#CuVoceTare, S02E06: Nadine Vlădescu în Dialog cu Stejărel Olaru. Ediție specială de 1 Decembrie. Ziua Națională atunci vs. acum

Sărbătorim Ziua Națională a României într-o ediție specială a podcastului #CuVoceTare, alături de Stejărel Olaru, istoric, politolog, co-fondator al Institutului de  Investigare a Crimelor Comunismului (IICCMER), scriitor.

În acest episod, Nadine Vlădescu și invitatul său au discutat despre semnificația Zilei Naționale, aruncând o privire atât asupra prezentului, cât și asupra trecutului.

„1 Decembrie este Ziua Națională a României, sărbătorită cu fast, ziua în care ne aducem aminte că suntem români. Din păcate, [este] una din puținele zile, pentru că în rest suntem însuflețiți de un naționalism sau de un sentiment patriotic, care nu prea ne face cinste. Aș vrea să nu uităm vremurile trecute și să comparăm Ziua Națională a României de astăzi cu Ziua Națională a României – multă vreme – în comunism, 23 August. Este un subiect grav pe care nu îl îmbrăcăm într-o formă festivă – pentru că vorbim în jurul zilei de 1 Decembrie despre comunism -, ci încercăm să înțelegem mai bine ce s-a întâmplat și cum s-au schimbat lucrurile”, a precizat Nadine Vlădescu în deschiderea episodului.

Întrebat despre diferența fundamentală dintre modul în care este sărbătorită Ziua Națională astăzi și cum era sărbătorită în epoca Ceaușescu, Stejărel Olaru a explicat:

„Aș spune două vorbe despre semnificația zilei de 1 Decembrie, pentru ca, în felul acesta, să plecăm în comunism de la această semnificație și să ajungem la 23 august. Practic, 1 decembrie 1918 este ziua în care a fost convocată la Alba Iulia Adunarea Națională a Românilor, care a hotărât unirea necondiționată a Transilvaniei cu România. Dar acest act a avut loc după ce, în prealabil, mai avuseseră loc alte evenimente similare: 27 martie 1918, când reprezentanții Basarabiei au votat același lucru, precum și noiembrie 1918. Deci, 1 decembrie 1918, odată cu unirea Transilvaniei, Crișanei și Maramureșului cu România, se închide acest proces cu episoadele deja menționate.

Devine zi națională a României după căderea regimului comunist, în 1990. Cu toții ne-am întrebat atunci când se poate sărbători Ziua Națională, pentru că nu se mai poate sărbători pe 23 august. Au fost dezbateri: unii s-au opus zilei de 1 decembrie; au propus, cred, că 16 decembrie, scânteia evenimentelor din decembrie 1989 pornită la Timișoara. Alții au spus că nu e corect 1 decembrie, pentru că minimizăm actele anterioare – 27 martie 1918, de exemplu. Au fost, în anii mai apropiați ai zilelor noastre, și susținători ai zilei de 10 mai, fosta zi națională a României, cea dinainte de 1948, care are semnificații extrem de importante.

Sărbătorim astăzi 1 decembrie. Unii dintre noi poate că sunt nemulțumiți că e frig, e iarnă, ar fi preferat o zi mai călduroasă, dar eu, care am prins câțiva ani buni de comunism, stăteam și încercam să îmi amintesc cum se sărbătorea 1 decembrie în timpul comunismului și, sincer, mai am nicio amintire legată de 1 decembrie până în 1989. Îmi amintesc de 23 august, îmi amintesc de 1 și 2 mai, [în amintesc] zilele celor naștere ale celor doi. Într-un fel, îmi amintesc și de 30 decembrie, care era Ziua Republicii, dar cumva era prea aproape de Revelion (…)

La sfârșitul anilor ’40 și în anii ’50, în special, acest moment istoric de la 1 decembrie era văzut de regimul comunist drept unul rușinos și regretabil. Dacă ne uităm în manual și în cărțile de istorie publicate atunci, vom vedea cum era explicat actul Marii Uniri: românii, spuneau ei, au profitat de slăbiciunea Uniunii Sovietice în acel moment, au ocupat Basarabia la începutul anului 1918 și au luptat împotriva Uniunii Sovietice și a revoluției proletariatului. În ceea ce privește unirea Transilvaniei, se afirma că a fost făcută sub presiunea Armatei Române, o armată nemiloasă. Pentru toate acestea, erau învinovățite Casa Regală, partidele istorice și reprezentanții românilor din aceste provincii istorice. Drept rezultat, Unirea de la 1918 – spuneau comuniștii din anii ’50 – a dus la apariția unui stat nou artificial, un stat imperialist, multinațional, ceea ce nu era motiv de sărbătoare. Acesta este cel mai important motiv pentru care cei mai mulți dintre delegații de la Alba Iulia care în 1818 au participat la această adunare și care, după 1945 încă mai trăiau, au înfundat pușcăriile comuniste în anii ’50. Iată destinul tragic al acestor oameni pe care trebuie să îi sărbătorim ca pe niște eroi ai acestui moment extrem de important în istoria românilor”.

Despre Stejărel Olaru

Născut în 1973, Stejărel Olaru este istoric, politolog, lector universitar, expert în istoria serviciilor de informații și scriitor. Începând cu anul 2001 s-a dedicat studiului istoriei comunismului românesc și a Securității, publicând articole și studii în presă și în reviste de specialitate. A fost consilier de stat pe probleme de securitate națională, director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe.

Vă invităm să urmăriți episodul integral pe Spotify, iTunes, Apple Podcast și Google Podcasts, dar și pe canalul de YouTube al Editurii Litera și pe Litera Blog.