LiteraBlog Citește un fragment în avanpremieră din „Frăția corbului”, de Kate Stewart

Citește un fragment în avanpremieră din „Frăția corbului”, de Kate Stewart

Frăția corbului, de Kate Stewart, este noua apariție editorială Litera, colecția Moon Light. Cartea este disponibilă în librăriile din țară și pe litera.ro

Am crescut crezând că în adevăratele povești de iubire trebuie să existe un martir sau un mare sacrificiu pentru a fi valoroase. Cărțile mele preferate, melodiile de dragoste, filmele, cele cu care rezonez, au lăsat în urmă o mare suferință după ce am dat ultima pagină, după ce notele s-au stins sau genericul a început să ruleze. Din cauza asta am dezvoltat cea mai masochistă dintre inimile romantice, fapt ce a dus la boala mea. Când am trăit povestea asta, propriul basm, la acel moment nu știam, pentru că eram tânără și naivă. Asta este diferența dintre ficțiune și realitate. Nu-ți poți retrăi povestea de iubire; până îți dai tu seama că o trăiești, se termină.

Cel puțin, așa a fost în cazul meu. Triple Falls n-a fost deloc ceea ce părea, nici bărbații care m-au luat sub aripa lor. Ca să pot să rămân cu ei însă, a trebuit să le cunosc secretele. Secrete care ne-au costat totul pentru a putea fi păstrate. Și toți am fost pedepsiți.

Credit foto: Cristina Venedict

Citește un fragment în traducere de Irina Fulger

Există o legendă despre o pasăre care cântă o singură dată în viață, mai frumos decât orice altă creatură de pe fața pământului. Din clipa în care părăsește cuibul caută un copac cu spini și nu se odihnește până nu găsește unul. Apoi, cântând printre ramurile sălbatice, se înfige în cel mai lung și ascuțit spin. Și, murind, se ridică deasupra propriei agonii pentru a depăși ciocârlia și privighetoarea. Un singur cântec superlativ plătit cu viața. Dar întreaga lume se oprește pentru a asculta și Dumnezeu din cerul său zâmbește. Pentru că ce‐i mai bun se obține cu prețul unei mari suferințe… Sau așa spune legenda.” Colleen McCullough, Pasărea Spin

PROLOG

Am crescut bolnavă.

Dați‐mi voie să clarific! Am crescut crezând că adevăratele povești de iubire includ un martir sau necesită un mare sacrificiu pentru a merita.

Cărțile mele preferate, melodiile de dragoste, filmele, cele cu care rezonez, m‐au făcut să sufăr mult după ce am dat ultima pagină, s‐au stins notele sau a rulat genericul.

Din cauza asta am crezut așa ceva, pentru că m‐am făcut să cred lucrul acesta și am dezvoltat cea mai masochistă dintre inimile romantice, fapt ce a dus la boala mea.

Când am trăit povestea asta, propriul basm, la acel moment nu știam, pentru că eram tânără și naivă. Am cedat tentației și am hrănit acea fiară, care a devenit tot mai însetată cu fiecare tăietură, fiecare asalt, fiecare lovitură.

Asta‐i inovația ficțiunii față de realitate. Nu‐ți poți retrăi povestea de iubire; până‐ți dai tu seama că o trăiești, se termină. Cel puțin așa a fost în cazul meu.

În toți acești ani, sunt convinsă că povestea mea a existat din cauza bolii mele.

Și toți au fost pedepsiți.

De asta mă aflu aici, să hrănesc, să jelesc și poate să‐mi vindec boala. Aici a început și aici trebuie să‐i pun capăt.

Locul ăsta care mă bântuie, locul ăsta care m‐a creat este un oraș‐fantomă. Cu câteva săptămâni înainte să împlinesc 19 ani, mama m‐a trimis să stau cu tata, un om cu care înainte, când eram mai mică, petrecusem doar câteva veri. La sosirea mea, am aflat repede că atitudinea lui față de obligațiile biologice nu se schimbase și avea aceleași reguli pe care le avusese cât fusesem mică – să fiu văzută rar și niciodată auzită. Trebuia să respect cele mai stricte reguli morale și să excelez la școală în timp ce mă conformam standardelor lui de viață.

În lunile care au urmat, prizonieră în regatul lui, evident că am făcut opusul, distrugându‐mă și pătându‐i și mai mult numele.

Pe vremea aia n‐am avut regrete, cel puțin nu când venea vorba de tatăl meu, până când am fost forțată să am de-a face cu consecințele.

Acum, la 26 de ani, încă le trăiesc.

Mi‐este clar că n‐am să trec niciodată Triple Falls sau peste timpul petrecut acolo. După ani în șir în care am luptat, asta‐i concluzia la care am ajuns. Acum sunt o persoană diferită, dar diferită eram și când am plecat. Când s‐a întâmplat totul, eram hotărâtă să nu mă mai întorc niciodată. Dar adevărul enervant pe care l‐am descoperit este că nu voi putea niciodată să trec peste. Ăsta‐i motivul pentru care m‐am întors. Să mă împac cu soarta mea.

Nu pot să mai ignor cerința lacomă a inimii care‐mi bate în piept sau subconștientul cicălitor. Nu voi fi niciodată o femeie în stare să renunțe, să lase trecutul unde îi este locul, indiferent cât de mult vreau.

Croindu‐mi drum pe serpentine, cobor geamul, acceptând frigul. Am nevoie să amorțesc. De când am intrat pe autostradă, mintea mea rememorează amintiri pe care am încercat să le înăbuș în stare de trezie încă de când am fugit.

Visele sunt cele care nu mă lasă să mă eliberez. Visele mele, care alimentează războiul din capul meu și pierderea care‐mi sfâșie inima, forțându‐mă să retrăiesc cele mai dificile momente din nou și din nou, într‐un soi de buclă agonizantă.

Ani buni am încercat să mă conving că există viață fără iubire.

Și poate că există, pentru alții, dar viața n‐a fost așa de bună cu mine.

Am încetat să mă mai prefac că n‐am lăsat cea mai mare parte din mine între aceste dealuri și văi, în această mare de copaci ce‐mi păstrează secretele.

În ciuda vântului care‐mi bate rece peste față, încă simt căldura soarelui pe piele. Încă îi simt corpul blocând lumina, simt fiorii certitudinii de când m‐a atins prima dată și pielea de găină rămasă în urma atingerii lui.

Încă îi simt pe toți, băieții mei de vară.

Este vina noastră a tuturor pentru ce s‐a întâmplat – toți ne ispășim pedepsele. Am fost nesăbuiți și nepăsători, crezând că tinerețea noastră ne făcea indestructibili, ne scutea de păcate și asta ne‐a costat.”

Credit foto: Cristina Venedict

Ce spun criticii despre Frăția Corbului

„«Frăția corbului» nu este doar o carte. Este o experiență. O explorare profundă a ceea ce se întâmplă când dragostea, dorința și secretele adânc ascunse se intersectează la momentul nepotrivit – totul întrețesut într-un roman pe care nu poți să-l lași din mână.“, USA Today

„O interpretare modernă a poveștii lui Robin Hood, primul roman al seriei are toate elementele să devină un bestseller de mare succes.“, Glamour Magazin

Despre Kate Stewart

Autoare de bestsellere și originară din Texas, Kate Stewart locuiește în Carolina de Nord împreună cu soțul ei, Nick. Kate este o iubitoare a tuturor lucrurilor din anii ’80 și ’90, în special filmele cu John Hughes și rap. Este pasionată de fotografie și tricotaj.

Triologia sa a devenit un bestseller internațional, un fenomen pe TikTok și alegerea cititorilor din întreaga lume.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PROFITĂ DE OFERTELE SPECIALE ȘI AFLĂ PRIMUL CARE SUNT NOUTĂȚILE

Vrei să fii la curent cu veștile literare? Îți vom putea trimite, cu acordul tău, emailuri cu noutățile editoriale, promoții, concursuri, evenimente, târguri de carte online și detalii despre oferta educațională. Te poți dezabona oricând printr-un simplu click. Mai multe detalii sunt disponibile pe pagina Politici de confidențialitate.