Bedros Horasangian despre ,,Libertate” de Angela Merkel
Prima femeie ajunsă cancelar în istoria Germaniei poartă numele de Angela Merkel, prima femeie care a ajuns să ocupe o funcție atât de importantă într-o societate în care femeile nu aveau decât drepturi limitate. Ba chiar național-socialismul german venea cu teoria antifeministă a lui Kuche, Kinder, Kirche – bucătărie, copii, biserică –, care făcea din femei o umanitate de rang secund. Prima femeie provenită din estul Germaniei – cea ocupată după WW2 de sovietici – care reușește cu brio să obțină voturile a milioane de wessies – cei din vestul Germaniei – și să acceadă la cea mai înaltă funcție din Germania Reunificată după căderea intempestivă a Zidului Berlinului, după ce cancelarul Helmuth Kohl a realizat ceea ce puțină lume ar fi putut preconiza cu doar câțiva ani în urmă.
Angela Merkel a ocupat preț de 16 ani cea mai importantă funcție într-un stat dintre cele mai importante în geografia puterii în Europa. Angela Merkel (n. 17 iulie 1954, la Hamburg) s-a retras din onorabila și cu multe bătăi de cap funcție – o să viseze refugiați tot restul vieții… –, când putea să mai candideze pentru un nou mandat de cancelar. A zis Genug/destul – câteva cuvinte din germana mea de copil crescut cu obiceiuri mic burgheze în plin stalinism (nici cu pianul nu am făcut mare scofală…) – și a trecut în rezervă. Nu chiar pensionară – la…nu contează câți ani… –, Merkel s-a apucat să scrie niște amintiri (Erinnerungen) care văd acum lumina tiparului în limba română. Lansarea volumoiului hardcover, cu multe poze/ilustrații cu fel de fel de somități ale lumii contemporane, a fost abil orchestrată concomitent, în aceeași zi, nici nu mai contează în câte limbi și țări… –, sub sigla „Libertate“ (Editura Litera, 2024, traducere din limba germană de Cora Radulian, cu un consistent Prolog din iulie 2024, semnat de autoare și de o veche – peste 30 de ani – colaboratoare și prietenă de cursă lunga, Beata Baumann. „Ea este consilierul meu din 1992 și un martor contemporan…“pe care se poate conta orice s-ar întâmpla. Chiar dacă editorii nu ne spun prea multe despre ea (am găsit însă două fotografii cu dânsa pe net și câteva detalii biografice), asta ne obligă să facem detectivistică – nu-i vorbă, simpatică… – și să deslușim cine e, dacă nu în spate, măcar alături de cea care își reface traseul unei vieți și își reconstruiește sub ochii noștri destinul unei considerabile cariere politice, adică, Angela Merkel. O viață de om așa cum a fost!
Deci, o ( auto)biografie alcătuită cuminte. O viață de om, povestită pas cu pas – mai ținem minte oare despre cine e vorba? – și cu multe detalii din viața de familie, dar și o radiografie a unei întregi societăți. Părinți, bunici, școală, instituții, viața de zi cu zi din Germania ocupată și împărțită între puterile aliate – SUA, Marea Britanie, Franța și URSS. Deja suntem în plin Război Rece, după cutremurul mondial realizat de cel de-Al Doilea – Weltkrieg,sună spăimos, nu? – Război Mondial. Anii de studenție, viața de familie: se mărită, se dezmărită, apoi intră în politică, ajunge și secretar al unui partid politic, ba chiar și ministru pentru tineret și sport. Ce reținem pe de lături? Ca elevă, a învățat foarte bine limba rusă – ne întrebăm în ce limbă a vorbit cu Putin la prima lor întâlnire la Moscova, știind bine că mai-marele de la Kremlin, după șapte ani de stat la Dresda, știa suficientă germană ca s-o aburească pe cancelăreasa germană. Ca studentă (sunt câteva fotografii sugestive), îi plăcea să colinde munții, ceea ce face să crească în ochii noștri nu doar performanțele alpine ale Angelei Merkel, ci și regretul nostru că nu am dus la capăt proiectul „România lui Bedros“. Mereu tânjim la anii aceia în care Creasta Făgărașilor și a Pietrei Craiului – o minune, ce Bora Bora, ce Maldive… – erau accesibile la modul fizic.
