LiteraBlog Bedros Horasangian: „O minune de album – ARTA. O istorie ilustrată, de la Litera, ca să fie clar!”

Bedros Horasangian: „O minune de album – ARTA. O istorie ilustrată, de la Litera, ca să fie clar!”

O istorie a artei personale

Poartă un titlu care ar vrea – și chiar reușește pe deplin! – să spună totul despre artă, fără să ne transmită însă o minimă emoție/interes/curiozitate față de ceva ce este realmente deosebit – cum și este, și vom dovedi cu argumente extrase chiar din cuprinsul albumului de care ne ocupăm, ARTA. O istorie ilustrată (Editura Litera, 2020, redactor Ilieș Câmpeanu, un vechi meseriaș în domeniu, pe care-l salutăm și cu acest prilej!). Ne-a fost dat să ne vârâm nasul prin multe cărți și albume legate de istoria artei, românești sau străine. Cititul pentru unii, ca dormitul pentru alții. Fără să și practic vreuna din formele ei, desenul, acuarela, pictura și cioplitul de orice fel, arta nu m-a lăsat neputincios/indiferent. Am ajuns să mă apropii de artă în primul rând datorită privirii. Să caști gura la lumea din jur – ar putea fi și asta o formă de artă. Apoi m-am străduit să citesc câte ceva, dincolo de mersul la muzee sau expoziții. Și dincoace de ce am mai prins din zbor de la cei din jur sau din învățământul școlar.

Fiecare dintre noi are propriile impresii despre cum i s-a ițit interesul pentru artă. Știm și nu știm ce este. Îmi aduc acum aminte de niște lecții de desen, unde prin clasele primare, la școala de lângă Biserica Silvestru, cu un morman de legume și fructe pe catedra tovarășei învățătoare, trebuia să desenăm și apoi să colorăm cu acuarele și creioane colorate. Natură moartă se chema combinația aceea. Țin minte cum coloram acel morman de roșii, ardei, morcovi și neapărat vinete – negre –, prune, mere și pere pentru formele lor, presupun. Fum deja. Sigur că, după 1989, când am mai umblat prin lume, am ajuns să vizitez – da, cu gura căscată! – și Louvre din Paris, și Metropolitan Museum la New York, și National Gallery la Washington și faimosul Zwinger din Dresda, cea bombardată îngrozitor de Aliați, acea Florență a Nordului, cum i se spunea, cu totul și cu totul inutil. Așa cum am avut și acces la biblioteci și librării altele decât cele din comerțul socialist, frecventate cu interes de copil amator de Jules Verne și Robinson Crusoe. Librăriile Eminescu și Sadoveanu (are altă locație) mai există și astăzi pe lângă mult mai bine cotatele Cărturești și Humanitas – bune și ele, dacă îți ardea buza – se mai folosește expresia? – după vreo carte. Altfel nu ușor puneai mâna pe unele volume, dacă nu aveai cunoștințe.

O carte cu o mie de povești

Revenind la oile noastre, albumul cu titlu neutru ARTA. O istorie ilustrată (Editura Litera, 2020, consultant Andrew Graham-Dixon, plus un ciopor de experți, care mai de care specializat pe câte un domeniu). Gioconda lui Leonardo da Vinci ne privește cu inegalabilul ei zâmbet misterios de pe copertă. (Acum stau și mă întreb, din pricini de marketing nu era mai incitant să fi pus o poză cu Elena Udrea? Arta. O istorie ilustrată, cred că deja albumul nu se mai găsea prin librării. În fine, am zis și eu, n-am dat cu parul.) Deschidem cartea-album, dăm coperta la o parte și începem o aventură la care aș dori să fie părtașă cât mai multă lume. Un „cuvânt înainte“ al lui Andrew Graham-Dixon ne oferă pe scurt și la concret ceea ce găsim apoi pe larg analizat, explicat și mai ales vizual reprodus. Ce ne spune britanicul critic de artă cu în mod cert bună popularitate în spațiul anglo-saxon dacă tot realizează emisiuni laBBC și scrie săptămânal la Independent și mai nou la Sunday Telegraph?

Cităm pentru că ne transmite esențialul acestui demers editorial care este albumul de trei kilograme și jumătate greutate: „Criticul de artă victorian John Ruskin observa cândva că «marile națiuni își scriu autobiografiile în trei manuscrise, cartea faptelor, cartea cuvintelor și cartea artei», adăugând că, dintre cele trei, «singura demnă de încredere este ultima». Probabil că acest lucru este adevărat pentru umanitatea ca întreg. (…) Și, deși nu putem experimenta la prima mână contururile imaginației umane timpurii. Prin miracolul artei putem înțelege la ce anume se gândeau – nu doar ființe vii, precum bizoni, cai sau antilope, ci și misterele mai profunde ale creației. Și aici este locul în care începe această carte care oferă o privire de ansamblu asupra artei din toate timpurile. Începând de aici, este altă poveste, ca să fim exacți, sunt o mie de alte povești. Arta Egiptului antic, arta Greciei antice, arta Romei, arta Evului Mediu, arta Renașterii – tot atâtea exemple ale unor episoade remarcabile din istoria imaginației umane se vor regăsi în cuprinsul acestor pagini. (…) Deși revizuită și adăugită, scopul fundamental al acestei cărți despre artă rămâne același ca la prima ediție: să prezinte cititorilor minunile artei, să ne încurajeze să aprofundăm cunoașterea unuia dintre cele mai bogate și fascinante domenii de explorare și expresie. Povestea umană ca întreg nu va putea fi niciodată înțeleasă fără o înțelegere adecvată a istoriei artei“, conchide sec Andrew Graham-Dixon, care semnează acest mesaj către cititori, precum concluziona tov. diriginte că nu se va alege mare lucru de capul nostru, dacă nu ne ținem de învățătură.

