Bedros Horasangian: „Umorul ca mod de viață sau câte ceva despre Woody Allen și Autobiografialui de la Litera”

Ca să fie clar de la bun început, să spunem despre ce e vorba. Va fi vorba de o vedetă de clasă internațională. Va fi vorba despre un nume clopoțitor de la Hollywood, cunoscut pe toate meridianele lumii. Dar. Dar, iarna nu-i ca vara. Fiecare generație are preferințele ei, vedetele ei, protagoniștii ei. Nu poți să-i pui pe același plan pe John Gilbert, care impunea o mustață pe cinste, sau pe Charles Boyer, care râdea larg, precum Ion Iliescu, mult mai bine cunoscut astăzi (amândoi actorii făceau să suspine conițele din generația bunicilor mei), cu Paul Newman și Alain Delon, bărbătuși, tipi bine, să zicem așa, la care vibrau nu doar fetele din generația mea, sau cu Johnny Depp și Leonardo Di Caprio care atrag pasiunile cinefililor mai juni de azi – de Smiley ce să mai zicem? – precum mierea albinele. De ce încep cu aceste precizări? Pentru a pune sub semnul relativului și a avansa un semn de întrebare despre cât de interesant/atractiv mai poate fi un actor/regizor/scriitor ca Woody Allen – căci despre el va fi vorba în divagațiile mele de mai la vale – pentru cei din afara generațiilor decât cea care l-a consacrat. Woody Allen ? Da, Woody Allen.

O frenezie a trăirii

Deci. Avem o carte extrem de simpatică în conținut și mult mai serioasă în formă. Despre una dintre figurile (personalitățile? Sunt și personulități printre ele, preciza hâtru un critic literar român de peste veac, Șerban Cioculescu, mare specialist în Caragiale și om cu mult umor, mai ales că a apucat și niște ani în care pentru o simplu glumiță puteai ajunge la mititica – id est, pârnaie, pușcărie, închisoare, oricum, ceva nasol, nu ca pe plajele din Santorini și Mikonos unde tânjește acum să ajungă tot poporul vaccinat musai etc.) de seamă ale culturii americane din ultimii cincizeci de ani. Buni, răi, ei au fost și cuprind și ce vrem noi – bani și distracție permanentă, nu? –, și ce nu vrea nimeni – boli și necazuri, de moarte se teme toată lumea. Un anume fragment de timp din istoria omenirii îl conține și pe Woody Allen.

Woody Allen (n. 1938, deh, coptuț băietul!, născut la New York, de care va fi mereu lipit precum marca de scrisoare) este o vedetă de la Hollywood, regizor fără complexe și faimos actor de film american. Nu mai puțin scriitor, nu mai puțin umorist, fin ironist și comic de mare clasă. Buna dispoziție e mereu la el acasă. Ce este o autobiografie? O viață povestită despre tine însuți. Simplu. În cazul lui Woody Allen e mai complicat. Ce să selectezi ca important dintr-o lungă călătorie printr-o viață/carieră plină de momente de tot felul, mai vesele, mai triste, uneori chiar dramatice? Umorul și ironia au făcut casă bună cu bucuria de a trăi. Cum, necum, fiecare zi e dată de bunul Dumnezeu – nu mă feresc să spun așa – și ar trebui să ne bucurăm de ea. Această frenezie a trăirii se regăsește în fiecare pagină dintr-o carte care se intitulează, vag șmecherește, Apropo de nimic. Autobiografie (Editura Litera, 2021, traducere din limba engleză de Petru Iamandi) și în care găsim de toate, dar și ceva în plus.

Locuri, oameni, fapte, întâmplări… în spiritul melting pot-ului american

Woody Allen nu se dezminte nici de această dată. Ce face? Își povestește viața, cum ziceam. Din copilăria lui, obișnuită și banală, plină de lipsuri materiale, consumată în mijlocul comunității evreiești din Brooklyn – la naștere, 1 decembrie 1935, viitorul comedian se numea Allan Stewart Konigsberg – și până la senectutea pe care o consumă senin și împăcat cu sine și lumea din preajmă. Undeva în alt colț de New York, în Upper East Side, Manhattan. New Yorkul e New York, nu e America. Ca și Woody Allen. O plămadă aparte, în care tradițiile se împletesc cu nonconformismul și limba idiș se împletește cu americana de pe stradă. Woody Allen este la rândul lui un melting pot a ceea ce pot numi „spiritul american“. Deja o altă lume și alt univers acolo, pe lângă Central Park, în buricul marii metropole. Locuri, oameni, fapte, întâmplări. Woody Allen se dovedește consecvent.

