Citește un fragment în avanpremieră din „Burnout. Cum să spargi cercul vicios al stresului” de Emily și Amelia Nagoski

Volumul Burnout. Cum să spargi cercul vicios al stresului de Emily și Amelia Nagoski a apărut la Editura Litera, în imprintul Introspectiv.

Această carte se deosebește de orice altceva vei citi despre epuizarea fizică, mentală și emoțională – pe scurt, despre burnout. Bazându-se pe date științifice, dar și pe numeroase povești de viață distilate în câteva personaje simpatice, autoarele Emily și Amelia Nagoski explică, într-un limbaj accesibil tuturor, de ce burnout-ul le afectează mai mult pe femei și oferă un plan simplu pentru a reduce stresul, a face față emoțiilor neplăcute și a trăi „bucuroasă până la adânci bătrâneți“.

Află cum poți să finalizezi ciclul stresului și să reintri într-o stare echilibrată și productivă. Odihna, relațiile cu ceilalți și renunțarea la autocritică sunt secretele prevenirii burnout-ului, dar și ale refacerii după o stare de epuizare.

Optimismul, generozitatea și energia autoarelor, umorul lor, sfaturile practice, exercițiile și fișele de lucru pe care le vei descoperi în carte te vor face să te simți gata de acțiune. Nu aștepta ca lumea să se schimbe – dă tu startul!

„Burnout este etalonul cărților de dezvoltare personală: prezintă teorii științifice revoluționare cu energie, empatie și inteligență. Autoarele știu exact ce se petrece în creierul tău obosit […] Îți poate schimba cu adevărat viața!“ Sarah Knight, autoarea bestsellerului Arta magică a durutului în cot

Citește un fragment în avanpremieră în traducere din limba engleză de Mihaela Sofonea

– M-am hotărât să vând droguri, ca să pot demisiona de la serviciu.

Așa a răspuns recent, în sâmbăta dinaintea începerii noului an școlar, Julie, prietena Ame­liei, la întrebarea: „Ce mai faci?“ Glumea, desi­gur… doar că nu prea glumea. Julie e profesoară la gimnaziu. Starea ei de epuizare se înrăutățise atât de tare, încât doar gândul la începutul pri­mului semestru îi trezea groază. Așa că ajun­gea să bea la două după-amiaza.

Nimănui nu-i place să-și imagineze că pro­fesoara copiilor săi este epuizată, plină de resentimente și bea ziua, dar Julie nu este sin­gura. Burnout-ul – cu cinismul, senzația de neputință și, mai presus de toate, cu epuiza­rea emoțională pe care le aduce – este neaș-teptat de larg răspândit.

– Am văzut povestea aia despre profesorul care a venit în prima zi de școală beat și fără pantaloni și mi-am zis: „Pentru Dumnezeu, mai am puțin și ajung și eu așa“, i-a spus Julie Ameliei, după ce golise primul pahar.

– Groaza este anxietate îndopată cu stero­izi, a spus Amelia, amintindu-și de vremea când preda și ea muzică la gimnaziu, iar anxietatea vine din stresul nesfârșit pe care îl acumulăm zi de zi.

– Da, a încuviințat Julie, umplându-și din nou paharul.

– Când predai, problema este că nu poți scăpa niciodată de cauzele stresului, a spus Amelia. Și nu mă refer la copii.

– Nu-i așa? a fost de acord Julie. Pentru copii fac asta. De vină sunt administrația, hârțoagele și toate porcăriile alea.

– Nu poți scăpa de factorii de stres, a spus Amelia, dar poți scăpa de stresul în sine, dacă știi cum să finalizezi ciclul reacției la stres.

– Da, a repetat Julie apăsat. Apoi a adău­gat: Cum adică „să finalizezi ciclul“?

Acest capitol este răspunsul la întrebarea lui Julie și s-ar putea să fie cea mai importantă idee din carte: a face față stresului este altceva decât a face față cau­zelor lui. Pentru a înfrunta stresul, trebuie să finali­zezi ciclul.

Stresul

Să începem prin a face diferența între stres și factori de stres.

Factorii de stres sunt cei care activează reacția la stres în corpul tău. Poate fi vorba despre orice vezi, auzi, miroși, atingi, guști sau îți imaginezi că ți-ar putea face rău. Există factori de stres externi: muncă, bani, familie, timp, norme și așteptări culturale, discrimi­nare și așa mai departe. Și există factori mai puțini tan­gibili, interni: autocritică, imagine despre propriul corp, identitate, amintiri și proiecții de viitor. În mod și în grad diferit, toate aceste lucruri pot fi interpretate de organismul nostru drept potențiale amenințări.

