Citește un fragment în avanpremieră din „Ordinul” de Daniel Silva

Ordinul de Daniel Silva a apărut la Editura Litera în colecția Buzz Books și este un roman despre prietenie și credință într-o lume primejdioasă și nesigură.

Gabriel Allon petrece o binemeritată vacanță la Veneția împreună cu familia. Când însă papa Paul al VII-lea moare subit, secretarul particular al pontifului, arhiepiscopul Luigi Donati, îi cere ajutorul. Deși un miliard de catolici din întreaga lume au primit vestea că papa a suferit un atac de cord, Donati are două motive serioase pentru a bănui că e vorba de o crimă: soldatul din Gărzile Elvețiene care stătea de pază în fața apartamentelor papale în noaptea fatidică a dispărut, după cum a dispărut și scrisoarea la care lucra Sfântul Părinte în ultimele ore de viață. O scrisoare adresată lui Gabriel, despre o carte excepțională din Arhivele Secrete ale Vaticanului.

Citește și: Bestsellerul săptămânii pe Litera.ro: „Ordinul” de Daniel Silva

Ordinul Sfânta Elena, o societate catolică misterioasă având legături cu extrema dreaptă europeană, este gata să profite de vidul de putere pentru a-și instala un fidel pe scaunul papal, acesta fiind doar primul pas într-un plan de cucerire a puterii globale. Prin urmare, Gabriel are la dispoziție foarte puțin timp ca să dea în vileag conspirația urzită de Ordin.

Cu un ritm alert și un stil narativ elegant, cartea îi va captiva pe cititori de la pasajele introductive până la răsturnarea de situație uluitoare de la final.

Citește un fragment în avanpremieră, în traducere din limba engleză și note de Dana-Ligia Ilin

Apelul a venit la ora 23.42. Luigi Donati a șovăit înainte să răspundă. Numărul care apărea pe telefonino era al lui Albanese. Nu exista decât un motiv pentru care ar fi sunat la această oră.

– Unde vă aflați, Excelență?

– În afara zidurilor.

– A, da. E joi, nu?

– E vreo problemă?

– E mai bine să nu spunem prea multe la telefon. Nu se știe niciodată cine s‑ar putea să asculte.

Noaptea în care a pășit Donati era umedă și rece. Era îmbrăcat în veșminte preoțești negre cu guler alb, nu în sutana tivită cu roz‑închis și pelerina scurtă pe care le purta la birou, cum numeau oamenii de rangul lui ecleziastic Palatul Apostolic. Donati, arhiepiscop, era secretarul particular al Sanctității Sale Papa Paul al VII‑lea. Înalt și suplu, cu păr negru des și trăsături de vedetă de cinema, sărbătorise de curând împlinirea vârstei de șaizeci și trei de ani, dar trecerea timpului nu‑i răpise cu nimic din farmec. Revista Vanity Fair îl botezase de curând „Luigi cel Seducător“. Articolul îi adusese destule momente neplăcute în lumea bâr­fitoare a Curiei. Totuși, datorită reputației meritate a lui Donati de a fi necruțător, nimeni nu cutezase să i‑o spună în față. Nimeni, în afară de Sfântul Părinte, care‑l tachinase fără milă.

E mai bine să nu spunem prea multe la telefon…

Donati se pregătea pentru acest moment de un an sau mai mult, încă de la primul atac de cord de in­tensitate medie, pe care‑l ascunsese de restul lumii și chiar de o mare parte a Curiei. Dar de ce tocmai în seara asta?

Străzile erau ciudat de tăcute. „O tăcere de moarte“, și‑a zis brusc. Era un bulevard mărginit de palazzo‑uri de lângă Via Veneto, genul de loc în care rareori pune piciorul un preot – mai ales un preot educat și antre­nat de Societatea lui Isus, ordinul riguros din punct de vedere intelectual și uneori rebel căruia îi aparținea Donati. Mașina lui oficială din Vatican, cu plăcile de înmatriculare SCV, aștepta lângă bordură. Șoferul era din Corpo della Gendarmeria, corpul de poliție al Vaticanului, care avea o sută treizeci de membri. Au pornit spre vest prin Roma, fără grabă.

El nu știe…

Donati a căutat pe telefonul mobil site‑urile princi­palelor ziare italiene. Nu știau nimic. La fel și echiva­lentele lor din Londra și New York.

– Deschide radioul, Gianni.

– Muzică, Excelența Voastră?

– Știrile, te rog.

Alte aiureli ale lui Saviano, altă tiradă despre faptul că imigranții arabi și africani distrug țara, de parcă italienii n‑ar fi fost mai mult decât capabili să dea și singuri cu oiștea‑n gard. Saviano bătea la cap Vaticanul de luni întregi cu cererea unei audiențe private la Sfântul Părinte. Donati, cu o plăcere deloc măruntă, i‑o refuzase.

– E destul, Gianni.

