Bedros Horasangian despre „Maeștrii spionajului. Cum influențează directorii CIA istoria și viitorul”

Iată o lectură serioasă și extrem de atractivă! O carte pentru deja cunoscători ai istoriei, dar și pentru cei interesați să afle ce și cum stau lucrurile în subteranele ei. Istoria în toată grandoarea și mizeriile ei, nu doar ce ne oferă literații sau serialele de televiziune. Oricât de faimoși ar fi ei și ar inventa ficțiuni, realitățile au luat-o mereu înaintea fabulațiilor imaginației. Avem la îndemână o carte despre activitățile CIA (Central Intelligence Agency), o agenție americană de informații, înființată în 1947, sub președinția lui Harry S. Truman, o carte despre câte s-au întâmplat prin cotloanele și subteranele politicii americane, cu spioni și unități de operațiuni speciale, cu agenți acoperiți și oameni politici descoperiți că și-au băgat nasul unde nu trebuia, cu evenimente și întâmplări dure – atentate, asasinate etc. –, care au marcat lumea de azi. Dar mai ales avem o carte despre directorii care s-au perindat la conducerea unui serviciu secret care avea la un moment dat 21.575 de angajați. Interesant e și faptul că agenția nu face public bugetul său. În fine, omul sfințește locul, se spunea cândva, acum inteligența umană și computerele – mai ales cele ale Pentagonului – pot înlocui cele mai briliante minți. Și totuși, tot la oameni apelăm când situația o impune și ajungem la capătul oricărui labirint decizional. Așa și de această dată, și în acest context ajungem la șefii care s-au tot perindat la conducerea CIA, preț de peste șase decenii. Și au oferit expertiză, date și informații utile celor care au condus destinele SUA, implicit ale întregii omeniri.

Suntem în perioada în care o putere ca SUA devine lider mondial după prăbușirea Germaniei naziste și trage sforile pe plan internațional, ca puterile comuniste, în cap cu URSS și RP Chineză, să nu acapareze toată planeta. Lupta împotriva comunismului a mers în paralel cu așa-zisa Luptă pentru Pace, livrată propagandistic de Moscova. Pentru URSS, Bastion al păcii e!, lucrurile stau exact pe dos, până când se destramă. Acel așa-numit Război Rece, între cele două mari blocuri politice ale omenirii, nu a devenit cald/fierbinte (și) pentru că CIA a lucrat din răsputeri – nu doar ea – la menținerea unui echilibru geostrategic prin lume, plătit greu, vezi războaiele din Coreea și Vietnam. De Irak și Afganistan, ce să mai vorbim!

Chris Whipple – la astfel de nume nu ești sigur care consoane se dublează sau lipsesc – este un autor american, analist politic și realizator de televiziune care semnează o temeinic de elaborată și de atent ultradocumentată carte – arhive cu rapoarte rămase secrete până la a fi declasificate, dar și interviuri cu multe dintre numele grele care zburdă printr-o lucrare pusă sub sigla „Maeștrii spionajului. Cum influențează directorii CIA istoria și viitorul“ (Editura Litera, 2023, traducere din limba engleză de Carmen Caranfil). Ni se pune la dispoziție o vastă panoramă nu atât a unei agenții de intelligence, ci mai ales o analiză amănunțită a activității celor care au condus-o. Cei care sunt familiarizați cu universul politic american se vor descurca mai ușor, având posibilitatea să și retrăiască momente din trecut, în care oamenii, deseori decisivi, intervin în bunul/prostul mers al unor instituții.

„Chestii, socoteli“, cum propunea un personaj dintr-un film românesc, care n-a ajuns nici la Cannes, nici la Hollywood, dar a prins șpilul la ce am trăit noi în realitate. Un mic negustoraș de alcooluri din trecutul nostru comunist, un anume Ștefănescu, care preț de șapte ani a învârtit afaceri pe picior mare, cu concursul multor cadre de stat și de partid, ajunge, brrr, să fie împușcat ca să se dea un exemplu celor care ar mai îndrăzni să corupă poporul, altfel harnic și muncitor. Rolul acelui obscur responsabil de prăvălie de pe Calea Griviței – clădirea mai există și azi – a fost interpretat magistral de un actor faimos cândva, uitat azi, Ștefan Mihăilescu-Brăila. Asta nu are legătură cu cei de la CIA, dar acel chestii-socoteli, mă înțelegeți cam cum stau lucrurile…, ne obligă să fim atenți la tot ce se întâmplă în jurul nostru.

Pe de altă parte, amatorii/curioșii/cei interesați de dedesubturile istoriei sunt racordați la activitatea a zeci de personalități de rang înalt și din fruntea uriașei organigrame din jurul Președintelui american și din păienjenișul de organisme/structuri ale serviciilor secrete – nu doar CIA – ale Statelor Unite. De altfel, volumul se deschide cu o Listă a personajelor, plecând de la succesivii directori și cei care au gravitat în preajma lor. Cei cât de cât obișnuiți cu lumea politicii americane, cum spuneam, sigur că privesc într-un fel mai apăsat numele unor James Schlesinger, William Colby, George H. W. Bush sau George Tenet și, mai spre noi/acum, Leon Panetta sau Generalul David Petraus, care și azi mai apare pe la CNN să comenteze ce se întâmplă/petrece prin lume, și până la Michael Pompeo și Gina Haspel, prima femeie care accede într-o lume preponderent dominată de bărbați, plus președinții în funcție la un moment dat, consilieri prezidențiali și experți de toate felurile, plus apar și soții, și amante, și „cârtițele“ care au lucrat pentru ruși. Nu puțini!

Evenimente din trecut sunt resuscitate de Chris Whipple și capătă viață sub ochii noștri. Dincolo de ce se consumă la suprafața ei și a fost consemnat în varia feluri de memoria colectivă – Nu mânca așa repede că nu dau buzna turcii –, dincolo de enorma cantitate de informații adunată în biblioteci (plus arhivele, musai, mai mult sau mai puțin accesibile, răspândite pe întregul mapamond) și dincoace de semnificațiile unor decizii – bune, rele sau deloc –, luate având la bază informații care rămân clasificate, este limpede că, de la un anumit nivel în sus, tot ce se întâmplă are cu totul alte semnificații și consecințe decât se percepe de către fiecare dintre noi în universul nostru cotidian. Existențial. Conjugal. Istoria mare se intersectează cu istoria mică. Una peste alta, un volum cu un uriaș volum – e frumoasă și limba română, nu? – de povești și povestiri cu iz spectaculos, ce explică rolul și locul pe care îl au în SUA – nu doar la ei – serviciile secrete în echilibrul jocurilor de putere. Să ne amintim doar de tristul episod Watergate sau de scandalul iscat de un avertizor de integritate de la CIA din timpul președinției lui Donald Trump, un Președinte năzuros și egolatru, care s-a luat în dinți cu cei de la CIA. Nu e bine. Amenințările nucleare ca și celelalte conflicte din lumea de azi sunt gestionate – de multe ori pe căi oculte – și prin contribuția semnificativă a serviciilor secrete americane, dar și de puzderia de servicii din lume.

Cartea de față este MULT mai interesantă decât am reușit noi să atragem atenția asupra faptului că nu tot ce zboară se mănâncă. Când nu te aștepți explodează. O bombă, un conflict, o molimă scăpată de sub control. În această lume trăim. Ar merita să ne bucurăm de fiecare zi. Este nevoie de CIA, dar și de ce e în afara acestui domeniu. Mai ales că deja primăvara ne asaltează cu frumusețile ei, că sunt magnoliile, cireșii japonezi sau zarzării și corcodușii copilăriei mele.