Stresul este suma schimbărilor neurologice și fizio­logice care survin în corpul tău când întâlnești una din aceste amenințări. Este un răspuns adaptativ evoluționar care ne ajută să facem față unor situații precum cele în care eram fugăriți de un leu sau atacați de un hipopotam. Când observă leul (sau hipopota­mul), creierul activează o „reacție“ generică „la stres“, un val de activitate neurologică și hormonală ce pro­duce schimbări fiziologice, pentru a te ajuta să supraviețuiești: epinefrina acționează instantaneu, trimițând sânge în mușchi, glucocorticoizii te țin în mișcare, iar endorfinele te ajută să ignori caracterul neplăcut al situației. Inima îți bate mai repede, sân­gele este pompat cu o forță mai mare, astfel încât ten­siunea arterială crește și respiri mai rapid (măsurarea parametrilor de funcționare a sistemului cardiovas­cular este o metodă des folosită de cercetători pentru a studia stresul). Mușchii se contractă; sensibilitatea la durere scade; devii atentă și vigilentă, concentrându-ți gândirea pe termen scurt, aici și acum; simțurile ți se ascut; memoria își canalizează funcționarea asupra fâșiei înguste de experiență și cunoaștere care este cea mai relevantă pentru factorul de stres respectiv. În plus, pentru a maximiza eficiența fiziologică în această stare, alte funcții ale organismului sunt scoase de pe lista priorităților: digestia încetinește și sistemul imu­nitar își schimbă funcționarea (măsurarea funcționării sistemului imunitar este o altă metodă prin care cerce­tătorii studiază stresul). La fel creșterea și repararea țesuturilor sau funcția reproductivă. Întregul tău corp și mintea ți se schimbă ca răspuns la amenințarea percepută.

Deci, iată că vine leul. Ești cuprinsă de reacția la stres. Ce faci?

Fugi.

Această reacție complexă, multisistemică, are un țel principal: să-ți pompeze oxigen în sânge și să-ți alimenteze mușchii, anticipând nevoia de a scăpa. Orice proces irelevant este amânat. După cum spune Robert Sapolsky: „Pentru noi, vertebratele, esența reacției la stres constă în faptul că mușchii vor lucra nebunește“.

Așadar, fugi.

Apoi?

Ei bine, apoi sunt posibile doar două deznodă­minte: fie ești mâncată de leu (sau zdrobită de hipo­potam – în ambele cazuri nimic din toate astea nu mai contează), fie scapi! Supraviețuiești! O iei la goană spre satul tău, cu leul pe urmele tale, și strigi după ajutor! Toată lumea iese și te ajută să ucizi leul – ești salvată! Ura! Îți iubești prietenii și familia! Te simți recunoscătoare că ești în viață! Soarele pare să strălu­cească mai puternic în timp ce te relaxezi, știind că trupul tău este un loc sigur. Satul gătește mare parte din carnea leului și întreaga comunitate se înfruptă la festin, iar apoi îngropați cu toții resturile pe care nu le puteți folosi, într-o ceremonie onorifică. Alături de oamenii pe care-i iubești, tragi aer în piept și te rela­xezi, mulțumindu-i leului pentru sacrificiu.

Ciclul reacției la stres s-a finalizat, și trăim cu toții fericiți până la adânci bătrâneți.

DESPRE AUTOARELE VOLUMULUI BURNOUT. CUM SĂ SPARGI CERCUL VICIOS AL STRESULUI

EMILY NAGOSKI este cercetătoare, profesoară, vorbitoare motivațională și autoarea bestsellerului Arta sexualității. Deține un doctorat în sănătate și o diplomă de masterat în consiliere de la Universitatea din Indiana. Emily ține în mod regulat prelegeri pe teme legate de starea de bine, viața sexuală, cultura incluzivității și consideră că misiunea ei în viață este să învețe femeile să trăiască fericite în corpul lor.

AMELIA NAGOSKI are un doctorat în muzică de la Universitatea din Connecticut. Este asistent universitar și coordonator muzical la Universitatea Western New England și susține prezentări despre relevanța științei comunicării și a studiilor psihologice. Este convinsă că a înțelege muzica ne ajută să ne înțelegem mai bine pe noi înșine și unii pe alții.