Citește un fragment în avanpremieră din „Inimile noastre rătăcite”, de Celeste Ng

Inimile noastre rătăcite, de Celeste Ng este cea mai noua apariție editorială Litera, colecția Buzz Books.

O poveste despre felul în care societățile așa-zis civilizate pot ajunge oarbe în fața celor mai cumplite nedreptăți. Este o poveste despre puterea artei – dar și despre limitările sale – de a produce o schimbare în lume, despre moștenirea pe care o lăsăm copiilor noștri și despre cum poate oricare dintre noi să-și păstreze inima intactă într-o lume distrusă.

Citește și: Editura Litera publică cea mai nouă carte scrisă de Celeste Ng, „Inimile noastre rătăcite”

Bird Gardner, un băiat de doisprezece ani, duce o existență liniștită alături de tatăl său, un fost lingvist care, în prezent, lucrează la Biblioteca Universității Harvard. Timp de zece ani, viețile lor au fost guvernate de legi menite să apere „cultura americană“, după o perioadă de instabilitate economică și de violențe. Sub pretextul menținerii ordinii și refacerii prosperității, autoritățile au acum dreptul de a-i reloca pe copiii disidenților, cu precădere pe cei de origine asiatică, în vreme ce cărțile considerate „nepatriotice“ au fost deja îndepărtate de pe rafturile bibliotecilor. Printre aceste volume, se numără și unul scris de mama lui Bird, o poetă chino-americană, care și-a părăsit familia pe când Bird avea doar nouă ani.

Bird nu știe ce s-a întâmplat cu mama lui, dar când primește o scrisoare misterioasă, conținând doar un desen criptic, pornește în căutarea ei, îndrumat de basmele pe care aceasta i le citea în copilărie și ajutat de prieteni neașteptați. Drumul îl poartă la New York, acolo unde un act de sfidare poate marca începutul unei noi ere a libertății.

Citește un fragment în traducere din limba engleză de Valentina Georgescu

Scrisoarea sosește vineri. Deschisă și resigilată cu un sticker, așa cum sunt toate scrisorile lor: Verificată pentru siguranța dvs – PACT. Provocase confuzie la oficiul poștal, funcționarul despăturind hârtia dinăuntru, studiind‑o, dându‑i‑o supervizorului său, apoi șefului. Dar până la urmă a fost considerată inofensivă și trimisă mai departe. Fără adresa expeditorului, doar o ștampilă de New York, NY, datând din urmă cu șase zile. La destinatar, numele lui – Bird –, și așa știe că e de la mama lui.

Nu a mai fost Bird de mult timp.

Noi ți‑am spus Noah după tatăl tatălui tău, i‑a zis mama lui odată. Bird a fost invenția ta.

Cuvântul care, atunci când l‑a rostit, a simțit că i se potrivește cel mai bine. Ceva ce nu aparținea pământului, o făptură micuță și ageră. Un ciripit iscoditor, un sine răsucit pe margini.

Nu fusese pe placul școlii. Bird nu e un nume, spuseseră ei, numele lui este Noah. Educatoarea de la grădiniță, clocotind de furie: Nu vrea să răspundă când îl strig. Nu răspunde decât la numele de Bird.

Pentru că numele lui este Bird, a spus mama lui. El răspunde la Bird, deci vă sugerez să‑l strigați așa, fir‑ar el al naibii să fie de certificat de naștere. Pe fiecare fișă care venea acasă, ea tăiase cu un marker numele Noah, scriind în schimb Bird, pe linia punctată.

Asta era mama lui: redutabilă și feroce când copilul ei era la ananghie.

Până la urmă, școala a cedat, deși după aceea, educatoarea scrisese Bird între ghilimele, ca pe porecla unui gangster. Dragă „Bird“, te rog, nu uita să îi dai mamei să semneze învoirea. Dragă dle și dnă Gardner, „Bird“ este respectuos și conștiincios, dar trebuie să participe mai activ la ore. Abia la nouă ani, după plecarea mamei, a devenit Noah.