Radioul a căzut într‑o tăcere binecuvântată. Donati s‑a uitat pe geamul berlinei luxoase, fabricată în Germania. Nu așa trebuia să călătorească un soldat al lui Cristos. Presupunea că acesta avea să fie ultimul său drum prin Roma în limuzină cu șofer. Timp de două decenii condusese administrația Bisericii Romano‑Catolice. Fusese o perioadă tumultuoasă (un atac terorist în Piața Sfântul Petru, un scandal care implica trafi­cul de antichități și muzeele Vaticanului, pedepsirea abuzurilor sexuale săvârșite de preoți), și totuși Donati savurase fiecare minut. Acum, cât ai clipi, se terminase. Era din nou un simplu preot. Niciodată nu se simțise mai singur.

Mașina a traversat Tibrul și a cotit pe Via della Conciliazione, bulevardul larg pe care l‑a croit Mussolini printre cartierele sărace din Roma. Cupola lumina­tă de reflectoare a bazilicii, restaurată la splendoa­rea ei inițială, se înălța în depărtare. Au urmat curba Colonadei lui Bernini până la Poarta Santa Anna, unde un soldat din Gărzile Elvețiene le‑a făcut semn să intre pe teritoriul orașului‑stat. Era îmbrăcat în uniforma de noapte: tunică albastră cu guleraș rotund alb, ciorapi trei sferturi, beretă neagră, pelerină care să‑l apere de frig. Avea ochii uscați, expresia netulburată.

El nu știe…

Mașina a urcat încet pe Via Sant’Anna – dincolo de cazarma Gărzilor Elvețiene, biserica Santa Anna, tipo­grafia Vaticanului și Banca Vaticanului –, după care s‑a oprit lângă o arcadă care ducea la Curtea San Damaso. Donati a traversat pe jos pietrele cubice, a intrat în cel mai important ascensor din toată creștinătatea și a urcat la etajul doi al Palatului Apostolic. A traversat grăbit logia, care avea un perete de sticlă într‑o parte și o frescă în cealaltă. A dat colțul spre stânga, ajungând la apartamentul papal.

Alt soldat din Gărzile Elvețiene, acesta în uniformă de paradă, stătea drept ca un par în fața ușii. Donati a trecut de el fără o vorbă și a intrat. „Joi“, își spunea. „De ce a trebuit să fie într‑o joi?“

„Optsprezece ani“, și‑a zis pe când privea biroul par­ticular al Sfântului Părinte, și nimic nu era schimbat. Doar telefonul. Donati reușise, în cele din urmă, să‑l convingă pe Sfântul Părinte să înlocuiască aparatul vechi, cu cadran, al lui Wojtyła cu unul modern, cu mai multe linii. În rest, încăperea era exact așa cum o lăsase polonezul. Aceeași masă de lucru austeră. Același fotoliu bej. Același covor oriental. Același ceas aurit și același crucifix. Până și setul cu sugativă și stilou care i‑a aparținut lui Wojtyła cel Mare. Cu toate promisiu­nile de la începutul pontificatului său – promisiunea unei Biserici mai blânde, mai puțin oprimante –, Pietro Lucchesi nu se debarasase niciodată complet de umbra lungă a predecesorului.

Instinctul l‑a făcut pe Donati să se uite la ceasul de la mână. Era ora 0.07. În seara aceea Sfântul Părinte se retrăsese în birou la opt și jumătate, pentru nouăzeci de minute de citit și scris. De obicei, Donati rămânea alături de stăpânul său sau mai departe pe hol, în bi­roul propriu. Dar, din cauză că era joi, seara din săptă­mână în care era liber, rămăsese doar până la ora nouă.

Fă‑mi o favoare înainte să pleci, Luigi…

Ce spun criticii despre Ordinul

„O lectură care-ți face pulsul s-o ia razna… Silva se dovedește un maestru neîntrecut al poveștilor implicând asasinate și operațiuni de spionaj internațional.“ (The Times of Israel)

„Un thriller aducător de o speranță bine-venită în aceste vremuri tulburi… Cel mai recent roman al lui Silva, avându-l ca erou pe îndrăgitul Gabriel Allon, își va ocupa imediat locul de drept în fruntea listelor de bestselleruri.“ (Booklist)

Citește și: O carte pe zi: „Ordinul” de Daniel Silva

Despre Daniel Silva

Daniel Silva este un autor premiat, ale cărui romane, devenite bestselleruri, s-au aflat în mod constant pe locul 1 în topul revistei New York Times. A publicat: The Unlikely Spy, The Mark of the Assassin, The Marching Season, The Kill Artist, Asasinul englez (The English Assassin), The Confessor, A Death in Vienna, Prince of Fire, The Messenger, The Secret Servant, Moscow Rules, The Defector, The Rembrandt Affair, Portrait of a Spy, The Fallen Angel, The English Girl, The Heist, The English Spy, Văduva neagră (The Black Widow), House of Spies, Cealaltă femeie (The Other Woman), Fata cea nouă (The New Girl) și Ordinul (The Order).

Citește și: O carte pe zi: „Fata cea nouă” de Daniel Silva

Cea mai cunoscută serie de thrillere a sa este cea care îl are ca protagonist pe spionul și restauratorul de artă Gabriel Allon. Apreciate de critici, cărțile lui Silva sunt bestselleruri internaționale, traduse în peste 30 de limbi. Trăiește în Florida împreună cu soția sa, jurnalistul de televiziune Jamie Gangel, și cu gemenii lor, Lily și Nicholas.

Pentru mai multe informații, vizitați www.danielsilvabooks.com.

De același autor: