Citește un fragment în avanpremieră din ,,Prima regulă a succesului. Nu-ți mai bate capul cu parerile celorlalți” de Michael Gervais și Kevin Lake

,, Prima regulă a succesului. Nu-ți mai bate capul cu parerile celorlalți ” de Michael Gervais, Kevin Lake este noua apariție editorială Litera, colecția Intropesctiv. Cartea este disponibilă pe litera.ro și în librării.

Un ghid revoluționar pentru a depăși poate cel mai nociv lucru pentru potențialul uman – teama de părerile oamenilor din jurul nostru.

Aproape în orice aspect al vieții noastre, teama de părerile celorlalți își face simțită prezența – iar consecințele sunt mari. Atunci când o lăsăm să preia controlul, jucăm la sigur și fără miză, pentru că ne este teamă de ceea ce se va întâmpla. Dacă suntem provocați, ne cedăm punctul de vedere. Renunțăm la autenticitate pentru aprobare. Suntem plăcuți mai curând decât să impresionăm. Urmărim visurile altora mai degrabă decât pe ale noastre.

Dar nu trebuie să fie așa.

În Prima regulă a succesului, Michael Gervais, unul dintre cei mai importanți psihologi pentru înaltă performanță din lume, ne arată că soluția pentru a duce o viață caracterizată de reușite este să ne redirecționăm atenția dinspre lumea din afara noastră spre lumea din interiorul nostru. El ne dezvăluie abilitățile și practicile mentale de care avem nevoie pentru a depăși teama de părerile oamenilor din jurul nostru – aceleași abilități pe care le-a predat celor mai de succes oameni din lume, inclusiv personalități din sport, artiști și muzicieni de renume mondial și lideri din topul Fortune 100.

Plină de povești fascinante din lumea sportului și a afacerilor, de știință de ultim moment și de perspective de la frontiera performanței umane, Prima regulă a succesului este un îndemn la trezire de care avem mare nevoie: atunci când acordăm mai multă valoare opiniilor altora decât propriilor opinii, trăim viața după dorințele lor, nu ale noastre.

CITEȘTE UN FRAGMENT ÎN TRADUCERE DE MARIA BUZEA

1
SECRETUL LUI BEETHOVEN

Un artist nu trebuie să fie niciodată prizonierul său,
al vreunui stil, al unei reputații sau al succesului.
Henri Matisse

Nimeni nu este imun la TDPC – nici tu, nici eu, nici sportivii de talie mondială. Până și cei mai renumiți artiști, așa cum este unul dintre cei mai mari și mai prolifici compozitori din toate timpurile, au fost atrași de forța TDPC.

Dar numai după ce ne confruntăm cu forțele TDPC putem porni cu adevărat pe drumul cunoașterii desăvârșite de sine.

Să ne gândim la Beethoven.
Pentru mulți oameni, părea a fi o făptură aleasă de divinitate, înzestrată cu talentul de a reda muzica sferelor înalte. Activitatea lui creatoare a influențat toate genurile muzicii clasice. A încălcat toate regulile pentru a crea cea mai sublimă muzică compusă vreodată. A întruchipat ideea geniului creator care s-a opus convențiilor și și-afăurit propriul drum artistic.

Deși a fost unul dintre cei mai curajoși artiști care au pășit vreo dată pe această planetă, Beethoven a trăit timp de trei ani sub imperiul unei frici abominabile, anume frica de părerea altor oameni. Aproape de apogeul carierei sale, Beethoven s‑a retras de pe scena publică. Purta cu el un secret despre care credea că, dacă l-ar divulga, i-ar distruge viața profesională. Artistul creator desăvârșit care părea să se fi născut pentru a lupta împotriva destinului și a nedreptăților vieții a ales să se izoleze de lume, mai degrabă decât să spună cu voce tare câteva cuvinte.

„Îmi pierd auzul.“

În jurul vârstei de 25 de ani, s-au făcut simțite primele semne ale surzeniei. Ironia crudă a pierderii celui mai important simț pentru arta și existența sa l-a împins spre o căutare zadarnică de leacuri, variind de la comprese cu ulei de migdale pentru urechi la băi la scoarță de copac toxică. În această perioadă în care boala sa era încă într-un stadiu incipient, a păstrat tăcerea, destăinuindu-și infirmitatea doar în cadrul comunității medicale. Pe măsură ce devenea din ce în ce mai apreciat de societate, universul său interior se restrângea, asaltat fiind de tristețea propriilor sale gânduri și sentimente.

