Bedros Horasangian despre „O istorie a Europei văzută la hotarele sale.Frontiere care ne despart și ne definesc continentul” de Lewis Baston

Lewis Baston – O istorie a Europei văzută de la hotarele sale. Frontiere care ne despart și ne definesc continentul (Editura Litera, 2024)

Când se strică vremea, plouă și e frig, cititul devine o atracție mai mare decât plimbatul. Nu ne mai arde de călătorii, excursii și umblat haihui prin te miri ce cotloane ale omenirii. Mai stăm și pe acasă, dacă puburile de azi nu mai sunt atât de atractive precum cârciumile din vremea lui Bacovia. Mare trăgător la măsea, și mai mare poet pe deasupra! Pe vreme cu cod galben sau roșu, stăm cuminți acasă și ne punem pe citit. Nu doar Bacovia, cu versurile lui melancholic (sic!) – pluviale, amor ghebos, pustiu și vreme de beție etc. Să zicem, fiecare dintre noi avem pasiunile noastre, simpatii, idiosincrazii, capricii. Eroului din Midnight in Paris – recomand cinefililor un film simpatic al lui Woody Allen, clasa comedie romantică, din toată inima (nu am priceput niciodată de ce e organul cardiac adus ca argument de convingere… ) – îi place la nebunie să hoinărească prin ploaie. La Paris, e mereu dornic să flaneze prin oraș, departe de Hollywoodul care-i toacă viața zi de zi. Succesul nu-l satisface, consoarta e mulțumită cu vila din Malibu. Scenaristul (cu parale multe) scrie la un roman, are alte pasiuni, plimbatul și ploaia, da. Damblaua lui. Mai sunt și alții.

Ce citim când plouă? Asta ține de gustul și preferințele fiecăruia dintre noi. Sau cum se nimerește, în cazul meu. De această dată stau cu nasul – și citesc pe sărite, frunzărind cum îmi place mie – printr-un volum care mi-a reținut atenția de la început, cu o copertă ca un peisaj urban al lui Delvaux, un titlu mai fistichiu și un autor așijderea, Lewis Baston. Măi să fie! „O istorie a Europei văzută de la hotarele sale. Frontiere care ne despart și ne definesc continentul“, Editura Litera, 2024, Colecția Kronika, traducere din limba engleză de Cosmin Nedelcu. Despre ce ar fi vorba?

„O călătorie originală, fermecătoare și care te pune pe gânduri prin multe dintre cele mai interesante granițe ale Europei, vizibile, invizibile și extrem de contestate.“, ne livrează ca expresie a unei prețuiri aduse unui studiu extrem de simpatic și chichirisit cunoscutul politolog, eseist și istoric britanic Timothy Garton Ash. (Între noi fie vorba, de la mnealui, un jurnalist și povestitor de cursă lungă, descoperit prin anii ’90, am rămas cu o vorbă cu tâlc: „Cine zice că nu e nici de stânga, nici de dreapta, acela e de stânga.“ Punct. Și de la capăt. De luat aminte și după zeci de ani de când a fost lansată vorba asta, valabilă și azi, când nici stânga, nici dreapta nu mai sunt ce au fost. Prin lume, de România, ce să mai vorbim. Multe sunt de-a-ndoaselea de-a binelea.

Ne vom ocupa de o carte de istorie-geografie-politologie care ne devoalează și mărunțește la detalii câteva ciudățenii ale istoriografiei europene. Se pleacă de la 29 de puncte de graniță, spații aflate la intersecția unor provincii ce aparțin unor state diferite – cândva, și se ajunge la o radiografie a unui întreg trecut european. Bun sau rău, nu mai contează. Avem istorii/povești comentate și analizate, pas cu pas, cu divagații și narațiuni conexe, care fac dintr-o temă aridă un subiect simpatic. Autorul Lewis Baston este un nume necunoscut pe la noi, dar cu ștaif în lumea cultural-politică din Marea Britanie. Sigur că, dacă scrii/faci reportaje despre alegeri pentru Financial Times sau ești la zi cu comentariile la rezultatele electorale pentru Guardian, te paște succesul și popularitatea mai la iuțeală decât dacă te numești Julian Barnes și mai semnezi un nou roman care poate produce dureri de cap cititorilor neavizați cu stilul ironic-alambicat al marelui prozator brit. (Mărturisesc că am fost și am rămas un mare admirator al lui, dincolo de polemicile cordiale iscate cu un alt scriitor român care nu-l apreciază în veci etc. Timpul le mai așază pe toate.)

