Bedros Horasangian despre „Intelectualii și fascismul în România. Asociația Criterion“ de Cristina A. Bejan

Intelectualii și fascismul în România. Asociația Criterion, de Cristina A. Bejan este noutatea Editurii Litera, colecția Kronika. Volumul este disponibil în librăriile din țară și pe litera.ro.

M-a atras instantaneu acest titlu. Știam bine despre ce va fi vorba, mai ales subiectul numit Criterion și toate numele grele ale culturii române, pe care am avut prilejul/ocazia să le percepem la adevărata lor dimensiune abia după 1989. Că este vorba de Mircea Eliade și Cioran, de Mircea Vulcănescu, Țuțea , C. Noica sau Petru Comarnescu, a fost o întreagă pleiadă de gânditori, artiști etc., mai mult sau mai puțin – sau deloc! – cunoscuți cum se cuvine, cu neliniștile și preocupările unei întregi generații, cu problemele ridicate de variatele ingerințe ale politicului/ pe care le-a avut perioada interbelică. Nu în ultimul rând, căutările inerente. România. Românii. Cine suntem, de ce, unde, încotro, multe interogații legate de Neam și Țară, valabile și azi.

Volumul, cu fotografia Bibliotecii Universitare de azi pe copertă (imagine din anii interbelici, după automobilele parcate, dar și un tomberon mobil cum am apucat și eu în copilăria mea), unde s-au ținut numeroase prelegeri/evenimente, se numește Intelectualii și fascismul în România. Asociația Criterion, semnat de Cristina A. Bejan (Editura Litera, 2023, colecția, cu multe titluri incitante, Kronika, traducere din limba engleză și note de Alina Pavelescu, cu un Cuvânt înainte, „O arheologie a pasiunilor radicale“, la ediția în limba engleză, publicată în Elveția, din 2019, aparținând profesorului de la Washington Vladimir Tismăneanu, și cu o prefață a autoarei, americancă, având bunici de origine română). Și, să o spunem neted de la început, e o carte care pică bine în momentul actual. O carte muncită și documentată substanțial, care resuscitează interesul pentru interogații identitare și repoziționarea României în noua configurație mondială. Ce avem azi vs ce s-a întâmplat în trecut? Democrație sau autocrație? Libertăți de tot felul sau constrângeri și interdicții, de asemenea de toate felurile? În același timp, decopertăm o secvență dramatică din istoria modernă a României, o bună reluare a unei teme grave, uneori abordată polemic și exclusivist, alteori neglijată sau mistificată de pe poziții partizane. Radicale. Exclusiviste. De această dată, avem un echilibrat studiu, dincolo de anumite obiecții punctuale care au și fost exprimate, dincoace de căutarea nodului în papură cum se practică pe la noi. Fără istericale și patetisme ideologice, fără partizanate de-o parte sau de alta a istoriei, Cristina A. Bejan ne oferă o bună radiografie a unui moment al trecutului nostru: povestea grupului Criterion,cureprezentanții de marcă ai unei întregi Generații 27, cum a mai fost numită, cu oameni de stânga și de dreapta deopotrivă. Comuniști – ca Bellu Silber, democrați neangajați politic – ca Petru Comarnescu, legionari cu acte – ca Mihail Polihroniade și Tell, sau doar simpatizanți – ca Mircea Eliade și C. Noica, la acel moment, ulterior aderând la mișcare, trăiriști, gândiriști, naționaliști, intelectuali de toate felurile.

Citește și: Bedros Horasangian despre „Nunta lui Cadmus și a Harmoniei“ de Roberto Calasso