Anii în care fosta specialistă în fizică și chimie (personal mi-au fost antipatice amândouă) are o intensă activitate politică în fruntea Germaniei sunt plini de evenimente. Spectaculoase. Dramatice. Războaiele din Irak și Afganistan, atentatele de la 11 septembrie 2001, care vor schimba mersul lumii, nu în ultimul rând ce a însemnat pandemia de COVID-19, mai ales pentru un șef de stat, mai ales pentru o Germanie care, după Războiul Mondial nr. 2, a făcut, prin RealPolitik-ul asumat, o adevărată lecție de gimnastică acrobatică. Parte din acest joc – periculos pe alocuri – se resimte și azi. Concesiile făcute URSS-ului și ulterior Federației Ruse a lui Putin, din ultimele decenii, își arată azi roadele. Nu e Angela Merkel de vină pentru acest trend, dar este o bună lecție de „interesul poartă fesul“. La Berlin, ca și la Washington. Personalitățile cu care s-a tot văzut și a conlucrat Angela Merkel sunt nenumărate: de la șefi de stat și de partid de anvergura lui Helmuth Kohl, care a lansat-o în politica mare, Barak Obama, Sarkozy și Chirac la Papa de la Roma, de la lideri politici și religioși la sportivi de performanță, de talia lui Beckenbauer, căpitanul echipei de fotbal a Germaniei. Mare amatoare de fotbal la rândul ei, Angela Merkel nu ezită să-și susțină favoriții strigând din toți rărunchii – există simpatice fotografii – pentru Germania pe care a slujit-o fără fisură. Din întâlnirea cu Donald Trump reținem faptul că președintele American era fascinat de liderii autocrați precum Putin. Multe detalii pot fi extrase din multiplele istorii mari și mici aglutinate în acest remarcabil volum și, pentru a trage o linie, impecabil alcătuit. Mai ales acum, când, aparent retrasă din spațiul public, ne oferă aceste mărturii.
Volumul de multiple aduceri aminte și mărturisiri, în fond o lungă spovedanie, se încheie cu un emoționant Epilog care ar merita citat în întregime. Redau doar câteva fragmente care mi se par revelatoare. Și de ținut minte. „Ce înseamnă libertatea pentru mine?“, se întreabă Angela Merkel, un model pentru mulți oameni politici și de stat de ceea înseamnă modestie, bun simț și „să nu uiți de unde ai plecat“. „Această întrebare m-a preocupat toată viața, atât la nivel personal, cât și politic. Pentru mine libertatea înseamnă să aflu care îmi sunt limitele și să le depășesc. Pentru mine, libertatea înseamnă să nu mă opresc din învățat, să nu stau pe loc, ci să merg mai departe, chiar și după ce mă retrag din politică. Pentru mine, libertatea înseamnă să pot deschide un nou capitol în viața mea. (…) Libertatea are nevoie de condiții democratice – fără democrație nu există libertate, nu există stat de drept, nu există protecție a drepturilor omului. Dacă vrem să trăim în libertate trebuie să apărăm democrația pe plan intern și extern împotriva celor care o amenință. Acest lucru poate fi realizat dacă lucrăm împreună. Dacă ne implicăm împreună. Fiecare dintre noi pentru sine și toți împreună pentru un scop comun. Deoarece libertatea nu poate exista doar pentru un individ, libertatea trebuie să se aplice tuturor.“
Scurt și la concret. Ce nu este clar și limpede? Un volum plin de învățăminte pentru cei care nu se uită toată ziua pe social media. Mai sunt și alte lucruri minunate pe care nu le găsim pe TikTok.
Dacă libertate nu e, nimic nu este!