Tatăl lui zice că așa e cel mai bine și nu mai lasă pe nimeni să‑i spună Bird.

Dacă te mai strigă careva așa, spune el, să‑l corectezi. Să‑i spui: Scuze, dar nu, nu mă cheamă așa.

A fost una din multele schimbări care au avut loc după plecarea mamei. Un apartament nou, o școală nouă, o slujbă nouă pentru tatăl lui. O viață cu totul nouă. Ca și cum tatăl lui ar fi vrut să îi transforme complet, așa încât dacă mama lui s‑ar fi întors vreodată, să nu mai știe nici măcar cum să dea de ei.

Anul trecut, băiatul se întâlnise pe stradă, în drum spre casă, cu fosta lui educatoare. Ia te uită, bună, Noah, a spus ea, cum îți merge în dimineața asta? Iar el nu și‑a dat seama dacă în glasul ei era aroganță sau milă.

Acum are doisprezece ani; de trei ani este Noah, dar Noah încă se simte ca o mască din acelea de Halloween, un obiect cauciucat și bizar, pe care nu prea știe cum să‑l poarte.

Așadar, acum, absolut din senin: o scrisoare de la mama lui. Pare scrisul ei – și nimeni altcineva nu i‑ar spune așa. Bird. După toți acești ani, uneori îi uită vocea; când încearcă să și‑o amintească, dispare, ca o umbră topindu‑se în beznă.

Deschide plicul cu mâini tremurânde. Trei ani fără vreun cuvințel, dar acum, în sfârșit, va înțelege. De ce a plecat. Pe unde a umblat.

Dar înăuntru: nimic altceva decât un desen. O foaie întreagă de hârtie, acoperită de la un capăt la altul cu desene, nu mai mari decât o monedă: pisici. Pisici mari, pisici mici, tărcate, bălțate, negru cu alb, răzgâiate, lingându‑și lăbuțele, lenevind scăldate de lumina soarelui. Niște mâzgăleli, de fapt, ca cele pe care le făcea mama pe punga lui cu pachețelul de la școală, cu mulți ani în urmă, ca cele pe care le mai face și el uneori astăzi în caietele de notițe de la școală. Nimic mai mult decât niște linii curbate, dar distincte. Vii. Atâta tot – nici un mesaj, nici măcar un cuvânt, doar pisică după pisică, schițate cu pixul. Cumva, asta îi zgândăre mintea, dar nu își poate da seama prea bine în ce fel.

Întoarce hârtia pe partea cealaltă, căutând indicii, dar pe dosul paginii nu e nimic.

Ce spun criticii despre Inimile noastre rătăcite

„Ng creează o poveste remarcabilă despre relații de familie indestructibile, cărți care salvează vieți (și bibliotecari aparent omniscienți!), arta subversivă și activismul întâmplător, care ne transformă. Liric și terifiant, uimitor și empatic, romanul Inimile noastre rătăcite atinge, incontestabil, perfecțiunea literară.“ (Booklist)

„Recunoscută pentru tematici precum familia, problemele rasiale și relațiile interumane, Ng crește aici miza, cu o poveste intensă, abordând subiecte ca brutalitatea poliției, protestele politice, interzicerea cărților incomode și discriminarea rasială… Ca și în cazul romanelor sale precedente, stilul narativ nu va dezamăgi nici o clipă.“ (Library Journal)

Despre Celeste Ng

Celeste Ng este autoarea romanelor Tot ce nu ţi-am spus (Everything I Never Told You, 2014) și Mici focuri pretutindeni (Little Fires Everywhere, 2017), care s-au situat pe prima poziție în lista de bestsellere a revistei New York Times. Ng este beneficiara unor burse din partea National Endowment for the Arts și a Fundației Guggenheim, iar scrierile ei au fost traduse în peste treizeci de limbi. Inimile noastre rătăcite (Our Missing Hearts, 2022) este cel mai recent roman al său.

Te-ar mai putea interesa și:

Citește și: Cărți Litera ecranizate. Descoperă cele mai captivante povești transformate în filme (II)