Citește un fragment în avanpremieră din „Tot ce am iubit“, de Pam Jenoff

Tot ce am iubit, de Pam Jenoff, a apărut la Editura Litera, în colecția „Blue Moon“.

O poveste plină de suspans despre iubire și trădare, petrecută în timpul Holocaustului

Charlotte Gold este șocată când fostul ei logodnic, Brian, apare la ușa biroului ei de avocatură cu un caz tulburător.

Roger Dykmans, un bancher bogat și fratele unui erou al Holocaustului, a fost acuzat de crime de război din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, inclusiv de trădarea fratelui său și a evreilor pe care acesta încerca să-i salveze. Tot ce trebuie să facă Charlotte este să călătorească la München și să-l ajute pe Jack, fratele înstrăinat al lui Brian, pentru a dovedi nevinovăția lui Roger.

În ciuda reticențelor sale, Charlotte acceptă, dar cazul este curând împiedicat de clientul însuși. Roger refuză să ajute la propria apărare, dezvăluind doar că dovada nevinovăției sale se află în interiorul unui ceas complicat, zărit ultima dată în Germania nazistă. Pe măsură ce Jack și Charlotte iau urma ceasului, încercând să descopere pe unde a ajuns pe parcursul secolului trecut, ei află despre dragostea lui Roger pentru soția evreică a fratelui său, Magda, și despre deciziile tragice pe care a trebuit să le ia pentru a o salva, dar, în același timp, se luptă cu atracția tot mai mare dintre ei.

CITEȘTE UN FRAGMENT ÎN TRADUCERE DIN LIMBA ENGLEZĂ ȘI NOTE DE ALINA MARC – CIULACU

CAPITOLUL 1

Philadelphia, 2009

– Știi, nu‑i așa, că riști o pedeapsă între douăzeci și cinci de ani și închisoare pe viață?

Charlotte l‑a privit pe deasupra dosarului pe băiatul de șaptesprezece ani cu codițe împletite, care stătea trântit în scaunul aflat de cealaltă parte a mesei acoperite cu graffiti, cu privirea ațintită la tenișii din picioare.

Audierea preliminară nu decursese bine. Charlotte sperase că judecătoarea avea să arunce o privire la fața de copilaș a lui Marquan, cu obrajii lați și netezi și ochii în formă de migdală care nu clipeau niciodată, și avea să știe că acesta nu reprezenta un pericol pentru nimeni, că nu avea ce căuta aici. Crezuse că judecătoarea Annette D’Amici, care fusese cândva ea însăși avocat din oficiu, ar putea avea o slăbiciune pentru un adolescent care nu mai săvârșise până atunci nici un act de violență și care era cam de aceeași vârstă cu nepoții ei. Dar, printr‑un formidabil ghinion, judecătoarea D’Amici anunțase că e bolnavă și fusese înlocuită în acea zi de către Paul Rodgers. Acesta, un politician aspirant care privea magistratura ca pe o trambulină spre o funcție oficială mai înaltă, își câștigase o reputație de judecător dur în timpul primului său mandat. Abia dacă i‑a aruncat o privire lui Marquan înainte să lovească cu ciocănelul și să îl trimită în secția pentru delincvenți juvenili a închisorii din oraș.

În mod normal, Charlotte ar fi pus audierea în categoria înfrângeri și ar fi trecut la următorul dosar și la următoarea înfățișare, terminând cu cazurile de dimineață. Dar Marquan era diferit. Se cunoscuseră cu aproape doi ani în urmă, pe când el era un puști de cincisprezece ani speriat, săltat pe baza unei acuzații mărunte legate de droguri. Avea o sclipire care ei i‑a dat de înțeles că era inteligent, o demnitate tăcută în ținuta lui perfectă și în felul în care o privise cu ochii lui căprui închis, care păreau că privesc prin tine. El făcuse o promisiune. Ea făcuse toate lucrurile pe care de obicei nu reușea să le facă, cu lista ei de mii de cazuri pe an: obținuse ca Marquan să fie inclus în categoria celor aflați la prima infracțiune, ceea ce însemna că nu va avea cazier, dar și să intre într‑un program de îndrumare după școală, în cartierul lui. Și atunci, cum se făcea că stătea acum aici, cu ochii lipsiți de strălucire și înrăit, confruntat cu o acuzație de crimă în urma unui furt de mașină care se terminase rău?

Pentru că, pur și simplu, nu era suficient. Programele de după școală nu însumau decât câteva ore pe săptămână, o picătură într-un ocean de sărăcie, de droguri și de violență și de plictis, în care puștii ăștia erau obligați să înoate seară de seară pe străzi. Avusese loc o urmărire cu mașina poliției care se sfârșise cu un SUV izbit de scările ce dădeau în trotuarul unei case și cu doi copilași prinși sub roțile lui și omorâți. Marquan nu intenționase să facă rău nimănui; de asta era sigură. Avea și el un frățior de aceeași vârstă cu copiii aceia, pe care îl ducea la școală în fiecare zi, îl aducea acasă în fiecare după-amiază. Nu, pur și simplu fusese și el acolo când se pusese la cale planul ăla tâmpit și nu avusese tăria sau bunul-simț să spună nu.

Charlotte bătea cu degetele în marginea mesei, trasând conturul unei inimi pe care cineva o scrijelise cu cuțitul în lemn.

– Dacă ai depune mărturie…, a început ea să spună.

Fuseseră trei băieți în mașină, dar Marquan era singurul care nu fugise de la locul faptei.

– Adică, dacă ai accepta să spui cine mai era cu tine…

Charlotte bătea cu degetele în marginea mesei, trasând conturul unei inimi pe care cineva o scrijelise cu cuțitul în lemn. – Dacă ai depune mărturie…, a început ea să spună. Fuseseră trei băieți în mașină, dar Marquan era singurul care nu fugise de la locul faptei. – Adică, dacă ai accepta să spui cine mai era cu tine…

Charlotte a răsuflat scurt, ridicând ochii la tavanul cu pete de umezeală.

– E ceva ce ai vrea să-mi spui? l-a întrebat ea, închizând dosarul și urmărindu-l cum clatină imperceptibil din cap. Dacă te răzgândești sau dacă ai nevoie de ceva, spune-i ofițerului de caz să mă cheme.

A împins scaunul în spate și s-a ridicat de la masă, ciocănind în ușă să i se dea drumul să iasă.

DESPRE PAM JENOFF

Pam Jenoff s-a născut în Maryland și a crescut într-o suburbie a orașului Philadelphia. A urmat Universitatea George Washington din Washington, D.C., și Universitatea Cambridge din Anglia. După ce a terminat masteratul în istorie la Cambridge, a primit un post important în Ministerul Apărării al Statelor Unite. În urma activității sale la Pentagon, Pam Jenoff s-a mutat la Departamentul de Stat. În 1996 a fost repartizată la Consulatul SUA din Cracovia. După ce a părăsit Serviciul Diplomatic în 1998 pentru a urma cursurile de drept la Universitatea din Pennsylvania, Jenoff este în prezent angajată ca avocat în Philadelphia, unde lucrează, de asemenea, pro bono, în activități care implică tineri defavorizați, cantine sociale și persoane fără adăpost.