Citește un fragment în avanpremieră din „Hitler 1889-1936: Hybris”, de Ian Kershaw

Hitler 1889-1936: Hybris, de Ian Kershaw, este noua apariție editorială Litera, colecția Kronika. Cartea este disponibilă în librăriile din țară și pe litera.ro

Laureat al Premiului Wolfson pentru istorie și al Premiului Bruno Kreisky, câștigător al British Academy Book Prize.

De la nașterea ilegitimă într-un sătuc din Austria la moartea înspăimântătoare în buncărul de sub cancelaria Reichului din Berlin, Adolf Hitler a lăsat o amprentă cețoasă, plină de contradicții, asupra națiunii germane care testase și respinsese democrația la finalul debilitant al Primului Război Mondial. Cu acuratețe extraordinară, Kershaw recreează condițiile care au făcut posibilă ascensiunea lui Hitler: antisemitismul virulent din Viena începutului de secol XX, încercarea teribilă a Marelui Război cu nenumăratele sale victime, naționalismul toxic care a pus stăpânire pe Bavaria anilor 1920, subminarea Republicii de la Weimar de către extremiștii de dreapta sau de stânga, isteria care a însoțit acapararea puterii de către Hitler în 1933 și care mai apoi a escaladat sub forma atacurilor brutale ale trupelor sale de asalt asupra evreilor și a altor condamnați drept inamici ai rasei ariene.

Citește și: Citește un fragment în avanpremieră din „Augustus. Revoluționarul care a devenit împărat”, de Adrian Goldsworthy

Într-o relatare care are la bază multe surse anterior nepublicate, Hitler se transformă dintr-un fatalist obscur, un toboșar neobosit al urii în berăriile din München, în instigatorul faimosului puci eșuat și, în cele din urmă, în conducătorul unei alianțe de încropeală a partidelor de dreapta, unite într-o mișcare care avea să entuziasmeze poporul german. Acest volum, primul din două, se încheie cu promulgarea infamelor Legi de la Nürnberg, care au împins evreii germani către periferia societății, și cu marșul armatei germane în Renania, primul pas al lui Hitler către abisul războiului.

Citește un fragment în traducere de Diana Popescu-Marin

„REFLECTÂND LA HITLER

Guvernarea carismatică a fost mult timp neglijată și ridiculizată, dar se pare că ea are rădăcini adânci și poate fi un stimul extrem de puternic când sunt întrunite condițiile psihologice și sociale corespunzătoare. Puterea carismatică a Liderului nu este o simplă fantasmă – nimeni nu se poate îndoi de faptul că milioane de oameni cred în ea. Franz Neumann, 1942

A fost acesta secolul lui Hitler? Cu siguranță, comparativ cu Adolf Hitler, nicio altă figură istorică nu a lăsat o amprentă mai solidă asupra sa. Alți dictatori – cei mai notabili fiind Mussolini, Stalin și Mao – s-au angajat în războaie de cucerire, au subjugat alte popoare, au ordonat comiterea unor acte de o cruzime incomensurabilă și și-au lăsat amprenta permanentă asupra secolului XX. Însă niciunul dintre ei nu a rămas întipărit în conștiința altor popoare din întreaga lume așa cum s-a întâmplat cu Adolf Hitler. Într-o „epocă a extremelor“ au existat și lideri politici care au simbolizat valorile pozitive ale secolului, care au fost întruchiparea încrederii în umanitate și a speranței pentru viitor. Roosevelt, Churchill, Kennedy și, mai spre timpurile noastre, Mandela se situează în fruntea listei liderilor despre care vorbeam. Dar amprenta lui Hitler asupra secolului a fost infinit mai adâncă decât oricare alta.

Dictatura lui Hitler a reprezentat paradigma secolului XX, într-o măsură mult mai mare decât cea a lui Stalin sau a lui Mao. Într-o manieră extremă și intensă, ea a oglindit, printre altele, revendicarea totală a statului modern, niveluri imprevizibile ale represiunii și violențelor din partea statului, o manipulare fără precedent a presei în scopul de a controla și de a mobiliza masele, un cinism fără precedent în stabilirea relațiilor internaționale, pericolul acut al ultranaționalismului, precum și forța distructivă a ideologiilor care promovau superioritatea de rasă – de unde consecințele extreme ale rasismului –, la care s-a adăugat o utilizare viciată a tehnologiei moderne și a „ingineriei sociale“. Mai presus de orice, a declanșat un semnal de alarmă care încă își trimite avertismentele, arătând modul în care o societate modernă, avansată, instruită, poate cădea peste noapte în capcana barbariei care a culminat cu un război ideologic, cu cotropiri de o brutalitate și de o rapacitate greu de imaginat și cu un genocid fără precedent. Dictatura lui Hitler a dus la prăbușirea civilizației moderne, constituind practic echivalentul unei explozii nucleare în chiar inima societății moderne. Și ne-a demonstrat de ce suntem capabili.

