Bedros Horasangian despre „Galaad” de Marilynne Robinson

Cu totul întâmplător, dau peste faptul că Marylin Monroe se scrie cu un singur n, iar Robinson – o autoare americană nu de faima vedetei de la Hollywood, dar, orișicât, cu un Premiu Pulitzer și un National Book Critics Circle Award, la un bogat CV – se scrie cu doi n, Marilynne. Ia te uită, nene, care o fi chichirezul? De unde până unde atâtea găselnițe în spațiul de manevre al limbii engleze. Ca și al vieții. Până să termin de citit o carte, până să apuc să scriu câteva impresii de lectură despre ea, îl văd pe simpaticul și întotdeauna zâmbărețul Papa Francisc la televizor – ia comparați cu mutra acră-plictisită a lui Putin! – răspunzând ziariștilor care dădeau buzna peste el. „Cum vă simțiți?“, voiau să știe jurnaliștii care își vâră nasul peste tot. „Sunt încă în viață…“, răspunde hâtru, surâzând, Maimarele Bisericii Catolice, proaspăt ieșit din spital, după o cură de antibiotice și precis alte investigații medicale. La vârsta lui – 87 de ani – orice internare naște suspiciuni. Trăim într-o lume în care nenorocirile și necazurile – ca să nu folosesc turcismul belea… – fac bună casă cu știrile. Evident, rele, cele bune nu se contabilizează. În timp ce citeam o carte despre povestea a trei generații de prelați – nici catolici, nici ortodocși –, o frumoasă pledoarie pentru cum se poate trăi frumos chiar și în niște lumi pline de drame și tragedii, apariția intempestivă pe micul ecran a Suveranului Pontif mi-a dat o stare bună. Papa Francisc a botezat – la iuțeală – un copilaș, care dădea din mânuțe când era stropit cu picături din apa sfințită a botezului, semn că are propria personalitate, a dat un autograf pe ghipsul unui băiat cu mâna ruptă și a mângâiet – ce frumoasă e limba română, its true… – pe cap o femeie care se lipise de pieptul unui papă care abia se ținea pe picioare. Dar emana căldură și emoție. Nu e neapărat nevoie să fii credincios întru Domnul ca să simți astfel de momente. Până să termin eu de citit cartea, până să termin de scris articolul, până să citiți domniile voastre ce am scris, vor trece și Floriile – Intrarea lui Isus în Ierusalim, și Paștele – Nașterea lui Isus Hristos, totuși, pe lângă buluceala de la malluri și chefuiala care însoțește în ultimii ani orice fel de sărbătoare, creștină sau multiculturală, fiecare pe unde apucă. Marile sărbători ale creștinătății și-au pierdut din aura lor mistică. Dar a rămas, îmi vine să cred, măcar una umanistă. Despre credință – fără mari patimi – și viața trăită precum ceva de la sine găsim frumoase pagini într-un volum intitulat, biblic, „Galaad“.

Și suntem în Statele Unite, nu în Iordania; „Ți-am spus aseară că s-ar putea să plec într-o zi, iar tu m-ai întrebat unde, și eu am spus că am să mă duc la bunul Dumnezeu, iar tu ai întrebat de ce, și eu am răspuns «Pentru că sunt bătrân», iar tu ai spus «Nu cred că ești bătrân».“, așa se deschide un roman care se închide după 319 pagini cu propoziția, „Mă voi ruga, apoi voi dormi“.

Citește și: Bedros Horasangian despre „Nunta lui Cadmus și a Harmoniei“ de Roberto Calasso

Un roman de Marilynne Robinson. Care Marilynne, ce Robinson? Nici numele autoarei, Marilyn Robinson ( n. 28 noiembrie 1943), nici titlul romanului, Galaad, nu sunt prea atrăgătoare. Și nu fac gaură în cerul aparițiilor noastre editoriale de ultimă oră, mereu la zi. Care mai de care mai fistichii, cu succesuri ( sic!), premii și traduceri în zeci de limbi, în tiraje amețitoare. Și tot așa.

Și totuși. Dacă depășim primele două handicapuri și nu ne lăsăm furați de aparențe – cum se întâmplă de multe, de prea multe ori –, avem plăcuta surpriză de a descoperi un autor remarcabil și un roman excelent. Formularea mea – excelent – se poate înlocui lesne cu foarte bun sau valoros etc. strict din punct de vedere literar. Narațiunea, o lungă confesiune / mărturisire / spovedanie la urma urmelor, curge lin, firesc și parcă toate se rânduiesc de la sine. Oamenii, istoria unei familii, totul începe cu John Ames, născut în 1880, statul Kansas: „până în momentul acestei scrieri, am trăit șaptezeci și șase de ani, șaptezeci în Galaad, Iowa, cu excepția anilor de seminar. Și altceva ce să-ți mai spun?“. Dar Galaad este o localitate biblică, aflată pe teritoriul Iordaniei de astăzi. Este o trimitere, altfel, partea epică, atât cât este, fără mari seisme și conflicte, se așterne ușor. Așa cum răsfoim paginile unei cărți cu multe povești, Biblia, să zicem.