Citește și: O carte pe zi: „Apropo de nimic”, autobiografia regizorului Woody Allen

Nu prea se omoară cu școala, cu școlile, chiar dacă se descurcă bine la orice. Se apucă de june să facă pe comediantul, scrie și joacă în diverse ipostaze inventate de el. restul, succesul, parcă vine de la sine. Iubește și muzica, nici femeile nu-i sunt indiferente. Iubitor de jazz – a cântat cu neostoită plăcere la clarinet, cumva pe urmele lui Benny Goodman, în anii din junețea în care-i descoperea pe Sidney Bechet și Louis Armstrong –, mare amator și de sport – box și baseball. O inteligență peste medie. Și cu buna dispoziție a stat mereu bine. Veselie la toată lumea să fie. De aici și numărul mare de comedii romantice pe care le-a gândit/interpretat/regizat viitorul actor/regizor/om de cinema. Dar și de lume, a apreciat mereu femeile frumoase, cum aminteam. Trei neveste și căsătorii la activ, mai multe iubite, copii, multe bucurii și nu puține necazuri pentru un bărbat nu prea înzestrat cu calități fizice – nasul mare, ochelari, 1,65 m înălțime, mereu se considera mic și urât. Dar, dacă ai succes și parale, toate parcă se leagă și vin de la sine. Un om trece cu propria lui viață prin toată istoria Americii postbelice.

De la debutul lui din anii ’50 și până azi, cota lui Woody Allen a tot crescut. De la 500 de dolari pe săptămână a ajuns la sume greu de cuantificat de către noi, care ne uităm prin piețe cât e legătura de ștevie sau kilul de cireșe. (Oare cum ar comenta actorul american calcularea pensiilor din România? Ar fi ceva foarte tare.) E clar că Woody Allen are darul povestitului. Și are ce să ne povestească. Când un om știe să povestească nici nu e nevoie de cine știe ce întâmplări senzaționale. Relatează simplu, natural, firesc, așa cum respiră. Și, pe lângă viața lui, descoperim și o altă Americă redată cu detașare și umor. Mult umor. Se face și haz de necaz. Mai ales acum, la senectute, când e acuzat de niște povești urâte. Încearcă să pareze loviturile. Ia lucrurile așa cum sunt. Ăștia suntem, și pace.

Porția de încredere în ziua de mâine

Viața lui Woody Allen se conjugă cu filmele pe care le-a realizat, cu toptanul de premii adunate – nu lipsesc premiile Oscar, Cesar, Globul de aur, Bafta etc.; parcă îl văd etalându-și decorațiile pe piept și burtă, precum mareșalii sovietici –, cu cărțile pe care le-a scris, cu femeile pe care le iubește. Parcă toate cele câte i se întâmplă – și slavă cerului, Hollywoodului și multelor amoruri care-i traversează viața! – vin și pleacă de la sine. Umorul îl ajută se depășească necazurile, ca și puseurile de grandomanie care-i pot atinge pe cei care au acces la succes. Și Woody Allen chiar are parte de toate. Și nu se lasă copleșit. Nici când ia vreun premiu, nici când este acuzat, pe nedrept și nedovedit, de rele tratamente aplicate unei fiice vitrege.

Toate trec până la urmă, ne livrează porția de încredere în ziua de mâine un actor, scriitor, om, ce-o fi el, cu numele de Woody Allen. Pe lângă toate bocitoarele de rău și vești rele pe care ni le livrează nonstop televiziunile, o porție zdravănă de optimism sănătos nu ne strică. Asta e și Apropo de nimic. Autobiografie a lui Woody Allen. Ce poate fi mai încurajator decât un îndemn al lui Woody Allen? „Karl Marx a murit, Einstein a murit, nici eu nu mă simt prea bine.“ Tare de tot Woody Allen acesta! Tonic. Avem nevoie de astfel de personaje care să ne insufle bucuria de trăi. Nu neapărat bine, ci frumos.