Există în continuare întrebări importante rămase fără răspuns. Ce anume a fost specific Germaniei în acel proces catastrofal? Ce anume a fost specific acelei epoci? Ce anume a constituit nucleul stării de rău general care caracteriza pe atunci Europa? Să fi fost tot ceea ce s-a întâmplat un produs și o trăsătură a însăși civilizației moderne? Este oare posibil ca acest potențial distructiv să existe încă, latent, în societate, sau chiar să renască parțial odată cu sfârșitul secolului?

Cei 12 ani în care Hitler a fost la putere au schimbat pentru totdeauna Germania, Europa și întreaga lume. A fost unul dintre puținii oameni în legătură cu care se poate spune cu certitudine că, fără el, istoria ar avut un cu totul alt curs. Moștenirea imediată a lui Hitler, Războiul Rece – o Germanie divizată de Zidul Berlinului, o Europă divizată de Cortina de Fier, o lume împărțită între superputeri ostile, dotate cu armament capabil să arunce toată planeta în aer –, a dispărut abia acum un deceniu. Moștenirea mult mai profundă – trauma morală pe care Hitler a lăsat-o posterității – este încă vie.

Secolul dominat de numele său a fost în mare parte marcat de război și de genocid – mărci distincte ale lui Hitler. Pe măsură ce secolul se apropie de sfârșit, este imperios necesar să procedăm la o reevaluare atentă și fezabilă, bazată pe ultimele descoperiri din lumea academică, a forțelor care au făcut posibilă ascensiunea lui Hitler și care au dat naștere barbariei asociate cu numele său, nume care rămâne un simbol și un avertisment. Ceea ce s-a întâmplat sub conducerea lui Hitler a avut loc – de fapt, ar fi putut avea loc – numai în sânul societății unei țări moderne, instruite, avansate din punct de vedere tehnologic și extrem de birocratice. În doar câțiva ani după ce Hitler a ajuns în fruntea guvernului, această țară sofisticată din inima Europei începea deja să pregătească terenul pentru un război de exterminare de proporții apocaliptice, război care a transformat Germania și întreaga Europă într-o mare ruină fizică și morală, sfâșiată de Cortina de Fier. Aspect care are nevoie de explicații în plus. Premisele au fost oferite de o combinație în care au intrat elemente precum: lideri dedicați misiunii ideologice de regenerare națională și purificare rasială; o societate suficient de încrezătoare în Liderul ei încât să acționeze în sprijinul obiectivelor pe care acesta le urmărea cu atâta ardoare; și o administrație birocratică competentă, capabilă și dornică să conceapă și să implementeze politica Liderului, oricât de inumană ar fi fost ea. Chiar și așa, este nevoie de o examinare detaliată în ceea ce privește motivele și modalitatea în care această societate a putut fi inflamată de Hitler.

Ar fi foarte comod să nu căutăm cauza calamității care s-a abătut asupra Germaniei și a Europei dincolo de persoana lui Adolf Hitler, conducător al Germaniei din 1933 până în 1945, un individ a cărui ideologie cumplit de inumană fusese promovată public cu aproape opt ani înainte ca el să devină cancelar al Reichului. Însă, în pofida faptului că Hitler deține responsabilitatea morală a ceea ce s-a petrecut sub regimul lui autoritarist, o explicație referitoare exclusiv la persoana lui ar fi o crasă scurtcircuitare a adevărului. S-ar putea spune despre Hitler că reprezintă o ilustrare clasică a dictonului lui Karl Marx potrivit căruia „bărbații chiar își construiesc propria istorie, dar… în condiții date și impuse“. Cât de mult au modelat destinul Germaniei aceste „condiții date și impuse“, dar și evenimentele impersonale, aflate dincolo de controlul unui individ, indiferent cât de puternic ar fi fost acesta? Cât poate fi pus pe baza neprevăzutului sau chiar a accidentelor istorice? Ce anume poate fi atribuit acțiunilor și motivațiilor bărbatului extraordinar care conducea Germania la momentul respectiv? Toate acestea trebuie cercetate. Toate fac parte din investigația care va urma. Iar răspunsurile simple nu sunt posibile.

