Citește un fragment în avanpremieră din volumul de proză scurtă „Povești misterioase cu femei și alte vietăți” de Ioana Drăgan

Volumul de proză scurtă Povești misterioase cu femei și alte vietăți de Ioana Drăgan este în curs de apariție la Editura Litera, în colecția „Biblioteca de proză contemporană”.

Proză scurtă în registru realist, povestire și microroman, trei specii care poartă amprenta unei scriitoare valoroase și o viziune distinctă asupra societății românești de la începutul mileniului nostru.

Ce spun criticii despre Povești misterioase cu femei și alte vietăți

„Realismul prozatoarei ține de naturalețea perceperii concretului vieții de toate zilele, cu oameni comuni, cărora li se întâmplă lucruri nu tocmai comune, și de un excepțional simț auditiv, amintind prin această însușire de Velea și Marin Preda, dintre precursorii apropiați.” (Gabriel Dimisianu, România literară, nr. 29/1998)

„În ceea ce privește volumul de față, Povești misterioase cu femei și alte vietăți, trebuie să remarc din capul locului faptul că – așa cum îi stă bine unei antologii – probează ceea ce socotesc a fi principala virtute a scri-sului Ioanei Drăgan: capacitatea de a clătina mai multe seturi de prejudecăți, unele dintre ele foarte adânc înrădăcinate în mentalul nostru colectiv, de la acelea care țin de panopticumul realității sociale și politice (pe scurt, de blestemul „eternei“ tranziții) până la stereotipuri de gen sau preconcepții cu privire la ierarhizarea speciilor literare. În plus, e notabil că scriitoarea face acest lucru fără ostentație, cu o aristocratică detașare, semn nu doar al maturității artistice, ci și al unei lucidități exersate metodic și nu fără o anume cruzime.” (Catrinel Popa, text critic din prefața volumului)

Citește un fragment în avanpremieră din Povești misterioase cu femei și alte vietăți

DESTINUL NĂȘICII

(poem în proză)

Mai mult de teamă de controale decât de acuzații tembele cum că ar fi fost securistă, turnătoare, cadristă, Nășica a ales libertatea.

De-a sta acasă.

De-a fi în sfârșit măcar acum gospodină.

De-a-și reface viața distrusă de comunism.

De-a face bani.

De-a scăpa de gândaci.

Nășica s-a implicat activ în problemele demo­crației.

Nășica a militat la toate mitingurile până când ele și-au dovedit inutilitatea și mai ales de când era să ia foc de la un cocktail Molotov prost aruncat de vecinu’ căruia manifestanții îi spăr­seseră ochelarii și care, la momentul respectiv, a confundat-o pe Nășica cu oamenii de ordine… (în fine, o poveste întreagă).

Nășica a intrat în spital, unde a început și un tratament pentru nervi, o depresie psihică pro­vocată de sărăcie, de mizeria din apartament, de gândacii care colcăie și de faptul că, de exemplu, vară-sii îi reușesc toate în viață, s-a privatizat și are, în consecință, spre deosebire de ea, interfon, celular și covor persan.

Pe motive de boală, Nășica s-a lăsat de poli­tică.

Printr-un fericit concurs de împrejurări, Nă­șica a ajuns și ea femeie de afaceri, combinându-se cu un fin angrosist și comercializând biscuiți.

Nășica s-a dat naibii, s-a făcut blondă, a le­pădat șorțul de bucătărie, și-a tras unghii lungi, învățând să opereze cu ele pe calculator.

Ce mai!

Nășica s-a stilat.

Dar…

Deși patroană pe trei dughene și tot atâtea fete, niște nenorocite de vânzătoare pe care ți le freacă mai rău decât pe hoții de cai, Nășica nu reușește să se îmbogățească.

De pomană și-a schimbat hainele precum lu­pul părul!

În zadar s-a apucat de limbi străine!

Ce-a câștigat cu o mână de la o firmă, a dat cu cealaltă pe țoale, încălțări și meditații la engleză.

În van a băgat bani în casă Nășica, în van!

În debara miroase în continuare a pipi de șo­bolan.

Pe limbă îi rămâne în continuare același zaț mare de cafea măcinată.

Și gândacii umblă nestingheriți în continuare pe linoleumul Nășicii, sfidând orice insecticid!

Gândacii roșii de bucătărie, gândacii mici, gândacii mari, gândacii bombați și negri, gândacii vin și pleacă, aleargă, sar și zboară. Gândacii intră și ies de pretutindeni, gândacii se nasc, trăiesc și nu mor. Gândacii sunt eterni.

Zadarnic se zbate și se zbuciumă Nășica!

Realitatea este că Nășica n-are noroc în viață nici cât negrul adunat sub unghia falsă.

Despre Ioana Drăgan

Ioana Drăgan (n. 1969) scriitor și jurnalist, doctor în filologie, este o prozatoare apreciată și autoarea unor volume de portrete literare și studii despre romanul popular. A debutat cu volumul de proză „Vietăți și femei” (1997), Premiul Uniunii Scriitorilor din România, urmat de „Poveștile Monei” (1999) și romanele „Mafalda” (2009), Premiul Asociației Scriitorilor din București, și „Gripa. O poveste de Crăciun” (2021).

Descoperă toate romanele din „Biblioteca de Proză Contemporană”: