Citește un fragment în avanpremieră din ,,Powerful” de Lauren Roberts
,Powerful ” de Lauren Roberts este noua apariție editorială Litera, colecția Moon Light. Cartea este disponibilă pe litera.ro și în librării.
Autoarea uimitorului roman Powerless ne oferă o poveste pasională și palpitantă din regatul Ilya, perfectă pentru fanii seriei Jocurile foamei
Adena și Paedyn au fost inseparabile încă din ziua în care s-au cunoscut. Soarta le-a adus împreună pe când erau foarte tinere și prietenia care s-a legat între ele le-a făcut să își poarte mereu de grijă una alteia, să se protejeze și să își apere locșorul din mahalale pe care și l-au creat împreună și l-au numit „acasă“. Dar, acum, Paedyn – o fată Obișnuită pe care lumea o știe drept Clarvăzătoare – a fost aleasă pentru a lua parte la cea mai nouă ediție a Întrecerilor Epurării, ceea ce aproape că echivalează cu o condamnare la moarte.
Rămasă singură în mahalaua Loot, Adena trebuie să se descurce și să se protejeze cum poate. După o încercare nu prea reușită de a fura ceva de mâncare, ea este salvată la limită de un tânăr aflat în piață. Trecutul întunecat al lui Mak și puterea secretă pe care o posedă – și care i-ar aduce pieirea dacă lumea ar afla despre ea – îl țin departe de restul Elitelor din Loot. Cei doi se hotărăsc să își unească forțele din dorința de a ajunge la persoanele dragi înainte de probele din Întreceri, însă eforturile necesare le pun la încercare deopotrivă loialitatea și iubirea, în joc fiind însăși viața lor.
CITEȘTE UN FRAGMENT ÎN TRADUCERE DE ELENA MACOVICIUC
Capitolul 1
Makoto
Numele ei e pe o listă cu cei morți.
Fixez afișul cu privirea și încerc să deslușesc fiecare nume, în ciuda soarelui puternic. Al ei se află printre alte nouă, mai mult ca sigur trecute cu vederea, deoarece apar sub numele regelui. Însă, cu toate astea, viitorul nostru Executant o să evite cu ușurință moartea care îi așteaptă sigur pe ceilalți concurenți. Pentru că Întrecerile astea au fost create special pentru Elite ca el. Nu ca ea.
Citesc din nou lista, însă nu recunosc și alte nume. Niciodată n‑am ținut pasul cu ce Elite reușesc să devină destul de relevante cât să participe la Întreceri.
Simt un umăr care intră în mine, apoi alte mâini și picioare încep să mă împingă. În Loot este plin de corpuri transpirate și de strigăte de celebrare. Un motiv în plus pentru care aș prefera să fiu oriunde altundeva decât în mahalaua asta din Ilya. E foarte dificil să înaintez pe strada aglomerată, plină de materializări ambulante ale ignoranței care îl celebrează pe concurentul ales să reprezinte Loot.
Le ignor strigătele de bucurie și merg înainte.
N‑au făcut decât să trimită niște oameni de rând și Elite Defensive la moarte.
Iar ea se numără printre ei.
Dar eu ar trebui să fiu în locul ei. Eu ar trebui să mor într‑un mod brutal. Singur. Să mor, pur și simplu.
În urechi îmi răsună strigăte de bucurie în onoarea celei de‑a șasea ediții a Întrecerilor Epurării, iar fiecare cuvânt îmi reamintește de realizările mele – care se rezumă la un mare nimic.
Mi‑am petrecut toată viața în umbra ei, evitând să trăiesc. Iar acum, tocmai ea a fost aleasă, pentru că n‑a făcut nimic de genul ăsta. Oamenii o cunoșteau și adorau magia stradală pe care o crea cu abilitățile sale de Camuflat. Și, cu toate astea, au condamnat‑o la moarte, doar că au împachetat totul ca fiind o mare onoare.
Este o Defensivă, deci e ca și moartă.
Trebuie s‑o găsesc.
Am mâinile pătate cu praf de cărbuni, iar pieile mi se lipesc de corpul transpirat de parcă încă bat fierul deasupra focului încins. Am muncit toată noaptea și asta făceam și când am observat agitația din stradă, așa că am ieșit din atelier. Ar fi trebuit să merg s‑o văd aseară. Ar fi trebuit să fiu alături de ea când a aflat.
Iar acum, încerc să înaintez printr‑o mare de oameni, în speranța că o s‑o găsesc înainte să fie prea târziu. Cercetez strada aglomerată și observ o trăsură spre capăt. Aceasta se oprește brusc, însă caii sunt aproape la fel de nerăbdători ca birjarii să iasă din mahala.
„Știu al naibii de bine cum e.“
Sunt împins în față când mulțimea se îndreaptă spre trăsură și o înconjoară, de parcă oferă călătorii gratuite departe de văgăuna asta. Mă las purtat înainte și reușesc s‑o văd când se suie înăuntru.
Un gardian imperial o ajută să urce, iar Hera îi mulțumește cu timiditate, în stilul ei tipic, de parcă bărbatul nu o escortează spre moarte. Ultimul lucru pe care îl văd e părul ei negru dat pe spate, apoi este înghițită de cei patru pereți ai trăsurii.
Lumea pare să fie redusă la tăcere și se învârte lent, cu fiecare respirație pe care reușesc s‑o duc până la capăt.
Nu am apucat să‑mi iau bun‑rămas.
Îmi plimb degetul mare peste cicatricea care îmi străbate buzele, așa cum am făcut și în ziua când viața mea a devenit cu adevărat un secret. O amorțeală familiară îmi sângerează prin corp și mă scaldă în amărăciune.
Vreau să mă întorc cu spatele, căci nu vreau să văd cum e etalată, în timp ce e condusă spre moarte.
În clipa aceea, îmi atrage atenția o licărire argintie. Mă uit peste cei adunați pe stradă și o privesc cum se îndreaptă spre trăsură. Părul ei îmi spune tot ce trebuie să știu.
„Deci ea e faimoasa Salvatoare de Argint.“
Până și eu am auzit că l‑a salvat pe prințul Kai – iar asta arată cât de importantă a devenit în mahala. Poate sunt sceptic sau doar singura persoană logică din zonă, dar nu am fost complet convins de lupta ei cu un Anihilator. O luptă pe care nici măcar viitorul Executant nu a putut s‑o câștige.
Și știu exact cum e să fii în locul lui Kai.
O privesc cum se urcă în trăsură, când atenția îmi e atrasă de o siluetă care țopăie. Buclele brunete se leagănă de fiecare dată când sare, încercând să vadă peste mulțime. Are mâinile ridicate și le flutură spre Salvatoarea de Argint. Strigă ceva ce pare să vină din suflet, probabil un rămas‑bun care e purtat de vânt și nu va ajunge niciodată la urechile dorite.
Mă aplec peste două tinere care scandează foarte afon față de restul mulțimii și, mijind ochii, încerc să cercetez fața fetei care sare întruna. Are ceva vag familiar, de parcă nu e prima oară când mă aflu în prezența veseliei ei fără limite.
Îmi dau ochii peste cap când conștientizez despre cine e vorba.
O cunosc. Ba chiar cred că a ajuns pe lista mea mereu în expansiune cu motive pentru care să nu‑mi părăsesc niciodată prăvălia.
Cumpăram provizii de la un neguțător care era la fel de nerăbdător să‑mi ia banii pe cât eram eu să mă retrag în așa‑zisul meu atelier. Aveam o geantă de piele sub braț și pasul lipsit de orice vioiciune când am auzit cea mai absurd de veselă replică de vânzare.
Atunci, am văzut‑o pe geam, iar părul ondulat i se legăna cu fiecare mișcare energică a capului. În timp ce stătea în mijlocul unei grămezi de haine, descria o cămașă albastră simplă cu mult mai multe cuvinte decât era necesar.
Poate m‑am băgat și eu în conversație cu câteva replici, dar de taliile n‑au fost destul de interesante cât să pierd timpul amintindu‑mi‑le acum.
Asta s‑a întâmplat în urmă cu câteva săptămâni, însă n‑am nici o îndoială că fata care acum dă agitată din mâini e aceeași croitoreasă care vinde în colțul unei alei.
Tot ce știu despre ea e că e Traversor. Asta și faptul că poate să vorbească întruna.
O văd că‑i trimite pupici Salvatoarei de Argint, atât de mulți, că nu m‑ar mira s‑o văd leșinând. Dar nu se întâmplă nimic de genul ăsta, deci continui să privesc modul emoționant în care își exprimă afecțiunea pentru această fată.
Nimeni nu poate să nege sinceritatea din fiecare fluturat de mâini și din fiecare sentiment strigat în gura mare. Croitoreasa asta o cunoaște pe Salvatoarea de Argint, chiar personal, după câte separe, pentru că pare pregătită să facă absolut orice pentru ea.
Mintea începe să‑mi lucreze rapid și să contureze diverse idei.
Începe să schițeze un plan oribil de impulsiv, care probabil n‑o să părăsească granițele minții mele și cu atât mai puțin să fie executat.
„Dar e posibil să funcționeze.“
Cam asta gândește toată lumea înainte ca totul să se ducă pe apa Sâmbetei.
Pe de altă parte, aș putea spune și că lucrurile n‑ar putea merge mai prost.
DESPRE AUTOARE
Atunci când LAUREN ROBERTS nu scrie despre lumi fantastice și legături amoroase amuzante, poate fi găsită în pat citind despre ele. Lauren a trăit toată viața în Michigan, ceea ce o face să fie foarte familiarizată cu gropile din asfalt, zăpada și diverse activități pe lac.
Are hobby-urile unei bunici și ale unui copil: tricotat, laser tag, jocuri de cuvinte și cărți de colorat. Powerless este primul ei roman și speră să aibă privilegiul de a scrie cuvinte frumoase pentru tot restul vieții.