DESPRE BEDROS HORASANGIAN

Bedros Horasangian este fiul lui Ovanes Horasangian, inginer, și al Nadiei Horasangian. După absolvirea Liceului „Spiru Haret” (1965), urmează Facultatea de Echipament Tehnic a Institului Politehnic din București (1965-1970). Începe să lucreze ca inginer, dar renunță pentru a se dedica scrisului. Colaborează la revistele România literară, Tribuna, Viața românească, Observator cultural. A fost atașat cultural la Ambasada României în Grecia (1997-2000) și director al Centrului Cultural Român din New York (2002-2004). Debutul literar în 1984 cu două volume de povestiri: Curcubeul de la miezul nopții și Închiderea ediției.

Despre Woody Allen

Woody Allen este scriitor, actor și unul dintre cei mai cunoscuți și impor­tanți regizori de film și comedianți. Lo­cuiește în Upper East Side, Manhattan, împreună cu soția sa Soon-Yi și cu cele două fiice ale lor, Manzie și Bechet. Este pasionat de jazz și iubitor de sport. După spusele sale, regretă că nu a reu­șit să facă niciodată un film mare, deși declară că încă mai încearcă.

Despre Apropo de nimic, autobiografia lui Woody Allen

În această autobiografie sinceră și amuzantă, celebrul regizor, comediant, scriitor și actor vă oferă o perspectivă completă și personală asupra vieții sale tumultuoase. Începându-şi relatarea cu copilăria sa în Brooklyn și cu perioada în care a scris pentru Sid Caesar Show la debutul în televiziune, când a lucrat cu nume importante din domeniul comediei, Allen vorbește despre zilele dificile în care a făcut stand-up comedy, înainte să cunoască faima și succesul. Cu stilul său unic de povestitor, își amintește cum a pornit în industria cinematografică, făcând comedii cu umor ieftin precum Ia banii și fugi, și ne poartă de-a lungul carierei sale foarte productive de 60 de ani ca scenarist și regizor, de la filme clasice precum Annie Hall, Manhattan și Hannah și surorile ei până la filme recente cum ar fi Miezul nopții în Paris. Pe parcursul acestei cărți vorbește despre căsătoriile sale, despre poveștile de iubire și relațiile de prietenie, despre experiențele lui ca interpret de muzică jazz și despre cărțile și piesele pe care le-a scris. Vom afla mai multe despre problemele cu care s-a confruntat, despre greșelile și succesele de-a lungul vieții și despre cei pe care i-a iubit, cu care a lucrat și de la care a învățat în egală măsură.

Cartea de față este un autoportret interesant, prezentat într-o manieră extrem de sinceră și complexă, al unui artist celebru, considerat unul dintre cei mai mari regizori ai timpului nostru.

Ce spun criticii despre Apropo de nimic

„O poveste dinamică despre copilăria unui băiat din clasa de mijloc în Brooklyn; o relatare amuzantă despre ascensiunea pe scara comediei de la scriitor de bancuri pentru tabloide la câștigător de premii Oscar… Este o plăcere să citești această autobiografie, o lectură interesantă… Trebuie să fii cu adevărat morocănos să nu râzi la avalanșa de replici, glume, povestiri și așa mai departe.“ (Peter Biskind, Los Angeles Times)

„Scrie într-un mod cu adevărat autentic și natural.“ (New York Times)

„Allen are un stil aparte de a povesti atât despre el, cât și despre ceilalți, un stil amuzant și plin de viață.“ (The Guardian)

„Este o carte fantastică, foarte amuzantă… Ai senzația că te afli în aceeași cameră cu el, pur și simplu este o carte extraordinară. Iar după ce o termini de citit, este greu de crezut că omul acesta a fost capabil de ceva rău.“ (Larry David)