Citește un fragment în avanpremieră din ,,Poveste amuzantă” de Emily Henry
,,Poveste amuzantă” de Emily Henry este noua apariție editorială Litera, colecția Blue Moon.
Poveste amuzantă a fost inclusă pe lista celor mai așteptate romane din 2024 de TIME, The New York Times, Goodreads, Entertainment Weekly, Today.com, Paste , SheReads, BookPage, Woman’s World, The Nerd Daily.
Lui Daphne i-a plăcut întotdeauna cum logodnicul ei, Peter, le spunea povestea. Cum s-au cunoscut (într-o zi vântoasă), cum s-au îndrăgostit (datorită unei pălării rătăcitoare) și cum s-au mutat înapoi în orașul lui natal, de pe malul unui lac, pentru a-și începe viața împreună. Chiar era iscusit la povestit… până când a realizat că, de fapt, se îndrăgostise de cea mai bună prietenă a lui din copilărie, Petra.
Și așa începe noua poveste pentru Daphne: blocată în încântătorul Waning Bay, Michigan, fără prieteni sau familie, dar cu o slujbă de vis ca bibliotecară pentru copii (din care abia reușește să-și plătească facturile) și devenind colegă de apartament cu singurul om care putea să rezoneze cu situația ei dificilă: fostul iubit al Petrei, Miles Nowak.
Dezordonat și haotic – cu o înclinație către melodii de dragoste despre inimi frânte –, Miles este exact opusul lui Daphne, cea practică și inhibată, ai cărei colegi de muncă știu atât de puține lucruri despre ea încât fac pariu că ori lucrează pentru FBI, ori e în programul de protecție a martorilor.
Cei doi colegi de apartament se evită unul pe celălalt, până într-o zi, când, în timp ce-și îneacă amarul, pun bazele unei prietenii fragile și ale unui plan. Iar dacă așa-zisul plan implică și postarea de fotografii intenționat înșelătoare surprinse în timpul aventurilor estivale petrecute împreună, ei bine, cine i-ar putea învinovăți? Însă totul se petrece doar de dragul spectacolului, evident, pentru că Daphne n-ar începe un nou capitol îndrăgostindu-se de fostul iubit al noii logodnice a fostului ei logodnic… nu?
CITEȘTE UN FRAGMENT ÎN TRADUCERE DE DANIELA PURGARU ȘI ELENA MACOVICIUC
CAPITOLUL 1
Miercuri, 1 mai
108 zile până când pot să plec
Unii sunt povestitori înnăscuți. Știu cum să pună lucrurile în scenă, să găsească unghiul potrivit, când e momentul adecvat să facă o pauză pentru un efect dramatic și când să treacă rapid peste detalii incomode.
N‑aș fi devenit bibliotecară dacă nu mi‑ar fi plăcut poveștile, dar nu m‑am priceput niciodată să istorisesc propriile povești.
Dacă aș primi câte un bănuț de fiecare dată când îmi întrerup o anecdotă ca să mă gândesc dacă era chiar marți sau dacă, de fapt, era joi, atunci aș avea cel puțin patruzeci de cenți, ceea ce înseamnă că o mult prea mare parte din viața mea ar fi fost irosită pentru un câștig mult prea mărunt.
Peter, pe de altă parte, ar avea zero cenți și un public captivat.
Îmi plăcea mai ales cum spunea povestea noastră despre ziua în care ne‑am cunoscut.
Era sfârșit de primăvară, cu patru ani în urmă. La acea vreme, locuiam în Richmond și doar cinci străzi separau elegantul și renovatul lui apartament în stil italian de versiunea mea ponosită‑nu‑prea‑șic a aceluiași loc.
