LiteraBlog Biblioteca de buzunar

Biblioteca de buzunar

De la Cărțile Morților din Egiptul Antic la Frații Limbourg și Les Trés Riches Heures du Duc de Berry și de la Principele lui Machiavelli la Jurnalul Annei Frank sau la The Feminine Mystique de Betty Friedan. Din 300 î.Hr. în zilele noastre. De la papirus la Orientalismul lui Said. Sau la teoriile lui Chomsky. Sau la romanul grafic al lui Chris Ware.

Adevărul este că am pierdut noțiunea timpului în volumul acesta în care, pur și simplu, călătoresc prin și printre calendare liturgice, detalii de anluminură, păsările lui Audubon, elemente de scriere kufică, Analectele lui Confucius, ilustrațiile din interiorul Codexului Leicester, gravurile lui Dürer, minunile botanice din Hortus Eystettensis. Se numește Cărți care au schimbat istoria. De la arta războiului la Jurnalul Annei Frank și este, după umila mea părere, un muzeu livresc superb în care se întâmplă polifonii și contaminări, în care enciclopedismul și minuția detaliului (literar, istoric sau, pur și simplu, bibliofil) coexistă într-o somptuozitate care umple ochiul, farmecă mintea și dereglează iremediabil ceasul interior al cititorului. 

pag. 232

Nu mai știu de când  stau cu cartea asta în brațe și cu un text (în lucru) prin care forfotesc Don Quijote și Sancho, se întunecă sub mușcătura viermelui trandafirul lui Blake, se pierde în pădurea întunecată a imaginației Fraților Grimm o Scufiță Roșie pe sub pelerina căreia tocmai a trecut, razant, Peter Iepurașul. Despre ce scriu, de fapt?

Probabil că despre o bibliotecă. Despre Trinity College și despre Mafra, despre biblioteca Abației din Melk, despre propriul meu Kindle transformat în spectacol vizual, despre contul meu de Scribd unde îmi permit colecționism cu adevărat bibliofil, despre mine și despre noi, cititori mici, micronici, în contextul unei literaturi care se revarsă fluvial de pe niște rafturi în cotloanele modelabile ale imaginației umane. 

Textul meu se clatină sub greutatea cărților care nu stau cuminți în pagină. De obicei scriu dintr-o suflare. Acesta e momentul meu favorit din zi – cel în care care, eventual cu o cafea alături, mă iau la trântă cu o idee în pagină. Și câștig eu. Acum, însă, mă lupt cu altceva. Cu o dependență. Cu un tip de fascinație. Cu plăcerea exploratorie. Cu natura mea de colecționar. Viciul bate meseria. Mă uită Dumnezeu citind despre ce face Sterne în culmea ficțiunii comice care este Tristram Shandy, despre Alice Liddell, fetița care este și nu este Alice în Țara Minunilor, ruptă direct din imaginația lui Carroll, probabil cel mai talentat bâlbâit al tuturor timpurilor. Abandonez ideea de deadline când ajung la partea care povestește despre ediția operelor lui Chaucer ilustrată în secolul XIX de William Morris. 

pag. 202

„Dacă trăim să o terminăm”, scria Edward Burne-Jones în 1894, „va fi o catedrală de buzunar.” Și exact asta este. Cum este și cartea aceasta. O carte – album/experiență/bibliotecă/labirint/catedrală/arhivă/muzeu. 

Cafeaua s-a răcit de mult când ajung la primele zece cărți broșate apărute la Penguin, pe 30 iulie 1935. Mi se face pielea de găină, la propriu. Ideea lui Allen Lane de a scoate cărți broșate, colorate și accesibile a schimbat nu numai istoria editorială, ci și felul în care consumăm și ne lăsăm consumați de literatură. 

Poate chiar și felul în care scriem despre ea. 

Navighez mai departe. E.H. Gombrich, Jack Kerouac, James Baldwin, Michel Foucault, Stephen Hawking, J.K. Rowling. Cărți al căror potențial transformator a dat formă prezentului, culturii populare, creației publicitare, filmice, scenice, muzeale. 

Sunt Alice în cartea tuturor posibilităților unde mai mult de șase lucruri imposibile se întâmplă în mai puțin de 200 de pagini.

pag. 196

O să mă mai hrănesc mult timp din cartea asta, o să mai bem multe cafele împreună, o să devin eu însămi o colecție ambulantă de amănunte istorico-literare. Unele revelatoare, altele savuroase. Un mixaj de epoci, gusturi și arhitecturi fabuloase ale imaginarului omenesc. 

Favorita mea este pagina 225. O fotografiez vizual, mi-o lipesc pe bolta minții. Rămâne acolo suspendată, ca un strop de vanilie risipit pe cerul gurii.

pag. 225

Mâine, când sper să termin, în sfârșit, textul, probabil că tot acolo o să fie. 

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PROFITĂ DE OFERTELE SPECIALE ȘI AFLĂ PRIMUL CARE SUNT NOUTĂȚILE

Vrei să fii la curent cu veștile literare? Îți vom putea trimite, cu acordul tău, emailuri cu noutățile editoriale, promoții, concursuri, evenimente, târguri de carte online și detalii despre oferta educațională. Te poți dezabona oricând printr-un simplu click. Mai multe detalii sunt disponibile pe pagina Politici de confidențialitate.