Citește un fragment din ,,Personalitate si putere” de Ian Kershaw

,Personalitate si putere” de Ian Kershaw este noua apariție editorială Litera, colecția Kronika. Cartea este disponibilă pe litera.ro și în librării.

Cât de semnificativ poate un singur lider să schimbe cursul istoriei?

Scrisă de unul dintre cei mai importanți istorici ai Europei secolului XX și autor al biografiei lui Hitler, Personalitate și putere este o analiză măiastră a modului în care caracterul a conspirat cu oportunitatea pentru a crea despoții unici ai epocii moderne – și cum și de ce unele țări au găsit căi mai bune pentru progres. Epoca modernă a fost martora apariției unor indivizi care au avut sub stăpânire o gamă înspăimântătoare de instrumente de control, persuasiune și chiar letale. Societăți întregi au fost reconstruite și s-au purtat războaie, adesea cu un dispreț fără milă față de normele fundamentale. La vârful acestor societăți s-au aflat lideri ale căror personalități le-au permis cumva să facă orice doreau, indiferent de consecințele suportate de ceilalți.

Noua carte a lui Ian Kershaw reprezintă o încercare necesară, lucidă și provocatoare de a înțelege acești conducători, fie că e vorba de cei care au operat pe un teatru geografic mai larg (Lenin, Stalin, Hitler, Mussolini) sau de cei cu un impact național pronunțat (Tito, Franco). Ce au avut special acești lideri și perioada în care au trăit cât să le permită să dețină o asemenea putere nelimitată și, de multe ori, criminală? Și ce a pus capăt acelei ere? Într-un grup opus de profiluri — de la Churchill la de Gaulle, de la Adenauer la Gorbaciov și de la Thatcher la Kohl —, Kershaw își folosește abilitățile excepționale de istoric pentru a explora cum au exercitat puterea personalități cu totul diferite de primele.

CITEȘTE UN FRAGMENT ÎN TRADUCERE DE PETRU IAMANDI

Introducere

SCHIMBARE INDIVIDUALĂ
ȘI ISTORICĂ

Cât de mult au influențat acțiunile liderilor politici turbulentul secol XX la nivel european? Acești lideri sunt „creatorii“ secolului XX sau sunt creația lui? Întrebări care fac parte dintr-o întrebare mai generală: cât de importanți sunt indivizii în făurirea istoriei? Chiar îi schimbă cursul în mod fundamental? Sau, în cel mai bun caz, îi abat mersul doar pentru o scurtă perioadă? Adesea presupunem, instinctiv și necondiționat, că liderii politici sunt, mai mult sau mai puțin, personal – uneori chiar singurii – responsabili de o schimbare istorică. Dar cum și de ce au ajuns în situația de a acționa astfel? Cu ce constrângeri s-au confruntat? La ce presiuni au fost supuși? Ce susținere sau împotrivire le-a condiționat acțiunile? În ce context au avut succes lideri aparținând unor sisteme politice diferite? Și cât de important a fost rolul personalității? Cât de mult ainfluențat, și chiar a determinat, aceasta luarea unor decizii politice cruciale? În ce măsură liderii politici au implementat personal, prin deciziiproprii, schimbarea pe care au ajuns să o reprezinte? Aceste întrebări sunt valabile atât pentru liderii democratici, cât și pentru cei autoritari.

Problema impactului individului asupra schimbării istorice a reprezentat o preocupare constantă a istoricilor. Și nu doar a istoricilor: Lev Tolstoi a dedicat numeroase pagini din celebrul său roman Război și pace (publicat în 1869) reflecțiilor filosofice despre rolul voinței individuale în declanșarea evenimentelor istorice și, punând accent pe „soartă“,a încercat să respingă ideea că acestea sunt determinate de „oameniexcepționali”.

În mod indirect, cercetarea istorică a avut-o în vedere chiar din momentul în care studiul istoriei a devenit o disciplină de sine stătătoare, în secolul al XIX-lea. Dar, departe de a o aborda direct și empiric, cercetătorii s-au mulțumit să o considere o chestiune de ordin filosofic sau teoretic.

