Citește un fragment în avanpremieră din ,,Tot ce nu ne-am spus niciodata” de Sloan Harlow

,,Tot ce nu ne-am spus niciodata” de Sloan Harlow este noua apariție editorială Litera, colecția New Moon. Cartea este disponibilă pe litera.ro și în librării.

Au trecut câteva luni de la accidentul care a ucis-o pe cea mai bună prietenă a Ellei, Hayley, iar Ella nu-și poate depăși sentimentul de vinovăție. Acum Ella s-a întors la școală și peste tot unde se uită sunt amintiri despre prietena ei – inclusiv Sawyer, iubitul lui Hayley. Încetul cu încetul, ei se apropie, până când Ella își dă seama de ceva îngrozitor: este îndrăgostită de iubitul celei mai bune prietene.

Cuprinsă de vinovăție, Ella apelează la jurnalul lui Hayley, sperând că va găsi în paginile acestuia ceva care o va face să se simtă mai bine în legătură cu ceea ce se întâmplă. În schimb, ea descoperă că Sawyer are propriile secrete și că relația lui cu Hayley nu a fost perfectă, așa cum părea.

Ella știe că ar trebui să stea departe de el, dar se trezește irezistibil atrasă, dar și speriată de tot ceea ce nu a știut niciodată despre el. Poate că e vorba despre durerea lui. Sau poate despre dorințele lui, curmate de o tragedie. Sau ar putea fi ceva complicat despre care doar Hayley știa?

Un thriller întunecat și romantic, perfect pentru fanii lui Colleen Hoover, Tot ce nu ne-am spus niciodată explorează secretele care își fac loc chiar și în cele mai strânse prietenii și ridică întrebarea: cât de bine îi cunoști pe cei pe care îi iubești?

CITEȘTE UN FRAGMENT ÎN TRADUCERE DE SIMONA SĂSĂRMAN

CAPITOLUL 1
ELLA

Valurile compacte de ploaie ale furtunii tipic georgiene biciuiesc fereastra dormitorului meu, în timp ce fulgerele și tunetele sparg această dimineață de început de săptămână. Ascult șuieratul vântului de ore bune și sper că un vârtej o să dărâme pereteleși o să mă ia cu el.

Podeaua scârțâie în fața camerei mele. Zăresc umbra mamei mișcându‑se prin fanta de sub ușă. Lemnul geme sub picioarele ei. Sunetul ezitării. Să bată sau nu la ușa fiicei sale?

Mama pleacă, iar zgomotul pașilor se retrage în dormitorul ei. Mai bine nu.

În urmă cu un an ar fi dat buzna înăuntru și mi‑ar fi făcut morală că sunt încă în pat. În urmă cu un an tăcerea ei ar fi fost de neconceput. Dar în urmă cu un an situația era diferită. Am câștigat această tăcere grea care‑mi atârnă ca un bolovan de gât. Îmi ispășesc pedeapsa, dau plapuma la o parte și reușesc imposibilul: să mă pregătesc pentru prima zi de școală a ultimului an la liceul North Davis.

Deși pare să fi fost în altă viață, îmi amintesc și acum cât de stresată am fost în prima zi din clasa a XI‑a. Nu exista suficient ulei de argan în lume să îndepărteze umiditatea marca Georgia din părul meu negru cârlionțat. Machiajul „cat‑eye“ care mă făcuse să arăt ca o femeie fatală în seara precedentă, acum mă făcea să par coborâtă din Gotham City.

Panicată fiind, i‑am trimis persoanei mele preferate un selfie cu textul „ajutor“.

Hayley mi‑a răspuns imediat. „Glumești? Ești a naibii de sexy. Vino repede aici, pot să‑ți fac ceva la păr. Vara georgiană nu se pune cu placa mea de păr.

Și acum?

Acum arunc pe mine primul lucru de pe podea pe care îl ating cu degetele picioarelor: blugii pe care i‑am purtat ieri (și alaltăieri, și răsalaltăieri) și un tricou gri pe care l‑am pătat cu salsa săptămâna trecută. Nu‑mi aduc aminte când m‑am uitat ultima dată în oglindă.

