Bedros Horasangian despre „Puterea Geografiei” de Tim Marshall
Geografia transformată în politologie.
O carte care merită citită musai și degrabă, ținând cont de ce se întâmplă printr-o lume care se dă mereu peste cap. Cartea, valabilă și peste câteva decenii, cu certitudine, se intitulează sprințar și provocator „Puterea geografiei. Zece hărți care ne dezvăluie viitorul lumii“ (Editura Litera, 2024, traducere din limba engleză de Diana Popescu-Marin) și este semnată de Tim Marshall. Autor britanic cu ștaif, a semnat un bestseller apărut și la noi – Prizonierii geografiei. Tim Marshall, editor de politică externă la Sky News și jurnalist mult umblat prin lume – a transmis din peste 40 de țări, din Afganistan, Libia și Israel până în Bosnia și Kosovo –, cu 25 de ani de experiență de reporter (dar dovedind că știe să utilizeze și bibliotecile în care găsești de toate), ne livrează iar o carte de minte și învățătură. Despre lumea de azi și cea de mâine. Să nu mai lungesc pelteaua – mă întreb dacă azi se mai face așa ceva în România, dincolo de expresia la figurat ieșită din uz; și marele I. L. Caragiale spune Sunt un vechiu…, cum nu a fost niciodată, îi plăcea doar să se răsfețe, ca atunci când Cella Delavrancea, o copiliță a prietenului său Barbu Delavrancea (casa familiei lor de pe strada Eminescu este azi restaurant chinezesc, mai bine tac), era invitată de melomanul prozator, Hai vino și cântă-mi ceva din Scărlătescu…, adică din piesele pentru pian ale lui Scarlatti, mici bijuterii, le am în cap și eu în interpretarea diafană a lui Aldo Ciccolini, se poate găsi pe net, totul se poate găsi pe net, mai puțin clipele suspendate de fiecare dintre noi într-un timp ce devine memorie.
Despre ce era vorba? Tim Marshall și Puterea geografiei. Omul care a văzut și trăit multe la viața lui decupează zece zone din harta lumii care i se par lui că ne dezvăluie viitorul omenirii, dincolo de marile puteri de ieri și de azi, dincoace de noua lume multipolară care se prefigurează. Țările propuse pentru luat la bani mărunți sunt după cum urmează: Australia, Iran, Arabia Saudită, Regatul Unit, Grecia, Turcia, Sahel – nu există o astfel de țară, ci este vorba de mai multe din estul Africii, Etiopia – o altă țară cu o istorie bogată unde sărăcia a ajuns o virtute, Spania și ultima de pe lista lui Marshall, Spațiul cosmic, considerat ca un nou teritoriu de confruntare într-un viitor nu prea îndepărtat.
Analizele prospective ale lui Marshall sunt extrem de abil formulate și transmise printr-un limbaj sprințar-ironic-jucăuș, care face lectura agreabilă, dincolo de seriozitatea informațiilor ce abordează grave subiecte ale actualității. Trecute, prezente, viitoare. Nu ai cum să nu zâmbești atunci când iei cunoștință de date esențiale despre Australia, cea aflată undeva departe și cu dependență de propria istorie, când pe ecranele televizoarelor circulă imagini din Parlamentul acestei țări, în care o senatoare cu origini băștinașe țipă de mama focului și protestează vehement împotriva regelui Marii Britanii și a soției sale, după un discurs al acestuia. Afară, asta nu e țara ta…! O fi, n-o fi, totuși, Imperiul Britanic a stăpânit peste un spațiu geografic, la fel ca Rusia, unde soarele nu apunea niciodată. Situată și azi între Oceanul Indian, Oceanul Pacific și China continentală, Australia de azi face un abil joc de a-și promova interesele geostrategice într-un areal de mare interes politic. Jocul cooperărilor devine o armă la fel de importantă ca și cel al sferelor de influență.