În anii 1970, istoricul german Imanuel Geiss a reflectat totuși, în termeni generali, asupra rolului personalității în contextul unei Germanii în care exista o puternică aversiune față de istoria personalizată. Aversiunea venea, în parte, ca o reacție la o tradiție mai veche în istoriografia ger mană care accentua rolul indivizilor carismatici, adesea vizionari, înmodelarea destinului Germaniei. Dar, în primul rând, ca o reacție la catastrofa din istoria foarte recentă a Germaniei, adesea implicit, dacă nu chiar explicit, pusă pe seama unui singur om, Adolf Hitler. Cultul conducătorului în cel de-al Treilea Reich, care atribuia toate „realizările“ „măreției“ Liderului, apoi, după 1945, reversul, disponibilitatea dea da vina doar pe Hitler pentru întreg dezastrul care se abătuse asupra Germaniei, au dus, până în anii 1960, la o denigrare aproape totală a rolului personalității în istorie. Acest lucru s-a întâmplat și în Germania de Vest, unde dominau forme ale istoriei structurale, și, într-o manieră extremă (dat fiind accentul marxist-leninist pe primatul incontestabil al economiei), în Germania de Est. Geiss a căutat o cale de mijloc între exagerarea și respingerea rolului individului. Dar nu a depășit – în mod voit – abstracțiunile. „Personalitatea marcantă“, scria el, „nu influențează istoria, ci mai curând îi facilitează recunoașterea prin intermediul individualității… În cel mai bun caz, o personalitate marcantă își pune amprenta asupra epocii sale.“ Problema rolului unei personalități (marcante) în istorie duce „inevitabil la problema posibilităților și a limitărilor sociale, recte, colective, la problema libertății și a constrângerii în existența noastră umană“, adăuga el.

Accentuarea factorilor structurali determinanți ai schimbării istoriceși diminuarea rolului individului însemna că, în Germania, biografia, o componentă convențională a istoriografiei anglo-americane, nu mai juca de mult un rol semnificativ în interpretarea trecutului. Dar, după căderea Cortinei de Fier, această percepție a început să se schimbe în Germania, ca și în alte părți. Declinul influenței marxismului în cer curile intelectuale după prăbușirea blocului sovietic și răspândirea noii „istorii culturale“, care excludea orice „narațiune dominantă“ sau teorie grandioasă din spatele schimbărilor istorice, au adus cu ele o fragmen tare fără un model de bază cu un înțeles care să poată fi descoperit, în curajând un accent reînnoit pe voința, acțiunile și impactul indivizilor. O „îndepărtare generală de abstract și o apropiere de concret“, remarca cineva, a declanșat trecerea „de la sistem și structură la subiect, la unicitate și individ“.

Spre sfârșitul mileniului trecut, unul dintre istoricii de frunte ai Germaniei, Hans-Peter Schwarz, a publicat o „galerie de portrete“, pe cât de masivă, pe atât de elegant scrisă, a secolului XX, o lucrare care ar fi fost de neconceput în Germania cu o generație în urmă. Prin „specia artistică a eseului biografic“ și-a comparat cartea cu o „plimbare printr un muzeu de istorie… în care pot fi văzute portretele celor mai importante figuri ale secolului XX: fața secolului ca o succesiune de fețe“. Și a insistat că „personalitatea s-a bucurat de aceeași atenție ca și ceilalți factori“. „Dar“, adăuga el, „cine i-ar putea contesta serios importanța?”

CE SPUN CRITICII

O lucrare de sinteză perfect scrisă și care te pune pe gânduri.“ Wall Street Journal

„Revelatoare… O serie profundă de eseuri despre 12 lideri excepționali care s-au aflat în centrul Europei secolului XX.“ Financial Times

„Sir Ian Kershaw, autorul marii (în ambele sensuri) biografii a lui Adolf Hitler, își aduce o contribuție importantă la această dezbatere… portrete convingătoare și nuanțate fin… bine documentat, bine scris și menit să te pună pe gânduri.“ Daily Telegraph

„Portrete lucide ale liderilor care au conturat Europa secolului XX… Sunt multe lucruri de admirat în analiza fină a lui Kershaw.“ The Observer

„Aceste profiluri aprofundate excelent ale figurilor celor mai importante și ale influenței lor asupra milioanelor de persoane ne ajută să înțelegem mai bine de ce lumea este astfel astăzi.“ BookPage

„Prin profiluri fidele ale figurilor-cheie, Kershaw ne pune la dispoziție un cadru important pentru a înțelege puterea și modurile în care este folosită aceasta.“ Kirkus

„Punând în balanța de expert profilurile de personalitate și analiza politică și socială, acesta este un studiu extrem de necesar al unui secol agitat din istoria Europei.“ Publishers Weekly

DESPRE AUTOR

IAN KERSHAW este autorul, printre alte volume, al Making Friends with Hitler, care a câștigat Elizabeth Longford Prize pentru biografie istorică, Fateful Choices: Ten Decisions that Changed the World, 1940—44, și The End: Germany 1944—45. Ian Kershaw este considerat unul dintre experții de frunte ai lumii în istoria Germaniei naziste și în personalitatea lui Adolf Hitler. Membru al Academiei Britanice și al Societății Regale de Istorie, al Wissenschaftskolleg zu Berlin și al Alexander von Humboldt-Stiftung din Bonn, a primit titlul de cavaler în 2002 pentru serviciile aduse în calitate de istoric. La Editura Litera, de același autor, au apărut Hitler. 1889—1936 Hybris, Hitler. 1936—1945 Nemesis, Drumul spre iad. Europa 1914—1949 și Un continent fracturat. Europa 1950—2017.