O biografie a lui Hitler nu este singura abordare posibilă. Dar există în ea un mare potențial – ca și capcane –, așa cum sper că vor demonstra capitolele următoare. Un posibil pericol conținut în orice abordare biografică este acela că necesită un anume nivel de empatie cu personajul principal, empatie care se poate transforma ușor în simpatie și poate chiar într-o admirație ascunsă sau subiectivă. Paginile care urmează trebuie să demonstreze evitarea acestui risc. Poate că, în realitate, există riscul ca repulsia absolută să fie cea care împiedică acuratețea înțelegerii, și nu neapărat posibilitatea ca personajul să capete simpatia cititorului.

În cazul unei biografii există, de asemenea, riscul inerent de a conferi un caracter mult prea personal evoluțiilor istorice complexe, de a exagera rolul unui individ în conturarea și determinarea evenimentelor, ceea ce duce la ignorarea sau minimalizarea contextului social și politic în care aceste acțiuni au avut loc. De fapt, cea mai mare provocare a acestei bi-
ografii este evitarea acestor capcane. A fost impulsul pentru o încercare a unei noi abordări a personalității lui Hitler.

Este un demers riscant. La urma urmei, s-au scris nenumărate cărți și tratate despre Hitler și al Treilea Reich, mare parte dintre ele de o ca-
litate excepțională. Un studiu remarcabil făcut acum zece ani și jumătate acoperea peste 1 500 de titluri pe acest subiect. O tentativă mai recentă de a compila lucrările pe această temă a înregistrat 120 000 de cărți și articole despre Hitler. Chiar și așa, extraordinar e faptul că există doar un număr redus de biografii complete, serioase și extrem de bine documentate despre liderul nazist. Interpretările sunt extrem de variate, după cum era de așteptat.”

Ce spun criticii despre Hitler 1889-1936: Hybris

„Va mai trece multă vreme până la apariția unei biografii mai bune a acestui mare tiran.“, Jeremy Paxman, Financial Times

„O realizare de calitate superioară… Kershaw transmite o reală tensiune descriind angajarea lui Hitler în stratageme tot mai riscante, aducând o perspectivă proaspătă asupra unei narațiuni diplomatice și militare arhicunoscute… o carte minunată.“, Michael Burleigh, Financial Times

„Pentru actuala generație, lucrarea aparținând lui Kershaw se face remarcată ca un reper limpede de adevăr, ce aruncă lumină asupra unei epoci întunecate de teroare și minciună.“, Craig Brown, Mail on Sunday

„Extraordinar de convingătoare. Nu cunosc o altă biografie despre Hitler care să prezinte atât de la rece, de documentat și de devastator fenomenul «obedienței» și al carismei.“, Gitta Sereny, The Times

„Niciun alt biograf înaintea lui Kershaw nu a examinat în asemenea detaliu caracterul diabolic al lui Hitler… cartea lui este atât de complexă, atât de bogat documentată și atât de exactă, încât nu va putea fi depășită prea curând.“, Daniel Johnson, Daily Telegraph

„Magistrală… oricine dorește să înțeleagă al Treilea Reich trebuie să citească Kershaw, căci nimeni altcineva nu a expus mai limpede psihicul morbid al lui Hitler.“, Niall Ferguson, Sunday Telegraph

„O narațiune captivantă… textul abundă de informații fascinante și păreri interesante… este, fără îndoială, o biografie remarcabilă.“, Frank McLynn, Herald

Citește și: Citește un fragment în avanpremieră din „Rege și împărat. Viața lui Carol cel Mare“, de Janet L. Nelson

Despre IAN KERSHAW

Ian Kershaw este autorul, printre altele, al volumelor Making Friends with Hitler, care a câștigat Elizabeth Longford Prize pentru biografie istorică, Fateful Choices: Ten Decisions that Changed the World, 1940–44, și The End: Germany 1944–45. Ian Kershaw este considerat unul dintre experții de frunte ai lumii în istoria Germaniei naziste și în personalitatea lui Adolf Hitler. Membru al Academiei Britanice și al Societății Regale de Istorie, al Wissenschaftskolleg din Berlin și al Alexander von Humboldt-Stiftung din Bonn, a primit titlul de cavaler în 2002 pentru serviciile aduse în calitate de istoric. La Editura Litera, de același autor, au apărut Drumul spre iad. Europa 1914–1949 și Un continent fracturat. Europa 1950–2017.