Pentru a tăinui pierderea auzului, s-a ascuns în spatele efervescenței geniului său creator, al cărui creier era preocupat cu alte activități intelectuale. Când nu mai înțelegea ce spune cineva sau sunetul la care se făcea referire, persoana în cauză presupunea (fiind sub sfera de influență a compozitorului) că acest lucru se întâmpla din cauza unei lipse de concentrare sau unei neatenții de moment.
„Este surprinzător cum unii oameni nu au observat niciodată că sunt surd; dar din moment ce am fost dintotdeauna predispus la momente de neatenție, ei pun dificultatea mea în seama acestora.De alt fel, uneori abia aud o persoană care vorbește încet; este adevărat că aud sunete, dar nu pot desluși cuvintele. Și nu pot suportadacă cineva strigă. Doar Dumnezeu știe ce se va întâmpla cu mine.“

Beethoven era profund îngrijorat de impactul pe care pierderea auzului l‑ar avea asupra muzicii sale, în special asupra capacității sale de a cânta la pian, iar percepția publicului reprezenta înegală măsură o amenințare la fel de solidă.
„Mi-ar fi fost mai ușor dacă aș fi avut orice altă profesie, dar în profesia mea este o stare îngrozitoare, cu atât mai mult cu cât mă gândesc ce ar spune dușmanii mei, care nu sunt puțini.“

Se temea că detractorii săi vor folosi această descoperire împotriva sa. Era îngrijorat că vorbele nesăbuite ale acestora îl vor pune într-o lumină defavorabilă și asta ar puteaduce chiar la excluderea sa din cercurile muzicale vieneze, în rândurile cărora se străduise atât de mult să ajungă. Beethoven, la felca alți artiști ai vremii, era dependent de sprijinul înaltei societăți.

Depășirea stigmatului ar putea fi o chestiune mult mai dificilă derealizat decât pierderea auzului în sine.

„Vai, cum aș putea să accept dispariția acestei virtuți, care privită în ansamblu ar fi trebuit să fie statornică, o virtute de care odată m-am bucurat în chip absolut, o desăvârșire de care cu siguranță puțini din profesia mea se bucură sau s-au bucurat“, așa îi scria fratelui său.

El era Beethoven, zeul muzicii, iar zeii muzicii se presupune că ar trebui să audă muzica mai bine ca muritorii. Pierderea auzului nu era compatibilă cu ideea pe care o avea despre sine sau cu imaginea publică pe care o promova. Avea o identitate rigidă – condiționată de aprobarea și elogiul celorlalți – care era pentru el la fel de reală și imuabilă ca propriul corp. Așa cum reiese dintr-o scrisoare adresată generosului său binefăcător, prințul Lichnowsky, identitatea lui părea că se conturează în jurul unui spațiu mitologic.

„Prințe! Ceea ce ești se datorează împrejurării și descendenței tale. Ceea ce sunt, sunt prin mine însumi. Prinți au fost și vor mai fi. Beethoven este unul singur.“

Răspunsul lui Beethoven a fost unul firesc pe care majoritatea dintre noi l-am da atunci când am simți că existența noastră este amenințată. A încercat să se protejeze. În loc să privească în interiorul său și să modifice felul în care se vedea pe el însuși, a privit în afară și a încercat să adapteze realitatea exterioară percepției lui despre sine.

A jucat rolul mizantropului pentru a-și păstra secretul bine ascuns. S-a izolat de societate pentru câțiva ani. Rămas singur în surzenia lui a contemplat până și sinuciderea.

CE SPUN CRITICII

„Îl iubesc pe Mike Gervais – intuițiile sale, modul său de a vorbi direct și sfaturile sale perfecte! Mike se bazează pe cele mai recente cercetări și pe propriile practici și principii pentru a explica de ce ne pasă atât de mult de ceea ce cred ceilalți despre noi și ce trebuie să facem în acest sens.“ Angela Duckworth, autoare a bestsellerului Grit; cofondatoare The Character Lab.

„Fie că ne dorim să fim cei mai buni în afaceri, în parenting sau în sport, Prima regulă a succesului a lui Michael Gervais ne ajută să ne îndreptăm atenția asupra acelor elemente pe care le putem controla, în loc să ne irosim concentrarea și energia pe cele care nu sunt în controlul nostru.“ Satya Nadella, director executiv Microsoft.

„Prima regulă a succesului împărtășește în mod elocvent și convingător intuiții moderne și înțelepciune atemporală pentru a ne elibera de teama de opiniile altora.“ Brady Brewer, director executiv Starbucks Corporation

„Această carte este o hartă indispensabilă către stăpânirea de sine.“ Kerri Walsh Jennings, de trei ori medaliată cu aur olimpic

DESPRE AUTORI

MICHAEL GERVAIS este unul dintre cei mai buni psihologi pentru înaltă performanță din lume. Printre clienții săi se numără deținători de recorduri mondiale, olimpici, artiști și muzicieni de renume internațional și directori executivi din topul Fortune 100. Este, de asemenea, fondatorul Finding Mastery, o agenție de consultanță în domeniul psihologiei sportului de înaltă performanță, gazda podcastului Finding Mastery și co-creatorul Institutului de Știință a Performanței de la Universitatea din California de Sud.

KEVIN LAKE este director de creație la Finding Mastery. A produs Gleason, un lungmetraj documentar care a fost preselectat la Premiile Oscar. A creat și a produs Playing It Forward în parteneriat cu Robert Downey Jr. și Susan Downey. Timp de șapte ani, a condus divizia de film a companiei Icon Productions a lui Mel Gibson.