Suferința a căscat un canion între mine și fata prostuță de acum un an, ale cărei drame majore erau șuvițele rebele de păr și un machiaj prost. Cât o urăsc!

Ce dor îmi e de ea!

Revenind pe holurile liceului North Davis, am senzația că nu mai sunt Ella, ci umbra Ellei, fantoma vie a unei fete. Gândul trasează o tăietură fină și dureroasă în inima mea. Îmi doresc chiar să fiu o fantomă. Poate atunci ar fi posibil să călătoresc până pe tărâmurile de dincolo și să vorbesc în continuare cu Hayley. Să‑i spun lucrurile importante.

De exemplu, faptul că dulapul ei este acum al lui Albert Wonsky. Ar geme și ar spune ceva de genul: „Te implor, te implor, salvează pozele mele cu Pedro Pascal înainte ca soțul meu să fie înecat în pornografie anime“, iar eu aș râde și i‑aș spune „Îmi pare rău, e prea târziu“.

I‑aș spune că urma de lovitură e la locul ei. Cea de când m‑am răzbunat pe dulap din cauză că luasem un B la latină. La fel ca urma loviturii pe care o făcuse ea alături. „Pentru o negare plauzibilă“, spusese. „Nu asta înseamnă“, răspunsesem eu.

I‑aș spune că nișa de lângă sala de muzică este în continuare mânjită cu ceară roz de la lumânarea pe care am aprins‑o de ziua ei de naștere. Nișa în care Sawyer Hawkins și cu mine ne‑am ghemuit rânjind ca niște nebuni înainte să țâșnim cu baloane și brioșe ca să urlăm „La mulți ani!“.

Sawyer.

Sunetul numelui său îmi răsucește stomacul. Nu mă pot gândi la el astăzi. Deja e prea mult. Dacă aș face asta, mi‑ar crăpa din nou cutia toracică.

Și ăsta este motivul pentru care exact acum Sawyer intră în raza mea vizuală. Iată‑l, în capătul holului, dominându‑l cu statura lui pe Mike Lim în timp ce discută ceva ce aduce pe chipul frumos al lui Sawyer un rânjet strâmb.

Imaginea mă lovește atât de rău, încât trebuie să mă opresc. Mă sprijin de un perete și îmi strâng cărțile atât de tare, încât probabil cuvântul „algebră“ va rămâne ștanțat pe pieptul meu zile bune.

Ca și cum mi‑ar simți prezența, Sawyer privește brusc în direcția mea. Nu mai pot respira. Îi văd ochii căprui, catifelați, pentru prima dată de la înmormântare.

Doar că privirea pe care mi‑o aruncă nu este deloc catifelată.

Sawyer, singurul băiat pe care l‑am cunoscut vreodată care sărbătorea aniversările lunare ale prieteniei prin mici atenții perfecte, care a fost bucuros să ne aprovizioneze cu popcorn și sprite de‑a lungul întregului maraton Saga Amurg, când Hayley a fost bolnavă, care o iubea pe prietena mea cea mai bună la fel de mult ca mine…

Acel Sawyer îmi aruncă o privire atât de furioasă, încât mi se face instantaneu greață.

Am știut că așa va fi. Mă învinuiește pe mine.

CE SPUN CRITICII

„Într-un roman de debut care îmbină un mister palpitant cu o notă de romantism întunecat, Harlow descrie emoții complexe precum durerea, depresia, dragostea, vinovăția și multe altele, fără a pierde din vedere intriga întortocheată.” Booklist

„Un thriller întunecat și romantic pentru cei care iubesc suspansul sexy.” Kirkus

DESPRE AUTOARE

SLOAN HARLOW a fost interesată de scris de la o vârstă foarte fragedă. Tot ce nu ne-am spus niciodată este romanul ei de debut. Locuiește în Georgia, împreună cu pisica ei neagră, Pabu, și încearcă să mănânce cât poate de multă înghețată de igname violet.