Citește un fragment din „Harta sentimentelor” de Ana Merino

Harta sentimentelor de Ana Merino a apărut la Editura Litera în colecția „Clasici Moderni”. Cartea spune povestea Valeriei, o tânără învățătoare care are o relație cu Tom, un bărbat mult mai în vârstă, încercând să înțeleagă semnificația iubirii.

Într-o familie din același sat din Iowa, nenorocirea lovește atunci când Lilian dispare lăsându-și șocați și îndurerați soțul și pe cei doi fii. Emily de la clubul de striptease visează să scape de droguri și de viața în promiscuitate. În locul promovării așteptate, Aurora, o corporatistă spaniolă, se trezește detașată într-o zonă rurală aridă din America.

Orbitele acestor personaje sunt tangente, iar dramele, decepțiile, dar și revelațiile lor se intersectează ocazional, pentru mai scurtă sau mai lungă durată. Urmărind destinul fiecăruia dintre numeroasele personaje, narațiunea evoluează pe parcursul a două decenii, purtându-ne de la cauzele prefigurate în primele intervenții până la efectele de mai târziu.

Condiționată de forța sentimentelor, această țesătură a destinelor individuale este străbătută, convingător și fără ostentație, de firele viguroase ale problematicii universale contemporane: falsitatea feminismului și lipsa de principialitate a capitalismului corporatist, războiul și sacrificiul nejustificat, trauma catastrofelor naturale, amenințarea dezastrelor ecologice, dramele migrației și ale neputinței.

Citește un fragment în traducere din limba spaniolă de Lavinia Similaru

Își ascundea comorile în pădure, în scorbura unui copac din care se ivea o creangă mare, pe care obișnuia să se urce în copilărie, ca să con­temple orizontul, ori ca să spioneze vânătorii care pătrundeau în desișul acela cu copaci uniți. Câteodată, întorcându‑se acasă, se întâlnea cu ultimii vânători ai după‑amiezii și nu o dată îl certaseră: „Băiete, de unde ai ieșit? Ai grijă, nu umbla pe‑aici, că într‑o zi o să se‑ntâmple o nenorocire“.

Pe Samuel nu‑l intimidau aceste amenințări; vânătorii nu treceau niciodată prea aproa­pe de copacul său. El se simțea în siguranță îmbrățișând trunchiul gros, cu crengi puter­nice și frunzoase. Era locul lui favorit, turnul de scrutat stelele vara și colțul de furie iarna. Chiar și în zilele cele mai friguroase se cățărase în copac, ca să stea liniștit și să fumeze în secret țigări fără filtru, sfâșiind densitatea înghețată a văzduhului cu fumul iute, pe care îl savu­ra în gură, înainte de a‑l expulza. Refugiul îi era a șaptea ramură puternică, într‑o scară de lăstari imenși și luxurianți. Un cuib părăsit de ciocănitoare, pe care îl lărgise cu briceagul lui, se transformase în ascunzătoarea perfectă pen­tru lucrurile interzise. Acolo păstra de copil o cutie metalică în care punea țigările pe care le șterpelea cu mare grijă de la adulți. Pe atunci îi plăcea deja să se imagineze ca fiind unul dintre ei, în timp ce trăgea de câteva ori din țigară și contempla din ascunzătoarea lui întinderea pă­durii, marginile șoselei și drumurile forestiere. Iscodea cu atenție meticuloasă tot ce se mișca și nota în mici agende pline de desene schematice. În caiețelele acelea înregistra detaliat, ca într‑un jurnal, deplasările vânătorilor, întâlnirile furtive ale amanților sau băgarea de seamă a feluritelor animale, când mergeau prin hățiș.

Samuel era marele observator al pădurii, supraveghetorul foșnetelor. Cu instinctul său particular se transforma într‑un soi de spiriduș invizibil, în stare să se metamorfozeze între ra­murile copacului său gigantic. El a știut mai bine ca oricine de povestea de dragoste a lui Tom cu domnișoara Valeria, învățătoarea de la școala primară. O aventură secretă, care a durat trei veri și din care Samuel a învățat să interpreteze straniile texturi ale tandreței. Peste mulți ani, simțea încă o pudoare ciudată și in­citantă când îl vedea pe Tom la supermarket. Valeriei îi pierduse urma după ce ea se căsăto­rise cu un coleg, un învățător deopotrivă foarte tânăr, cu care se transferase într‑un oraș mare din sud. Mulți au spus atunci că aceia doi erau prea ambițioși ca să se mulțumească cu viața deloc sofisticată din așezările din Vestul Mijlociu american, din Iowa rurală, unde peisajul câmpurilor agricole de ferme și culturi se com­bina cu păduri dese, ca cea care îl adăpostea pe Samuel. Valeria a plecat, dar copilul n‑a uitat niciodată urma secretă și senzuală pe care a lă­sat‑o existența sa în după‑amiezile acelea ale verii, când îi permitea lui Tom s‑o iubească, încredințată că nu știa nimeni absolut nimic despre întâlnirile lor.