Încet, încet, așa cum se derulează și narațiunea, ne lămurim pe ce picior dansăm. Personajele principale, trei generații de preoți, dar și întâmplările, o lume de provincie, natura, cu ciclurile ei, evenimentele, istoria – viața alcătuiesc un întreg care se scurge/trece oricum. Cei ce trăiesc în carte, ca și cei care citesc ce se întâmplă prin carte. Un preot se pregătește, trup și suflet, să părăsească această lume. Bună, rea, așa cum i-a fost dat lui. Și celor din preajmă. Prezent american, trecut european, cum s-a întâmplat cu milioane de oameni creștini sau mai puțin, care au lăsat totul baltă și s-au năpustit în America. Ca să înceapă o viață nouă. Evident mai bună. Visul american a coincis pentru mulți cu visul către o altă lume. Cea de apoi? Poate, alta oricum. Scriitura romanului este una cuminte, narațiunea lentă, povestea în sine se strecoară fără mari opinteli. Nu se vor face demonstrații, ce e bine, ce e rău, nu se oferă nici măcar sugestii și sfaturi de viață. Se trăiește. Și e suficient pentru a ne convinge că totul merită a fi trăit. În preajma lui Dumnezeu, cu atât mai bine, dar nu e obligatoriu. Nu lipsesc trimiterile biblice, predici, amvon, Psalmi, nici catolicismul și nici ortodoxia nu joacă vreun rol în această lume credincioasă americană, în care curentele neoprotestante, anglicanii și ceilalți își găsesc locul și rostul într-o națiune care s-a alcătuit pe valori creștine. Dar a avut puterea, tăria, de accepta, cu greu, dreptul la diferență. Asimilarea și a celuilalt. Greu de admis azi excesele zilei de ieri! Avem destule de pritocit și în jurul celor de azi. În fond, un simplu Tatăl nostru îi poate, ne poate uni pe toți. Chiar și pe ateii care, dincolo de roman, își văd de treburile și rânduielile lor. E loc pentru toată lumea. Într-o lume care e așa cum e, și nu cum ne-o închipuim noi. Se joacă și baseball, se bea și whisky, se muncește, sunt nunți, botezuri, se mai și moare. Metodiști, calviniști, prezbiterieni. În America e loc pentru toată lumea. Nu ar fi sfârșitul lumii. Că se vinde sau nu cartea, ar fi o altă căciulă unde mă tem să avansez ipoteze de lucru. De ce? Pentru că pe la noi singurul criteriu care funcționează și dă bune rezultate este lipsa de criterii. Azi așa, mâine e altfel, apoi nu mai știm cum stau lucrurile, mai logic, mai la nimereală, Dumnezeu cu mila. Să nu mai prelungim aceste divagații și să revenim la un autor/autoare americancă și romanul ei „Galaad“ ( Editura Litera, 2023, traducere din limba engleză de Gigi Mihăiță). Un roman care merită a fi citit, dincolo de evenimentele exterioare ce se înlănțuie în preajma noastră.

Galaad, de Marilynne Robinson este noutatea Editurii Litera, colecția Clasici Litera. Volumul este disponibil în librăriile din țară și pe litera.ro.

Despre Marilynne Robinson

Marilynne Robinson (născută în 1943, Sandpoint, Idaho, S.U.A.), este autoare americană cunoscută pentru limbajul literar grațios, cu fine observații despre omenire și religie în opere de ficțiune și nonficțiune. A publicat cinci romane, în răstimpul a patruzeci de ani, între 1980 şi 2020, cel de-al doilea fiind, Galaad, Litera, 2023 (ediţia originală: Gilead, 2004), distins cu Pulitzer Prize şi National Book Critics Circle Award.

Despre Bedros Horasangian

Bedros Horasangian este fiul lui Ovanes Horasangian, inginer, și al Nadiei Horasangian. După absolvirea Liceului „Spiru Haret” (1965), urmează Facultatea de Echipament Tehnic a Institului Politehnic din București (1965-1970). Începe să lucreze ca inginer, dar renunță pentru a se dedica scrisului. Colaborează la revistele România literară, Tribuna, Viața românească, Observator cultural. A fost atașat cultural la Ambasada României în Grecia (1997-2000) și director al Centrului Cultural Român din New York (2002-2004). Debutul literar în 1984 cu două volume de povestiri: Curcubeul de la miezul nopții și Închiderea ediției.