist al puterii s-a risipit, cât ai zice pește, în toate părțile, direcțiile, ideea principală era să nu se cadă în mâna rușilor. Direcția cea mai căutată de fugari era, da, cea către America de Sud. America de Sud, la încheierea celui mai sângeros război din istoria lumii sovieto-chineze – oare mongolii sau turcii nu au făcut prăpăd în mod similar, ca regimurile comuniste, dar, ce să mai vorbim, clasificările în acest domeniu sunt sinistre, uciderea unui singur om e o dramă, darămite a zeci de milioane! –, a devenit un spațiu de refugiu pentru toți cei care au făcut ticăloșii, crime, în anii în care naziștii, nu doar cei germani, au fost la putere. Tribunalul Internațional de la Nurnberg a condamnat pe cei vinovați și a stabilit diversele grade de vinovăție. Înainte, dar și după acest proces faimos – cei din generația mea nu au cum să uite un teribil film american (Procesul de la Nurnberg) în care a jucat un actor nu mai puțin faimos și iubit, Spencer Tracy, cumva un model în multe privințe pentru ce ar trebui să însemne a fi judecător –, multe zeci de mii de fugari naziști din Europa și-au găsit refugiul, pe diverse canale, politico-diplomatico-ecleziastice, într-o Americă de Sud clementă cu criminalii de război. Cel mai celebru caz este cel al lui Adolf Eichmann, vânat și capturat de serviciile secrete israeliene printr-o abilă și spectaculoasă operațiune, dus în Israel, judecat, condamnat și apoi executat. Pe lângă Eichmann și sinistrul Dr. Joseph Mengele de la Auschwitz (care, nota bene, a murit în patul lui din Argentina, de bătrânețe!) au mai fost și alții. Mulți. Unui alt lider nazist de rang înalt, precum Borman, i s-a pierdut urma la Berlin, chiar în ziua în care Hitler își trăgea un glonț în cap. A ajuns, n-a ajuns în Argentina, nu s-a dovedit nimic. După zeci de ani de la evenimente nu e chiar simplu să refaci cu exactitate destinul unor protagoniști ai epocii sau simpli cetățeni ai lumii. Poveștile lor, mai mult sau mai puțin spectaculoase, au rămas necunoscute. Iată că, după zeci de ani de la cele petrecute, mai iese la iveală povestea, nu mai puțin spectaculoasă, a baronului austriac Otto von Wachter (1901-1949).

Criminal de război, ofițer superior în SS, fost guvernator al Galiției – în Ucraina de azi –, mare șef al ghetoului de la Cracovia, responsabil de asasinarea a peste 100.000 de (evrei) polonezi, se ascunde prin Alpi preț de trei ani, urmând o fugă intempestivă în Argentina lui Peron, ca apoi să revină în Italia, la Roma, unde va muri nu se știe exact dacă de icter sau otrăvit de nu se știe bine cine, dar cu binecuvântarea unui înalt prelat catolic. „Emoționantă, captivantă, cutremurătoare“, clasifică o prozatoare de talia lui Elif Shafak laborioasa reconstituire istorică „Filiera. Pe urmele uni fost demnitar nazist“, vastă cercetare de multiple arhive, nu în ultimul rând roman indirect (Editura Litera, 2024, traducere din limba engleză de Miruna Andriescu). Autorul acestei minuțioase cercetări, bazată pe o laborioasă activitate documentară – arhive din diverse țări, biblioteci, documente inedite de familie la care a avut acces, capitolul Surse din coada cărții rămâne semnificativ etc. –, se numește Philippe Sands. Nu este nici scriitor, nici istoric, are pregătire juridică și este profesor de University College din Londra. Asta nu-l împiedică – ba din contră – să fișeze și să scormonească atât prin memoria documentelor, cât și prin cea, la fel de perisabilă, a oamenilor. Și-i reușește acest tur de forță, carte de memorii, dar și roman de aventuri, cu dispariții și morți neanunțate, cu servicii secrete și spioni, cu folosirea de către aliați a foștilor membrii SS în diverse acțiuni subterane. Familia lui Otto von Wachter a pus la dispoziția juristului britanic – cu ramificații de familie prin Ucraina și Bielorusia, bunicul e născut la Lemberg – multe documente de tot felul, inclusiv corespondența dintre demnitarul austriac și soția sa. O devotată nazistă, mamă a șase copii – ca și Magda Goebells, sinistră și povestea lor! –, ea devine mărturisitoare la acest cocktail politico-istoric-existențial de primă mână. Nu lipsesc nici episoade spectaculoase din parcursul biografic trăit intens de un, o spune una dintre nepoate direct, catalogat sec, mass murderer. Ce s-a petrecut în anii premergători războiului, ce s-a consumat în timpul marii conflagrații prin Germania nazistă și înlăuntrul unei societăți care din violentă devine criminală este extrem de minuțios redat de către autorul mereu bine pregătit să ne ofere stories. Celeîntâmplate la Viena, la Lemberg (Lvov-ul de azi), la Krakaw (Cracovia) este la fel de dramatic și spectaculos ca și cele relatate de Sands din anii de după 1945.

Un capitol al cărții numit Wiesenthal ne dă măsura dialogului dintre evenimentele petrecute cu responsabilii lor și diversele presupuneri care nu-și au acoperire în realitate. Un autor cu prestigiul lui John Le Carré apare ca personaj într-o carte pe care o caracterizează „Hipnotic, șocant și imposibil de lăsat din urmă“, ceea ce putem confirma și noi, chiar dacă am făcut pauze lungi de lectură. Multe de pritocit! Cum pot oameni inteligenți, culți, bine educați și cu situații materiale care să-i ferească de compromisuri penibile și lașități de tot felul să ajungă criminali și unelte diabolice în mâna unui regim ideologic-politic corupt? Nu avem explicații, doar variate supoziții și speculații despre povestea/istoria/cariera unui aristocrat școlit care ajunge criminal de război. Memoria oamenilor este la fel de importantă precum cea a arhivelor. Poate fi omul mai ticălos decât se poate presupune? Da. Încercarea de a-i găsi justificări tatălui din partea unui fiu care nu e în stare să deslușească între bine și rău este o altă miză (uriașă!) a acestei cărți. Nu are cum să fie un om bun un ofițer care duce la moarte mii de oameni, oricât de bun familist și iubitor de copii se dovedește. Moartea misterioasă, la Roma, a baronului Otto von Wachter consfințește destinul unui om fără Dumnezeu. Dacă dragoste și iubire de oameni nu e nimic nu este. Ieri, ca și astăzi, ca și acest mâine care mereu ne trage de mânecă. Nimic nu rămâne nepedepsit pe această lume.