A.J.R. Waterston
Bedros Horasangian despre volumul: „Arnhem. Bătălia podurilor, 1944” de Sir Antony Beevor
Despre cel de Al Doilea Război Mondial (sau, cum prescurtează anglo-saxonii, WWII) s-a tot scris. Enorm. Sute, mii, zeci de mii, poate sute de mii de lucrări. Kilometri de rafturi de bibliotecă, tone de tipărituri. Cărți dintre cele mai diverse. Care mai de care, istorice, științifico-politice, literare – ba bine că nu! –, arhive întregi de documente, mai mult sau mai puțin hiperclasificate, au fost scoase la lumina zilei și aduse la cunoștința nu doar a istoricilor și politologilor specializați pe câte o felie, ci oferite generos și unui public – generație după generație – dornic să afle, să știe adevărul. De pe toată planeta. Că de aceea a fost Război Mondial, război care a pârjolit toată omenirea. Din Europa în Asia, de pe coastele Mediteranei în largul Oceanului Atlantic, de la Pearl Harbour și Hiroshima în golful de lângă Buenos Aires unde a fost scufundat uriașul crucișător german Tirpitz. De Holocaust, ce să mai vorbim, oroarea ororilor. Să afle toată omenirea ce era de aflat, despre ce și cum a fost, despre acea uriașă nenorocire care s-a abătut asupra omenirii. Și pe care un poet francez a categorisit-o, a formulat-o într-un vers ajuns celebru dintr-un poem la fel de celebru, Barbara: „Războiul, ce sinistră porcărie!“
O secvență din filmul războiului – operațiunea Market Garden
Despre o anume secvență a acestei uriașe încleștări între națiuni și armate gata să-și dea la cap una alteia este vorba și în foarte simandicosul studiu cu titlu sec și la obiect, Arnhem. Bătălia podurilor, 1944 (Editura Litera, 2021, traducere din limba engleză de Aloma Ciomâzgă-Mărgărit), semnat de prestigiosul istoric britanic Sir Antony Beevor. Autor al unor cărți capitale despre Al Doilea Război Mondial, prof cu CV clopoțitor și de invidiat – publicat în 33 de limbi și opt milioane de exemplare, wow, e tare de tot! –, membru onorific al King’s College, Londra, și înnobilat în 2017, ne livrează acum o altă carte care ne ține cu sufletul la gură și televizorul închis. Și care vorbește de o operațiune militară a Aliaților din luna septembrie 1944, numită Market Garden. Generalul american Eisenhower – care peste câțiva ani va ajunge și președinte al Statelor Unite – voia ca forțele Aliate să pătrundă cât mai repede pe teritoriul german. Germanii, cu resurse umane și logistice din ce în ce mai limitate, fără sprijin aerian corespunzător, luptau cu ferocitate pentru a nu ceda teren.
Citește un fragment în avanpremieră din „Arnhem. Bătălia podurilor, 1944“ de Antony Beevor
Dincolo de isteria lui Hitler de la Berlin, dincoace de experiența generalilor, ofițerilor și soldaților germani, care încercau cu disperare, printr-o bună organizare, prin disciplină și curaj, să oprească năpusteala forțelor Aliate, mult mai numeroase, mult mai bine aprovizionate cu combustibil – produs esențial pentru ducerea unui război modern –, muniții și alimente, care ajungeau cu greu în prima linie, dar ajungeau. Pe când germanii pur și simplu nu mai aveau ce să aducă.
Bătălia Podurilor
Pe acest fond de încleștări are loc o operațiune care a intrat în istorie sub denumirea de „Bătălia Podurilor“. Pe lângă aspectele militare, a fost și o confruntare de orgolii. Americanii veneau cu toptanul, soldați, echipamente militare, tancuri, muniție, medicamente, nu în ultimul rând gologani aprobați de Congres, în timp ce britanicii, mereu cu coada sus, voiau, prin generalul Montgomery, să fie ei în fruntea mesei, cum zice românul chefliu. Dar aici și acum era vorba de război, de lichidarea Germaniei naziste. Din aceste încleștări militare și umane – Sir Beevor e un atent cititor al istoriei și pune corect accentele – a ieșit o operațiune aeropurtată – 30 000 de parașutiști – care, dincolo de eroismul soldaților și de salvarea unor poduri strategice, a fost un eșec.
După zece zile de lupte crâncene, care au vizat mai multe poduri din Țările de Jos – Olanda, ce mai tura-vura! –, obiective strategice vitale atât pentru Aliați, cât și pentru nemții care pierdeau teren, dar nu cedau. Într-un ținut plat, pe un teren mlăștinos, cu multe cursuri de apă, în jurul localității Arnhem și al orașelor din preajmă – regiunea Batavia, între Oosterbeek și Nijmegen, în principal – s-au dat bătălii extrem de dure. Pe râurile Waal și Nederrijn – Rinul de Jos –, nu foarte departe de granița cu Germania și de zona industrială Ruhr (bombardată zi și noapte de aviația Aliată, care întâmpina o slabă rezistență după ce parte din militarii faimoasei aviații germane, Luftwaffe, a lui Göring erau antrenați în lupte terestre).