A fost un grup extrem de pestriț, în care prieteniile și simpatiile, ca apoi și dușmăniile să conteze foarte mult. Cu români – majoritatea, evrei – precum Mihail Sebastian, Ionel Jianu, ba chiar și cu armeni rătăciți printre ei – frații Jenny, Haig și Arșavir Acterian, ultimul fiindu-mi un foarte apropiat prieten, bărbați și femei, scriitori, actori, coregrafi, istorici, sociologi, eseiști/publiciști, cu pregătiri intelectuale extrem de variate, multă lume s-a vânturat în jurul acestui grup de real prestigiu. Doamne și domnițe de tot felul. În fond, o experiență rară, dacă nu cumva unică în spațiul intelectual românesc. Asociația Criterion nu a durat mult, 1932-1935, cam atât. Doi ani și-un pic, până când, din motive politice și scandaluri provocate de idiosincrazii personale uneori, cu aspecte lumești (sexualitate/ortodoxism), s-a autosuspendat. Fiecare dintre mulții protagoniști, bine prins în insectarul studiului de față, și-a urmat propriul destin. Mai fericit sau mai mult nefericit, al Doilea Război Mondial și Cortina de Fier ce a despărțit lumea democratică de comunismul bine înșurubat din estul Europei au desăvârșit restul. Dar multele manifestări publice ale grupării Criterion au avut un mare ecou. În epocă și, de ce nu?, în posteritate.

Confruntare directă între părți, punere față-n față a unor teme și personalități care să polemizeze, să exprime un punct de vedere contrar, nu neapărat să convingă, cartea abordează deschis și documentat un subiect delicat-contorsionat al istoriei politice și culturale românești din secolul XX: consecințele participării și ale implicării unei părți, consistente altminteri, la ideologia de dreapta și de extremă dreaptă a elitelor culturale românești (și religioase, trebuie musai precizat, chiar dacă nu face parte din cercetarea de față). Cristina A. Bejan, cu studii și doctorat în istorie modernă la Oxford și cu un pasaj de cercetătoare la Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington DC, e profesoară de istorie și dramaturgie la Metropolitan State University of Denver, Colorado, SUA. Ea utilizează o bogată documentație și o bibliografie apărută mai ales după 1989, inclusiv acces la arhivele CNSAS, ce există deja adunate în ultimele decenii și aflate la îndemâna cercetătorilor români și străini. La acestea se adaugă și surse din arhive/publicații americane/britanice, unele mai puțin abordate.

Citește și: Bedros Horasangian despre „Scurtă istorie a Turciei“ de Norman Stone

Una peste alta, cam despre așa ceva este vorba într-un studiu care prezintă și multe detalii din biografiile protagoniștilor unei epoci sfâșiate de lupte politice, de ideologii – că este vorba de profesorul Nae Ionescu, un fel de tutore, spiritus rector al unei întregi generații, că este vorba de tinerii care vor deveni celebri ulterior în toată lumea – Mircea Eliade, Eugen Ionescu, că va fi vorba in extenso despre Mircea Vulcănescu și C. Noica, cu a lui Viața mea e fără rest, trăită și asumată plenar și după ce a ieșit din pușcăriile comuniste, fără dinți în gură. Sau un Petru Comarnescu, care ocupă un loc aparte în topografia lucrării, un spirit democratic și neangajat politic în momentul activității grupului, critic de artă, eseist și organizator/animator al grupului, descoperit recent și dovedit, cu multe bube-n cap, ca fiind informator al Securității, ceea ce-l pune într-o nouă lumină, încă nu foarte clar cercetată. Dincolo de puzderia de nume, femeile jucând și ele un rol major, de la actrița Marietta Sadova până la sora fraților Acterian, Jenny, care ne-a lăsat un jurnal nu mai prejos decât cel al lui Mihail Sebastian, personaje care au populat o epocă – în mod cert celor tineri de azi nu le spun mai nimic –, avem și o bine întrețesută panoramă a României interbelice. În mod sigur, politicul a jucat un rol esențial. Cu bune – deschiderea către marea cultură europeană, avânt economic, social și cultural etc., cu rele – naționalism exacerbat, antisemitism, ortodoxie ieșită din matca ei firească (legionarismul românesc a fost singura mișcare de extremă dreaptă din Europa având și o hlamidă agresiv asumată religios; nici fascismul italian, nici național-socialismul german nu au cochetat cu biserica), perioada conturează o epocă și activitatea unui grup de intelectuali români.

Ascensiunea fascismului a contribuit la distrugerea celui mai important experiment intelectual și cultural din România, concluzionează Cristina A. Bejan, enunț care ar trebui abordat fără idei preconcepute și fandacsii partizane. De orice fel! Am fost ce și cine am fost, și nu ceea ce am fi dorit să fim. Fără pată și tăgadă.