S-a ales, nu s-a ales – niște vălătuci de nori galben-albastru intens dintr-un tablou de Van Gogh ce însoțesc cuvântul înainte ar vrea să ne transmită că se poate izbândi și în artă fără prea multă școală. Bref, am lungit peste poate aceste considerații laterale și parazite. Istoria artei în lungul ei, așa cum este prezentată cu minunate reproduceri, analizate și comentate savant fiecare în parte, e completată de o bună lecție de cum-să-înțelegem-arta, dintr-un capitol ce deschide volumul carte-album.

O generos explicită „Privire asupra artei“ coagulează tot ce ne e necesar să știm minimal despre artă și istoria ei. Că este vorba de subiect și compoziție, că este vorba de perspectivă, lumini și umbre, că jocul culorilor își are rostul lui, ca și materialele și tehnicile folosite. Totul concis și explicat concret, pe înțelesul tuturor celor care vor avea curiozitatea să treacă peste vorbăria mea inutilă de la un punct înainte.

Lectură cu o cafea aromată

Parcurgând alene paginile acestui minunat album, sunt convins că vă veți delecta și veți aprecia nu doar calitatea reproducerilor, dar și geniul celor care au machetat și tehnoredactat volumul. Fiecare imagine a fost îndelung gândită și așezată în cuprinsul unui text care ne oferă prin cuvinte ceea ce putem privi pagină după pagină. Culori, forme, dar și idei, care ne fac să peripatetizăm din Antichitatea rămasă undeva departe în urma noastră până în zilele noastre dominate astăzi nu doar de bine și frumos. Devine însă clar – dacă nu și necesar – să ne convingem că omul nu poate fi învins de nici o pandemie. Și iar și iar, a multa oară, frumosul și binele, bucuria cunoașterii – și prin artă – ne poate salva din orice necaz.

Tare mi-ar plăcea să cred că, în aceste zile de sărbătoare pascală, când vom ciocni ouă roșii și ne vom spune „Hristos a înviat!“ – în loc de „Bună ziua!“ – și vom răspunde cu „Adevărat a înviat!“ până la Înălțare (când vom vopsi alt rând de ouă roșii), ei bine, în aceste zile libere de 1 Mai – care nu e o sărbătoare comunistă, ci victoria sindicatelor britanice pe vremea când Lenin și Stalin încă nici nu erau! –, vom citi alene, cu o cafea aromată sau un pahar de vin bun alături, pagini din acest album minunat, intitulat, mult prea modest, ARTA. O istorie ilustrată. De la Editura Litera.

Despre ARTA. O istorie ilustrată

De la splendidele picturi rupestre la operele cubiste din secolul XX, de la mărețele temple ale Greciei antice la minuțios executatele stampe japoneze, această istorie ilustrată a artelor plastice propune o incursiune incitantă, bine documentată și riguros comentată, structurată cronologic, prin cele opt epoci fundamentale ale istoriei artei, oferind o perspectivă limpede asupra momentelor ei definitorii. Pasionații de artă vor descoperi în paginile acestei cărți povestea capodoperelor și a creatorilor lor, de la primele manifestări artistice la înfloritoarele civilizații antice, de la Evul Mediu bizantin și Renaștere la suprarealismul lui Dalí și la minimalismul anilor 1960. Ilustrațiile alese cu grijă susțin și îmbogățesc textul, asigurând emoția vizuală în prezentarea fiecărei epoci și personalități. Împreună, textul concis, dar plin de conținut, și ilustrația oferă cititorului o aventură fascinantă în istoria artei de pe toate continentele, punându-i la dispoziție un material de referință cu adevărat esențial.

DESPRE BEDROS HORASANGIAN

Bedros Horasangian este fiul lui Ovanes Horasangian, inginer, și al Nadiei Horasangian. După absolvirea Liceului „Spiru Haret” (1965), urmează Facultatea de Echipament Tehnic a Institului Politehnic din București (1965-1970). Începe să lucreze ca inginer, dar renunță pentru a se dedica scrisului. Colaborează la revistele România literarăTribunaViața româneascăObservator cultural. A fost atașat cultural la Ambasada României în Grecia (1997-2000) și director al Centrului Cultural Român din New York (2002-2004). Debutul literar în 1984 cu două volume de povestiri: Curcubeul de la miezul nopții și Închiderea ediției.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PROFITĂ DE OFERTELE SPECIALE ȘI AFLĂ PRIMUL CARE SUNT NOUTĂȚILE

Vrei să fii la curent cu veștile literare? Îți vom putea trimite, cu acordul tău, emailuri cu noutățile editoriale, promoții, concursuri, evenimente, târguri de carte online și detalii despre oferta educațională. Te poți dezabona oricând printr-un simplu click. Mai multe detalii sunt disponibile pe pagina Politici de confidențialitate.