Dragostea furtivă a lui Tom cu Valeria a avut mult dintr‑o inițiere nestatornică și a ocupat destule paragrafe în caietele lui Samuel, cu schițe și însemnări cifrate. A coincis la rândul ei cu trecerea aceea agitată de la copilărie la adolescența care a răsărit în băiat ca un cuib de tânjiri tăcute din foișorul crengilor stufoa­se. A visat ore în șir la misterioasa Valeria și la supusa ei relație cu Tom, un bărbat prea bătrân pentru ea; diferența de vârstă dintre ei era de treizeci de ani. La început, în vara lui 2002, descoperirea aceasta a fost în însemnările lui un apendice confuz și surprinzător într‑o du­pă‑amiază călduroasă în care două vulpi dăduse­ră târcoale în apropierea copacului său. Samuel le‑a urmărit cu privirea, ajutat de binoclul de vânătoare pe care îl moștenise de la bunicul lui; obișnuia să și‑l ia cu el în multe dintre incursi­unile sale, ascuns în rucsac, pentru când se juca de‑a straja pădurii, în după‑amiezile nesfârșite ale verii. Tom și Valeria erau destul de aproape, se plimbau în ritm domol, oprindu‑se să scru­teze drumul. N‑au observat prezența perechii de vulpi, care i‑a înconjurat în crâng. Valeria asculta captivată povestirea lui Tom, dar până la Samuel ajungeau doar murmure răzlețe. Ce făceau oare aceia doi mergând prin pădure? Pe băiat îl surprinse teribil s‑o descopere pe Valeria cu Tom.

Valeria, cu rochiile ei de bumbac înflorate, cu talia atât de fină, încinsă cu o curea groasă de piele lăcuită și cu pantofii cu toc subțire, cu o fundă mare într‑o parte, tot din piele lăcuită. Doar ce terminase facultatea și lucra de câte­va luni ca învățătoare suplinitoare în sat. Făcea senzație când intra în restaurantul familial al doamnei Dolan și cerea un milkshake de vanilie la tejghea. Acolo o văzuse Samuel pentru prima oară. Se uitase țintă la ea din cauza comenta­riilor unchiului său, David, și ale prietenului acestuia, Greg.

Ce spun criticii despre Harta sentimentelori

„Merino își face debutul ca romancieră într-un mod magistral – nu doar pentru că a câștigat Premiul Nadal, dar mai ales pentru că a făcut-o atât de strălucit. Pentru un debut, acest roman demonstrează o maturitate narativă surprinzătoare, captivând cititorul de la prima frază și ducându-l într-o lume necunoscută.“ (El Cultural)

„Dacă literatura încă ne mai poate salva, se datorează existenței unor cărți ca Harta sentimentelor de Ana Merino, o artistă a cuvintelor, o scriitoare empatică și inteligentă care recurge la sensibilitate și semnificații profunde.“ (El Mundo)

Despre Ana Merino

Ana Merino (născută la Madrid, în 1971) este o scriitoare care trăiește în Statele Unite ale Americii. Predă studii culturale și scriere creativă la Universitatea de Stat din Iowa. În 2011, a înființat un masterat de scriere creativă în limba spaniolă pe care l-a coordonat până în 2018. A dezvoltat abordarea academică a benzii desenate și romanului grafic, organizând expoziții și publicând eseuri în domeniu. A activat ca editorialistă externă pentru El País și ca membră în comitetele directoare și executive ale unor centre și organizații pentru autori de literatură și de bandă desenată. În prezent, face parte din Consiliul Director al Teatrului Riverside din Iowa.

A publicat nouă volume de versuri, printre care Preparativos para un viaje (Premiul Adonáis pentru poezie, 1994), Los días gemelos (1997), La voz de los relojes (2000), Juegos de niños (Premiul Fray Luis de León, 2003), Compañera de celda (2006), Hagamos caso al tigre (2010), El viaje del vikingo soñador (2015). A scris câteva piese de teatru care au avut premiere în Zürich și Iowa. A publicat, de asemenea, cărți pentru adolescenți, între care El hombre de los dos corazones (2009). Harta sentimentelor (El mapa de los afectos) este primul său roman destinat adulților, distins în 2020 cu prestigiosul Premiu Nadal.