Un film copleșitor prin detalii
Un film de lung metraj, documentar în fond, dar cu secvențe demne de orice film de ficțiune, se derulează sub ochii noștri. Zece zile de război, repovestite după zeci de ani. Despre acest moment particular al războiului de pe frontul de vest, în 1944 – a urmat apoi faimoasa ofensivă din Ardeni – scrie extrem de amănunțit și cu multe-multe povești pe care le-au trăit militarii angrenați de ambele părți. Dar și civilii care au plătit din greu prețul victoriei finale din anul următor abia. Detaliile sunt copleșitoare. Gesturi de eroism, dar și crime de război. Jafuri, violuri, hoții, la care s-au dedat nu doar germanii aflați în retragere și cu dorință de răzbunare împotriva civililor care-i urau. Așa aflăm că și soldații Aliați au jefuit și furat, au împușcat soldați germani luați prizonieri, cumva ca să se răzbune pentru nu puținele atrocități ale militarilor germani.
Prețul unei operațiuni prost gândite
În orașul strategic Arnhem, bătălia de câteva zile a lăsat în urmă un dezastru. Materialul iconografic ce însoțește volumul este sugestiv. O poză face cât o mie de cuvinte – ca și eroismul de care au dat dovadă militarii/parașutiștii polonezi ce voiau și ei să răzbune ticăloșiile nemților. Arnhem a fost cucerit de trupele britanice, apoi lăsat din nou pe mâna nemților care au atacat furibund și reocupat orașul. Din care au fost evacuați cu forța 150 000 de civili – femei, copii, bătrâni. La război ca la război, nu doar în filmele Mosfilm pe care generația mea le-a îngurgitat pe nemestecate. Civilii neerlandezi au plătit scump sprijinul dat Aliaților anglo-americani aflați pe cai mari pe frontul din vestul Europei, după gigantica debarcare – cu opinteli și eforturi/costuri uriașe – din Normandia din 6 iunie 1944. Ambiția lui Montgomery de a dovedi că e mai cu moț decât Eisenhower a dat chix.
O operațiune militară prost gândită, insuficient pregătită și eronat condusă a dus la moartea a mii de soldați. Exact ceea ce nu-și dorea Churchill, care voia să limiteze pierderile umane. Dacă la sovietici nu conta numărul celor care cădeau pe front, dacă lui Stalin nu-i păsa de numărul victimelor potențiale, atât Churchill, cât și Roosevelt erau obligați – din rațiuni politice, nu doar umanitare – să țină cont de pierderi. Așa s-a și decis utilizarea bombei atomice, generalii lui Roosevelt convingându-l că o debarcare americană pe teritoriu japonez (care ar fi fost apărat cu ferocitate de niponi) ar însemna peste un milion de militari americani uciși.
Operațiunea Market Garden a feldmareșalului Montgomery, cea mai mare desfășurare de trupe de parașutiști din toate timpurile – oare ce ar fi realizat Napoleon dacă ar fi avut și el la îndemână tancuri, aviație și parașutiști? – s-a soldat cu un preț uriaș, plătit de neerlandezi. Militari, membri ai Rezistenței, nu în ultimul rând civili. Sir Antony Beevor, utilizând un uriaș bagaj de noi informații din varii arhive, a reconstituit teribila înfruntare cu valențe epice. Nu știu dacă nu e deplasat, dar, schimbând ce ar fi de schimbat, aș asocia Bătălia podurilor 1944 cu Război și pace a lui Tolstoi. Sper să nu-mi sară în cap scriitorimea, și așa nu stau bine cu podoaba capilară.
DESPRE BEDROS HORASANGIAN
Bedros Horasangian este fiul lui Ovanes Horasangian, inginer, și al Nadiei Horasangian. După absolvirea Liceului „Spiru Haret” (1965), urmează Facultatea de Echipament Tehnic a Institului Politehnic din București (1965-1970). Începe să lucreze ca inginer, dar renunță pentru a se dedica scrisului. Colaborează la revistele România literară, Tribuna, Viața românească, Observator cultural. A fost atașat cultural la Ambasada României în Grecia (1997-2000) și director al Centrului Cultural Român din New York (2002-2004). Debutul literar în 1984 cu două volume de povestiri: Curcubeul de la miezul nopții și Închiderea ediției.
Despre Antony Beevor
Antony Beevor este autorul, printre altele, al volumelor Crete: The Battle and the Resistance (câștigător al Premiului Runciman), Stalingrad (Premiul Samuel Johnson, Premiul Wolfson pentru Istorie și Premiul Hawthornden), Berlin: The Downfall, The Battle for Spain (Premio La Vanguardia), D-Day: The Battle for Normandy (Prix Henry Malherbe și Medalia RUSI Westminster), The Second World War, Ardennes 1944 (finalist Prix Médicis). Fiind cel mai bine vândut istoric din Marea Britanie, cărțile lui Beevor au apărut în 33 de limbi și s-au vândut în opt milioane de exemplare. Fost președinte al Society of Authors, a primit mai multe doctorate onorifice. Este profesor asociat la Universitatea Kent și membru onorific al King’s College, Londra. A fost înnobilat în 2017. La Editura Litera, în anul 2020, a apărut volumul Stalingrad.