Când mă întorceam spre casă de la serviciu, am făcut un ocol prin parc, ceea ce nu mai făcusem niciodată, însă vremea era perfectă. Și aveam o pălărie cu boruri lăsate, pe care n‑o purtasem niciodată, dar mama mi‑o trimisese prin poștă cu o săptămână înainte și am simțit că îi eram datoare s‑o încerc măcar. Citeam în timp ce mergeam – ceea ce jurasem că n‑o să mai fac, fiindcă așa fusesem la un pas de a provoca un accident de bicicletă, cu câteva săptămâni în urmă – când, deodată, o briză caldă mi‑a prins borul pălăriei, mi‑a săltat‑o de pe cap și a purtat‑o peste un tufiș de azalee. Fix la picioarele unui bărbat blond, înalt și chipeș.
Peter a spus că a luat‑o ca pe o invitație. A râs, pe un ton aproape autoironic, adăugând:
– Până la acel moment nu crezusem în destin.
Dacă așa a fost, atunci ar fi rezonabil de presupus că destinul mă urăște nițel, pentru că în clipa în care s‑a aplecat să recupereze pălăria o altă rafală a luat‑o pe sus, iar eu am alergat după ea și am intrat direct într‑un coș de gunoi.
Din cele metalice, ancorate în pământ.
Pălăria mi‑a aterizat pe o cutie de tăieței lo mein aruncată, muchia coșului de gunoi m‑a izbit în cutia toracică, iar eu am căzut cu zgomot în iarbă. Peter m‑a descris drept „adorabil de stângace“.
A omis partea în care am proferat un șir de înjurături.
– M‑am îndrăgostit de Daphne din clipa în care am ridicat privirea de la pălăria ei, obișnuia el să spună, fără a menționa că în părul meu erau tăieței aruncați la gunoi.
Când m‑a întrebat dacă mă simt bine, i‑am răspuns:
– Am omorât un biciclist?
A crezut că m‑am lovit la cap. (Nu, doar că sunt praf când vine vorba de prima impresie.)
În ultimii trei ani, Peter a șlefuit Povestea noastră cu fiecare ocazie. Eram sigură că o s‑o includă atât în jurămintele noastre de la nuntă, cât și în discursul lui de la recepție.
Însă după aceea a avut loc petrecerea burlacilor și totul s‑a schimbat.
Povestea a luat o nouă turnură. Un alt punct de vedere. Iar în noua istorisire nu mai eram eu protagonista, ci micuța complicație care avea să fie folosită întotdeauna pentru a pune în valoare povestea lor.
Daphne Vincent, bibliotecara pe care Peter a cules‑o din gunoi, cu care a fost cât pe ce să se însoare și de care s‑a descotorosit în dimineața de după petrecerea burlacilor pentru „cea mai bună“ „prietenă“ „platonică“, Petra Comer.
Dar, de fapt, când ar fi fost el nevoit să spună povestea lor?
Toată lumea din jurul lui Peter Collins și al Petrei Comer o știa: cum se cunoscuseră în clasa a treia, când se treziseră că, în funcție de ordinea alfabetică, erau nevoiți să stea unul lângă altul, și cum deveniseră apropiați datorită pasiunii lor comune pentru Pokemon. Cum, imediat după aceea, mamele lor au devenit prietene când îi însoțeau într‑o excursie la un acvariu, urmați de tații lor.
DESPRE AUTOARE
Emily Henry este autoare americană cunoscută mai ales pentru romanele ei de dragoste „Întâlniri în vacanță“, „Iubire ca la carte“.
Henry trăiește și scrie în regiunea nordică a râului Ohio din Cincinnati și Kentucky. A studiat scrierea creativă la Hope College. Este scriitoare și corector cu normă întreagă.
Romanul ei de debut pentru tineri adulți, The Love That Split the World, a fost publicat în ianuarie 2016. După ce a scris mai multe romane pentru tineri, prima ficțiune pentru adulți a lui Henry, Beach Read, a fost publicată în 2020, cu un succes larg răspândit. Cărțile ei au fost prezentate în BuzzFeed, O, The
Oprah Magazine, Entertainment Weekly, The New York Times, The Skimm, Shondaland și multe altele.
Ea a continuat să scrie romane de dragoste pentru adulți odată cu publicarea cărților „Întâlniri în vacanță“, „Iubire ca la carte“, ,,Colțul de rai”.