Bedros Horasangian despre ,,In memoriam” de Alice Winn
Succesul și popularitatea au devenit accesibile în zilele noastre. Nu mai trebuie să aștepți senectutea ca laurii gloriei să ți se pună pe creștet. Mecanismele vieții cultural-editoriale lucrează cu de la sine putere, ca dintr-un simplu individ necunoscut să devii peste noapte o personalitate de talie internațională. Exemple. Multe. Variante. Și mai multe.
Să ne oprim la romanul „In Memoriam“ (Editura Litera, 2024, traducere din limba engleză și note de Adriana Bădescu), ce aparține scriitoarei Alice Winn. Născută din părinți irlandezi și americani (20 decembrie 1992), cu grave probleme de sănătate, pe care le va depăși abia la nouă ani, crescută la Paris – oh, la la la – cu studii în Marea Britanie – wow, cool… –, autoarea posedă și o diplomă în literatura engleză obținută la Universitatea Oxford – wonderful, bravo…! Căsătorită cu un actor de comedie, are și un copil, să-i trăiască!, și locuiește în Brooklyn, NY, USA – hm, nu prea vesel să umbli noaptea creanga pe ulițele cartierului… –, după cum ne informează editorul român pe manșeta volumului. Și am mai găsit și pe net câte ceva. De pe copertă mai extragem un citat din New York Times – „Povestea unei tragedii imense, dar și un portret emoționant al iubirii la prima tinerețe…“, ceea ce sună bine, dar și informația că romanul este câștigător al British Award 2024 pentru cel mai bun roman de debut, ceea ce nu e de ici-colea în spațiul britanic. Și asta nu e tot. Pe lângă alte temenele și salamalecuri onorante emise pe coperta a IV-a – Ann Napolitano și Maggie O’Farrel (prietenii știu de ce…) –, mai descoperim și o listă de Mulțumiri care ne oferă, pe scurt și la concret, câtă puzderie de lume a contribuit ca o carte de DEBUT, nota bene (autoarea mărturisește că mai avea încă alte trei scrise, dar nepublicate), să iasă în lume așa cum trebuie.
Sugerez cititorilor unui roman despre o iubire mai fistichie și despre tragedia Primului Război Mondial – și asta și în calitate de autor al altui roman despre WW2, dar în România – să deslușească atent, printre toate contribuțiile, și eforturile uriașe a două duzini de editori / agenți literari / redactori / corectori / istorici / documentariști / traducători sau simpli prieteni / rubedenii, de a duce la capăt o emoționantă poveste de iubire, placată pe o canava istorică. Mă întreb, la rândul meu, după 35 de ani de muncă la un roman de 1000 de pagini și o uriașă documentare, dacă am cui să-i mulțumesc. Pe lângă o scurtă listă de bombăneli – în 1987 mi s-a sugerat să scot nu doar din text, ci și din acte oficiale reproduse în volum, cuvântul Basarabia, dar mi s-a permis punerea unor croșete –, nu prea am cui mulțumi. Asta e tot, viața trece oricum.

Revenind la In memoriam al lui Alice Winn – un roman puternic, dens, dacă ne putem permite astfel de aprecieri, extrem de bine închegat, cu varia modalități de punere în scenă a unor secvențe bine articulate între ele. Istoria mică, viața cotidiană a unor tineri care zburdă printre propriile impulsuri amoros-sexuale, și istoria mare, începând cu 1914, și primele informații oferite de un jurnal numit The Preshutian (3 pence, prețul gazetei); anunțul din The London Gazette, din 4 august 1914, al Ministerului de Externe britanic, prin care se declară stare de război, începând de la ora 11.p.m., între Marea Britanie și Germania. Marele măcel care începe și va cuprinde toată Europa este indirect relatat. Printr-o abilă punere în scenă a unei idile amoroase între doi tineri, Henry Gaunt și Sidney Elwood, care vor fi antrenați în această spirală a unei drame ce se va întinde pe mai mulți ani, povestea de dragoste se va încheia/prelungi cu un sărut pe frunte și un citat de Shakespeare, dar și cu un comunicat, In memoriam, dedicat căpitanului Cyril Milton Roseveare, ucis în luptă în jurul zilei de 10 noiembrie 1918, la vârsta de 20 de ani. „Pierderea lui Cyril este o tragedie, și cu atât mai amar este faptul că fost ucis, cel mai probabil, cu o zi înainte de armistițiu. O zi în plus dacă ar mai fi trăit, poate că prietenul meu ar fi fost lângă mine acum. Un singur gând ne aduce alinare, acela că a murit nu pentru război, ci pentru pace. După calamitatea din ultimii patru ani privim spre viitor cu speranță, hotărâți să facem așa încât sacrificiul lui Cyril și al altor mii de oameni să contribuie la o armonie durabilă în Europa. Să avem și noi, aidoma soldaților de la Waterloo, un secol de pace și prosperitate, căci l-am plătit cu sângele nostru.“
Un roman care începe în Marea Britanie și se încheie la Berlin și Rio de Janeiro, o narațiune ca o deltă epică, în care epistolele zburătăcesc printre evenimente și personaje care își trăiesc destinul la fel de intens. Printre rânduri, suntem informați despre ce se mai întâmplă cu eroii noștri. Scenele de război, cu toată duritatea lor, sunt culese de pe fronturile de luptă din WW2: Belgia, Franța, Germania, cu milioanele lor de combatanți, cu milioanele de victime, de ambele părți, militari, civili, și personajele acestei narațiuni, bine închegate și apoi livrate și nouă. La război, ca la război, nu există până la urmă învingători, toată lumea pierde. Dar în vâltoarea încleștărilor totul se pierde în perdeaua de fum și în zgomotul infernal al exploziilor. Gaze ucigătoare, atacuri la baionetă, șarje de cavalerie, baraje de artilerie, un uriaș malaxor al morții. Războiul Prim Mondial. Va mai urma unul. La fel de ucigător. Ca și Holocaustul. Nu am vrut să intru în detaliile unei iubiri dintre doi tineri. Sigur că nu e un subiect nou în istoria lumii, ieri ca și azi, cu atât mai mult azi, când moravurile au devenit permisive. Am apreciat în grad înalt delicatețea cu care mânuiește autoarea registrele narative pentru a nu forța emoțiile, senzațiile, sentimentele și, de ce nu, senzualitatea puse în joc. Iubirile interzise cândva au ajuns în zilele noastre să fie acceptate. Și să intre în ordinea unui firesc, nu chiar în totalitate prizat de marele public de la noi. Cu atât mai mult, repet, este delicatețea cu care transfigurează Alice Winn această temă prin două personaje memorabile. Faptul că un roman de debut devine bestseller nu are decât să ne bucure.