A doua țară luată la bani mărunți de Marshall este Iranul. Vechea Persie – abia în 1935 este redenumită Iran – se situează în Asia, granițele ei fiind definite de Munții Zagros, Golful Persic, Marea Caspică și Deșertul Lut, ce-l separă de alte țări islamice, precum Pakistan, Afganistan și Turkmenistan. Vechea și glorioasa Persie antică s-a metamorfozat în ultima jumătate de secol într-o fortăreață a islamismului radical. Cu uriașe rezerve de petrol – locul patru în lume –, dar cu o revoluție islamică ce în 1979 a dus la instalarea la putere a ayatollahului Khomeini și a unui regim de teroare, Iranul este și azi implicat în tectonica politică a actualității. Ni se relevă din multele informații oferite de jurnalistul-reporter britanic o vastă panoramă a unei lumi care e mai altfel decât ne-o închipuim pe bâjbâite din presă. Conflictul acerb între șiiți și sunniți – cele două mari ramuri ale islamului – face ca un întreg Orient Mijlociu să fie un teren de conflict. Actuala confruntare cu Israelul poate aduce noi elemente în arhitectura politică a Orientului Mijlociu.
Un alt important actant zonal este Arabia Saudită, o creație a secolului XX, în mare parte nelocuită, la rândul ei una dintre marile producătoare de petrol și având o poziție geografică între Oceanul Indian, Marea Roșie și Golful Persic, care o desparte de Iran. Orașul sfânt al Islamului, Mecca, adună în fiecare an milioane de pelerini într-o țară în care puterea executivă este în mâna prințului moștenitor Mohammad Bin Salman. Personaj mult mediatizat – mai ales după ce i s-a pus în cârcă lichidarea unui jurnalist prin mijloace ce depășesc orice film horror –, el tot vrea să modernizeze regatul și să combine tehnologiile de ultimă generație cu dreptul femeilor de a ieși în oraș neînsoțite de un membru al familiei sau să conducă automobile. Narațiunea lui Marshall se derulează domol, precum parcursul unei caravane printr-un deșert peste care zburătăcesc avioane cu reacție. Asta e lumea în care trăim.
Sărim apoi în Europa, unde ne e prezentat, cu multe detalii și picanterii ale istoriei, cam tot ce s-a întâmplat mai important cu Regatul Unit, dar și cu Grecia și Turcia. Fiecare cu povestea ei specifică, fiecare cu traseul ei prin sinuozitățile istoriei. Dacă Grecia, o mare puterea a antichității, cumva stă la baza culturii întregii Europe, Turcia de azi, ajunsă o mare putere militară și economică în secolul XX după destrămarea abruptă a Imperiului Otoman, are un rol activ, ne place sau nu, la masa jocurilor de culise actuale. Despre Sahel, un cuvânt arab care înseamnă țărm, coastă, știm prea puține. Zonă subdezvoltată – Mauritania, Mali, Niger, Ciad, Sudan –, o bandă de pământ ce traversează de-a latul Africa și care livrează unei Europe asediate migranți, terorism și dezastru ecologic. Întoarcerea în trecut ne oferă o mai bună înțelegere a prezentului. Etiopia, considerată leagănul umanității, este o țară creștină cu o veche cultură și civilizație, la rândul ei sfâșiată de conflicte. Apa, o uriașă bogăție, ne spune Marshall, ar putea transforma Etiopia într-o putere zonală.
Mult mai bine este situată în prezent Spania, cu o istorie bogată la rândul ei, fostă mare putere maritimă, alături de vecina Portugalia. Conflicte, războaie, epoci de dezvoltare, regres, Spania sub musulmani, gonirea evreilor, mereu conflicte, dar și momente de glorie, Spania este problema, Europa soluția, găsea mefistofelic o formulă un eseist de talia lui Ortega y Gasset, mult apreciat de noi prin anii ’90 ai secolului trecut. Merită redescoperit, ca și povestea Spaniei.
Ultimul capitol, dedicat spațiului cosmic, este doldora de istorii cu iz SF, dacă nu ar fi și adevărate. Care pe care între marile puteri ale lumii de azi. Lupta acerbă pentru cucerirea spațiului cosmic aduce și o doză de poezie acolo unde proza deja e bine înșurubată. Una peste alta, o carte care ne-a făcut să călătorim comod și fără eforturi prin te miri ce colțuri ale lumii sau ale timpului.