Patru mari secțiuni.

Vestul – unde suntem plimbați din Irlanda/Regatul Unit, coborâm pe Rin (Franța/Germania), citim plini de curiozitate sporită despre sucelile politico-lingvistice dintre Țările de Jos și Belgia, ca să poposim apoi în mult tânjita Elveție și vecinii ei, care mai de care mai ciufut (Franța, Germania, Austria).

Partea a doua, Nordul, pare – chiar este – și mai interesantă. Suntem proiectați în imperii nesățioase – cum le denumește Baston (absolvenții liceului Spiru Haret din București nu au cum să nu-și amintească de un profesor de educație fizică – Ionescu, altminteri poreclit, nu se știe bine de ce, Baston!). Lituania, Rusia, Polonia, cu multele dispute dintre ele, apoi, traversând ținutul chihlimbarului, Germania, Rusia, Polonia, poposim în romantismul misterios al Sileziei Inferioare (Polonia, Germania, un teritoriu ce ascunde istorii terifiante). Pagini de istorie care se metamorfozează în bune pagini de literatură, în spiritul acelei Europe Centrale, mult visate și căinate de generații de scriitori. De la Musil și Max Brod la Havel și Milan Kundera, toți fiind citați într-un continuu narativ de mare subtilitate eseistică.

Ultimele două capitole ale acestui închegat și atotcuprinzător volum, Centrul și Estul, coagulează esența acestei analize. Inima Europei devine și motorul a numeroase conflicte care vor sfâșia, la propriu și la figurat, țări și popoare. Că este vorba de Germania, Austria, Ungaria, Cehia și Slovacia – țări succesoare unor imperii care se destramă în secolul XX, că este vorba de ceea ce fericit este numit complexul Trianonului – Ungaria și vecinii ei, situația chiar și astăzi, dincolo de traseele marcate ale Uniunii Europene, zgândăre orgolii și ambiții politice revanșarde și revizioniste.

Finalul studiului, Estul, ne interesează în grad înalt, pentru că relaționează ce a fost ieri și mai ieri cu ceea ce se petrece azi în Ucraina, Rusia, Polonia și România. Aflăm și o grămadă de detalii din multele povești/istorii ce însoțesc traseul ideatic. Crime oribile petrecute în miezul unei Europe cu pretenții de civilizație, violențe incredibile într-un spațiu în care au fost definiți termeni precum genocid – crimă împotriva umanității. O suită de ilustrații, dintre cele mai sugestive, însoțesc această istorie a unui continent din care facem parte, dar știm prea puține unii despre alții, că este vorba de Konigsberg/Kaliningradul lui Kant, o enclavă rusească în miezul Europei, că este vorba de Rutenia Carpatică sau despre Cernăuți/Czernowicz, în germană, capitala secretă a Europei, un mic giuvaier, cum fericit e denumită de un autor care chiar a umblat peste tot. Istoria Bucovinei imperiale este prea puțin cunoscută de cetățenii români, mai mult sau mai puțin cititori ai lui Gregora von Rezzori și Paul Celan. „Era regiunea supremă de graniță, un loc a cărui identitate națională istorică era încețoșată și care se găsea la frontierele Europei estice, centrale și sudice, căutându-și totodată la mare distanță, spre vest, rădăcinile culturale. Cernăuțiul nu este doar orașul studiilor de junețe ale lui Eminescu, ci un coagulant al unei culturi multietnice și plurivalente. Ceea ce dorim și de la această nouă Europă care se naște sub ochii noștri.“ Frumos elogiu final adus unei Europe, care, oricât de divizată de un trecut greu de ignorat, poate fi reconfigurată într-un viitor senin și frumos la care putem tânji cu toții.

O lectură plină de nostalgii și varia melancolii, care, am vrea să credem, poate aduce o doză de lumină în aceste zile ploioase. A venit toamna. Nimic special, plouă și vânt, doarme și hangiul, străzile-s deșarte nu doar la hotarele Europei.